fertilitatea

Tot ce trebuie să știi despre fertilitate

Articole de specialitate

Pentru că întotdeauna fertilitatea a fost asociată cu prosperitatea, omenirea a fost preocupată încă de la începuturile sale de motivele și tratamentul infertilității. Dar trebuie să recunosc că de-abia în ultimele decenii tratamentul infertilității a depășit niște bariere care păreau de nedepășit, prin dezvoltarea fără precedent a tehnicilor de reproducere umană asistată.

Ce înseamnă fertilitate?

Înseamnă capacitatea unui cuplu de a putea obține o sarcină. Cum definim infertilitatea? O definim ca absența sarcinii după un an de contact sexual neprotejat cu o frecvență rezonabilă. De ce a fost ales tocmai acest interval de timp? Pentru că aproximativ 85%-90% dintre cuplurile care încearcă să obțină o sarcina, reușesc acest lucru pe parcursul unui an. Uneori preferăm să folosim termenul de subfertilitate atunci când ne referim la cupluri care, deși nu sunt sterile, au o eficiență reproductivă scăzută. De la ce vârstă ar trebui să înceapă să ne intereseze acest lucru? Răspunzând în conformitate cu preocupările societății contemporane, aș zice că mai devreme decât te-ai aștepta, undeva in decada 20-30 de ani…

Atunci când vorbim despre infertilitate, contează și cifrele. Astfel, trebuie să știm că probabilitatea lunară a unui cuplu fertil (subliniez FERTIL, deci mă refer la un cuplu care nu are probleme de fertilitate!) de a concepe este undeva în jurul valorii de 20%. Pentru un cuplu care încearcă să obțină o sarcină, șansele de succes sunt de 57% după trei luni de încercări, 72% după șase luni, 85% după un an și 93% după doi ani de încercări.

Cine evaluează fertilitatea unui cuplu?

Cel mai bine ar fi ca acel cuplu să se adreseze unui medic ginecolog cu supraspecializare în tratamentul infertilității și fertilizare in vitro, iar pe acesta îl găsesc de obicei apelând la o clinică specializată pe așa ceva. Dar acesta este uneori doar începutul, pentru că durata investigațiilor, încercărilor și tratamentelor poate fi de ani sau luni de zile, iar echipa este de obicei multidisciplinară, adică include pe lângă ginecolog, un embriolog, un urolog cu supraspecializare în infertilitate masculină, un endocrinolog, un anestezist, un psiholog și un chirurg specializat în chirurgie reproductivă.

Când se evaluează fertilitatea unui cuplu?

Recomandarea actuală este adresarea către un medic atunci când sarcina nu este obținută după un an de contact sexual neprotejat, în cazul cuplurilor tinere, sănătoase. Dar există și cazuri în care se recomandă să ajungeți la specialistul în infertilitate după numai șase luni de încercări nereușite, cum ar fi: 

  • Vârsta femeii de peste 35 de ani;
  • Anumite patologii, ca endometrioza, boli autoimune, etc;
  • Afectarea ovarelor, prin intervenții chirurgicale asupra ovarelor, infecții pelvine, etc;
  • Factori genetici;
  • Factori de mediu, ca fumatul și obezitatea.

Și mai există situații în care cuplul trebuie să ajungă la medic chiar de la început:

  • Absența sau obstrucția ambelor trompe uterine;
  • Diverse proceduri ce afectează ovarul sau testiculul în cadrul tratamentelor pentru cancer;
  • Afectarea severă a spermei;
  • Situații speciale ce pot apărea în cadrul tehnicilor de reproducere umană asistată: programe de donare (ovocite sau embrioni), diagnostic genetic preimplantațional, mamă surogat, etc.

Cum se evaluează fertilitatea unui cuplu?

Atunci când are loc prima consultație de infertilitate, trebuie să fie prezenți ambii parteneri, pentru că medicul va analiza antecedentele medicale ale cuplului, stilul de viață al partenerilor, factorii de risc pentru infertilitate; apoi medicul ginecolog analizează investigațiile și tratamentele efectuate până în acest punct, pentru că de obicei cuplurile care se prezintă cu infertilitate au deja în spate un istoric încărcat, cu analize și investigații legate de potențialul fertil, chiar și cu proceduri de fertilizare in vitro efectuate deja.

În continuare, ginecologul efectuează examinarea clinică și ecografică a femeii; la finalul consultației medicul recomandă analizele sau/și investigațiile necesare pentru stabilirea unui diagnostic precis și/sau a unui tratament.

Cuplul se întoarce la medic după ce efectuează toate analizele și investigațiile, medicul le analizează și le interpretează în contextul clinic al cuplului respectiv, formulează un diagnostic și elaborează un plan de tratament.

 

Printre analizele și investigațiile specifice evaluării unui cuplu infertil, care sunt, așa cum spuneam și mai sus, binecunoscute, din păcate, de către aceste cupluri, se numără:

Analize hormonale de sânge ce evaluează rezerva ovariană a femeii: valoarea bazală a hormonului foliculostimulant (FSH), estradiolul, hormonul antimullerian (AMH), etc; dar poate fi utilă și dozarea altor hormoni, ca prolactina, TSH, progesteron, etc.

Spermogramă, adică analiza cantitativă și mai ales calitativă a probei de spermă pe care o recoltează bărbatul prin masturbare, urmărind principalii parametri ai spermei: concentrația spermatozoizilor, mobilitatea spermatozoizilor și procentul de forme normale.

Ecografia transvaginală: extrem de utilă în evaluarea femeii, pentru că poate depista probleme ale uterului sau ovarelor pe care femeia nici nu știa că le are, pentru că nu avea nici un simptom; poate depista endometrioza, hidrosalpinxul (adică obstrucția trompei uterine) și alte patologii specifice; poate evalua rezerva ovariană, prin numărarea foliculilor antrali de la nivelul ovarelor; permite măsurarea dimensiunilor foliculilor ovarieni, astfel evaluând răspunsul la tratament în cadrul procedurilor de reproducere umană asistată.

Ecografia testiculară, folosită de către medicul urolog cu specializare în infertilitate masculină în evaluarea stării testiculelor.

Histerosalpingografia (HSG): o investigație radiologică ce folosește raze X pentru a evalua starea cavitătii uterine și permeabilitatea tractului genital (adică a uterului și a trompelor uterine).

Ca să complicăm și mai mult lucrurile, vreau să menționez aici și tehnicile chirurgicale minim invazive, adică tehnici de chirurgie endoscopică, ce sunt folosite atât în evaluarea, cât și în tratamentul femeii. Histeroscopia reprezintă la momentul actual metodă standard de diagnostic și tratament a variatei patologii intrauterine ce afectează fertilitatea pacientelor, ca septul uterin, polipii de endometru, fibroamele uterine și aderențele intrauterine. Iar laparoscopia este considerată, în prezent, metoda standard de diagnostic și tratament a patologiei pelvine ce duce la infertilitate, pentru că ea poate identifica și trata patologia trompelor uterine, tumorile de ovar, fibroamele uterine și endometrioza ovariană și pelvină.

Cum se tratează infertilitatea?

Aici lucrurile sunt destul de complicate, dar pentru a le simplifica vom împărți modalitățile de tratament în 3 clase: tratament medicamentos, chirurgical și tehnici de reproducere umană asistată.

Tratamentul medicamentos cuprinde în principiu medicația folosită pentru inducția ovulației; rolul acestor medicamente este să ducă la creșterea unui singur folicul, care apoi se sparge, eliberând ovocitul, proces cunoscut sub numele de ovulație; pot fi medicamente cu administrare orală, cum ar fi Clomifen Citratul și inhibitorii de aromataza, sau medicamente cu administrare injectabilă, adică gonadotropinele exogene.

Tratamentul chirurgical  Pentru factorii feminini de infertilitate tratamentul chirurgical se face îndeosebi prin abord endoscopic, prin histeroscopie și laparoscopie, pe care le-am menționat mai sus. În cazul bărbaților, tratamentul chirurgical se adresează doar câtorva situații, dintre care cea mai cunoscută este cu siguranță varicocelul; intervenția chirurgicală poate fi practicată pe mai multe căi de abord: retroperitoneal, inghinal, subinghinal și laparoscopic; adesea parametrii spermei se îmbunătățesc după reparația chirurgicală, dar cei mai buni candidați pentru acest tratament sunt bărbații tineri, cu varicocele voluminoase și infertilitate de scurtă durată, care nu au ajuns la leziuni severe ale epiteliului.

Tehnicile de reproducere umană asistată reprezintă niște procedee medicale ce implică manipularea celulelor sexuale în afara organismului, formarea embrionilor în laborator și transferul acestora în uter, în vederea obținerii unei sarcini.

În încheiere, vreau să îmi exprim convingerea că tratamentul infertilității va reprezenta în viitor una dintre preocupările majore ale societății, datorită numărului tot mai mare de cupluri care împing obținerea sarcinii către vârste la care fertilitatea naturală a femeii a suferit deja un declin important.

Bibliografie

  1. Guttmacher A: Factors affecting normal expectancy of conception. JAMA 161:855, 1956
  2. Gardner DK, Simon C: Handbook of in vitro fertilization Fourth edition. CRC Press Taylor & Francis Group, Boca Raton, FL, 2017
  3. Nieschlag E, Hertle L, Fischedick A, Abshagen K, Behre HM: Treatment of varicocele: counselling as effective as occlusion of the vena spermatica. Hum Reprod 13:2147, 1998
  4. The Thessaloniki ESHRE/ASRM – sponsored PCOS consensus workshop group. Consensus on infertility treatment related to polycystic ovary syndrome. Hum Reprod 23(3):462-77, 2008
  5. Surrey ES, Schoolcraft WB. Laparoscopic management of hydrosalpinges before in vitro fertilization-embryo transfer: Salpingectomy versus proximal tubal occlusion. Fertil Steril 75(3):612-7, 2001

Articolul este scris de Dr. Ioan Boleac, medic primar obstetrică-ginecologie, doctor în științe medicale, cu specializare în fertilizare in vitro, și vine în continuarea și susținerea proiectelor coordonate de către Societatea pentru Educație Contraceptivă și Sexuală – Talk for Youth și Vorbește-mi despre ce nu se vorbește – și este finanțat de Surecheck. 

Dacă dorești să faci cunoștință cu Dl. Ioan Boleac aici îl poți găsi: https://ioanboleac.ro/

Articolul face parte dintr-o serie de 24 de articole de specialitate scrise de psihologi și de medici ginecologi.

STAY TUNNED!

Partenerul media pentru acest proiect este Iqool

Vizitatori

N/A
Distribuie:
prima sedinta_psihoterapie

Cum arată prima ședința de psihoterapie?

Articole de specialitate

Dacă ai decis să iei legătura cu un psihoterapeut te felicit, pentru că deja ai început procesul. De obicei, acesta este cel mai dificil prim pas din proces. Întregul proces de a alege un psihoterapeut, de a te dedica financiar acestui scop și de a îți face timp pentru a merge la psihoterapie poate fi destul de copleșitor. Îți recomand ca atunci când îți vine să te lași păgubaș să nu renunți la tine și să-ți reamintești motivele pentru care ai vrea să-ți îmbunătățești starea de bine.

Scopul este de a-ți îmbunătății sănătatea mentala care afectează la rândul ei și alte aspecte ale vieții tale, inclusiv sănătatea fizică.

În primul rând doresc să iți prezint câteva arii din domeniul psihologiei pentru a înțelege mai bine la ce specialist este cazul să apelezi în situația în care simți nevoia.

Psiholog este un termen incomplet pe care oamenii îl folosesc des, dar care nu definește o anumită specializare sau pregătire.

Psiholog clinician este specialistul care realizează evaluările psihologice atunci când sunt solicitate de psihiatru sau altă instituție. De asemenea, psihologul clinician poate oferi și consiliere psihologică.

Psiholog cu specializarea în psihoterapie este specialistul care îi poate ajuta pe oameni cu diferite problematici comune ca: anxietatea, depresia, atacurile de panică, stres posttraumatic, probleme de socializare, de gestionare a emoțiilor, dar și intervenție pentru afecțiuni majore ale personalității ca nevroze, psihoze și psihopatii. Mai multe despre acestea găsiți în articolul scris de colega mea, Cristina Teodorescu (insert link articol tulburări).

Psihiatrul nu este psiholog, este medic. La psihiatru mergi când te simți copleșit de lumea ta interioară și ai nevoie de ajutor rapid sub forma medicamentelor. De asemenea, psihiatrul va recomanda de cele mai multe ori să accesezi serviciile unui psihoterapeut.

Cele mai bune rezultate în îmbunătățirea calității vieții apar atunci când persoana va începe în paralel și un proces psihoterapeutic pentru a vedea care sunt cauzele și cum își poate îmbunătății răspunsurile dezadaptative.

În plus, ne rănim mult mai des emoțional decât ne rănim fizic. Când te tai din greșeală, îți pui un leucoplast. Când suferi emoțional știi ce să faci? Mai multe despre asta poți citi în articolul: Scurt ghid de igienă emoțională.

Când e cazul să începi un proces psihoterapeutic:

De obicei, oamenii apelează la un psihoterapeut atunci când se simt copleșiți de sarcinile uzuale ale vieții, când simt că se sufocă în propriile stări, gânduri, când au dificultăți în plan familial, social, profesional.

Cele mai frecvente problematici adresate în cadrul psihoterapiei sunt: depresia, anxietatea, încrederea în sine scăzută, dependența (alcool, medicamente, droguri etc), probleme de cuplu și/sau de familie, doliu, stres la locul de muncă, dificultăți interpersonale.

În prima ședință vei afla că există un acord de confidențialitate între client și psiholog. Asta înseamnă că psihologul este obligat, din punct de vedere legal să nu împărtășească cu nimeni ceea ce i-ai spus. Situațiile în care psihologul este nevoit să încalce confidentialitatea apar atunci când clientul anunță că își vă face rău lui/celorlalți sau când sunt solicitate de instanța de judecată.

Prima ședință/Introducerea

Prima ședință este diferită de următoarele ședințe. Este important să-i spun clientului pe ce ne vom focaliza, pentru a pregăti clientul în următorii pași și de a-l informa cu privire la ce își va lua din această primă ședință.

Pentru a fi mai ușor să exemplific, să ne imaginăm că am o clientă pe nume Alina. Discuția intre mine și clientă poate suna așa:

“Bună Alina, îmi pare bine să te cunosc. Îți voi pune câteva întrebări, de aceea îți mulțumesc pentru curajul tău. Întrebările vor avea rolul de a mă ajuta să înțeleg mai bine cum te pot ajuta. De asemenea, și tu îmi poți adresa mie întrebări la care îți voi răspunde. La finalul ședinței voi împărtăși cu tine gândurile și observațiile mele despre ceea ce mi-ai spus pentru ca tu să știi că am înțeles corect situația ta. Apoi iți voi da acces la câteva din gânduri mele inițiale pe care le am, dar și cum te pot ajuta să te simți mai bine. Ești de acord?”

Scurtă evaluare/Întrebările

La prima ședință este important să te simți confortabil, sunt primii pași spre construirea unei relații terapeutice, de aceea nu aș dori să te simți invadat(ă) de prea multe întrebări. Vom avea timp să facem împreună o evaluare mai complexă ulterior.

“Alina, noi am vorbit puțin la telefon când te-ai programat despre ce te preocupă, dar voi începe să te întreb ce te-a făcut să crezi că ai nevoie de ghidaj/ajutor.

Alina: Mă simt anxioasă, cred că am și atacuri de panică uneori…

“Cred că este greu să te confrunți cu asta, vedem des asta în cabinet deci nu ești singura. Vreau să știi că te apreciez pentru curajul tău de a cauta ajutor atunci când îți este greu. Acesta este un semn de grijă față de tine.”

Mai pot întreba: Când a apărut simptomul/situația/dificultatea? Cât de solicitant este pentru tine? Cum îți este impactată viață? Urmezi un tratament medicamentos? Ce/cine te ajută în perioada acesta? Mai vorbești cu cineva despre asta? Mai este cineva din familia ta care a trecut prin asta?

Mă ajuta să știu dacă ai mai fost la o ședință de terapie până acum și pentru ce anume. Acum cât timp? Te-a ajutat? Este ceva ce nu ți-a plăcut? Ne va ajuta în procesul psihoterapeutic să știm ce te-a ajutat în trecut: anumite exerciții, sinceritatea terapeutului, o anumită abordare terapeutica etc.

“Alina, îmi dau seama, din ce îmi spui, că anxietatea de care menționezi este o problemă pentru tine și mă gândesc deja la câteva exerciții pe care le putem face împreună și care te-ar ajuta. Mai întâi aș vrea să știu dacă mai este și alt aspect important de menționat, din trecut sau prezent, care să-ți impacteze starea de bine într-un mod neplăcut?”

Alina raspunde…

Feedback-ul

“Îți mulțumesc că mi-ai răspuns la întrebări. Știu că uneori este dificil să vorbim despre aceste aspecte care ne fac să ne simțim vulnerabili. Este clar pentru mine că ai un nivel de anxietate mai ridicat decât media, ceea ce îți impactează somnul, serviciul etc. Până acum te-ai descurcat să faci față cum ai putut unui nivel ridicat de anxietate, dar nu trebuie să faci asta singură. Dacă ai fi putut să te scuturi puțin, să citești o carte și să rezolvi problema cu siguranță ai fi făcut asta deja și nu ai fi venit la mine. Dar mă bucur că ai venit pentru că nu trebuie să treci singură prin această perioadă din viață ta.”

Cum vom colabora împreună/Planul inițial

Clientul are nevoie să știe în mod concret cum îl pot ajuta, mai ales la începutul procesului.

“Alina, sunt încrezătoare că împreună putem diminua suficient de mult anxietatea pe care o resimți pentru a-ți îmbunătății calitatea vieții. Dacă vei alege să lucrăm împreună mă gândesc că te-ar ajuta să aplici anumite instrumente practice care te vor ajuta pe moment. De asemenea, vom explora cauzele și factorii declanșatori ai anxietății tale pentru a o putea preveni.

Vei învață cum să-ți dai seama ce îți activează anxietatea, să ai un plan și cum să faci față anxietății atunci când vine. De asemenea, îți voi oferi sugestii despre cum să dormi mai bine, ceea ce te va ajuta să fii mai relaxată.

Cred că doar având pe cineva cu care să vorbești despre ceea ce simți te poate ajuta. Ai spus că te-ai simțit singură și vulnerabilă și înțeleg asta, dar vorbind despre dificultățile tale din trecut și de zi cu zi vom putea să activăm resursele tale, să creștem încrederea în tine, etc.

Din experiența mea, dacă te implici și aplici ceea ce vom discuta împreună vei începe să vezi îmbunătățiri în aproximativ 2 luni, bazându-mă pe experiența altor clienți care au trecut prin ceea ce treci și tu.”

Încheierea ședinței

Întreb clientul dacă are întrebări pentru mine. În final, îl pot ajuta cu o programare sau poate să aleagă să se programeze ulterior.

“Alina, ne vom opri aici. Dacă simți că am rezonat și îți dorești să lucrăm împreună putem programa acum următoarea ședință, pentru săptămâna viitoare. Dacă vrei să te mai gândești, este în regula și te poți programa ulterior.”

Când iți dai seama că funcționează terapia?

Îți vei da seama că funcționează atunci când simți că se creează relația terapeutică cu psihoterapeutul, când vei observa că ești atent(ă) la ceea ce simți, la comportamentul tău. Vei începe să implementezi din soluțiile pe care le găsiți împreună în ședințe, vei fi mai blând(ă) cu tine și cu ceilalți. Este posibil ca după câteva luni, dinamica dintre tine și ceilalți să se schimbe ceea ce este tot un semn de schimbare. Te poți aștepta să simți lucrurile acestea din primele ședințe sau după câteva luni și este ok oricum.  Nu poți dansa mai repede decât muzica.

Dacă ai fost la terapie și psihoterapeutul nu a fost potrivit pentru tine te rog să cauți în continuare. Suntem cu toții diferiți și e ok să avem stiluri diferite. Dacă ai fost la un restaurant care nu ți-a plăcut nu cred că vei spune: “Gata! Am terminat-o cu restaurantele pentru totdeauna!” Probabil că vei mai încerca și alte restaurante până când vei găsi gustul, mediul și atmosfera potrivită pentru tine.

 

Îți doresc succes în rescrierea propriului scenariu de viață, Mădălina.

Articolul este scris de Psiholog Mădălina Popescu-Terciu și vine în continuarea și susținerea proiectelor coordonate de către Societatea pentru Educație Contraceptivă și Sexuală – Talk for Youth și Vorbește-mi despre ce nu se vorbește – și este finanțat de Surecheck. 

Articolul face parte dintr-o serie de 24 de articole de specialitate scrise de psihologi și de medici ginecologi.

STAY TUNNED!

Partenerul media pentru acest proiect este Iqool

Vizitatori

N/A
Distribuie:
curatentie_mentala

Scurt ghid de igienă emoțională

Articole de specialitate

De câte ori când erai mic ai auzit:

“Spală-te pe mâini după ce vii de afară pentru că altfel te poți îmbolnăvi” sau

“Te-ai spălat pe dinți? Nu vrei să faci altă carie”,

“Ai mâncat și tu ceva sănătos azi?”,

“Ți-am lăsat uniforma curată în dulap” poate să-ți fi spus mama ta când urma ziua de luni.

Sunt sigură că de prea multe ori, încât te întrebai daca ai tăi știu sigur câți ani ai.

Dentistul tău ar putea să-ți spună că ar trebui să începi să folosești un irigator bucal, iar exemplele pot continua.

 

Îmi imaginez că acest tip de interacțiune dintre copil-părinte sau pacient-doctor iți pare familiară și firescă.

Acum te invit să-ți imaginezi următorul dialog dintre un părinte și copil/adolescent:

“Dragule, ți-ai făcut exercițiul de respirație de dimineață? Știi că te ajută să fii mai calm și să te concentrezi mai bine pe parcursul zilei”;

“Te rog, nu uita să iți notezi ce emoții observi la tine, dar și ce ai făcut bine după ce dai teza la matematică”;

“Astăzi în loc să ne uităm la TV mă gândeam să ieșim împreună la alergat în parc cu cățelul. Apoi, ne vom simți cu toții mai relaxați”.

Sau poate ai întâlnit un medic care să-ți spună: “Simptomul tău nu are o explicație medicală așa că iți recomand să mergi și la un psihoterapeut pentru că este important să acorzi atenție și minții tale, nu doar corpului”.

Ce părere ai despre acest tip de interacțiune? Îți sună familiar? Probabil că nu. Sună ireal, exagerat, ca o reclamă mincinoasă la TV?

Și totuși, de ce ni se pare atât de anormal?

“Gândește-te așa, dacă ai o rană deschisă vei dezinfecta rana, te vei bandaja. Nu vei începe să bagi degetul în ea ca să sângerezi și mai tare. Atunci, de ce când ai o rană emoțională, să zicem un eșec, mulți dintre noi vom începe să ne învinovățim pentru eșec, pentru greșelile care au dus la eșec, ceea ce ne va face să sângerăm și mai tare,..adică să suferim și mai tare.” – Guy Winch.

Putem accepta cu ușurință recomandarea dentistului de a ne curăța mai bine dinții, dar să vorbim cu un specialist despre dificultățile emoționale sună absurd? Nu e ok să pierzi vreun dinte, dar e ok să-ți pierzi mințile?

 

“De ce este sănătatea fizică cu MULT mai importantă pentru noi decât sănătatea emoțională? Ne rănim mult mai des emoțional decât ne rănim fizic. Firesc ar fi să acordăm aceeași importanță atât sănătății noastre fizice cât și celei emoționale” sintetizează Guy Winch.

Dacă ai citit până aici sper că ai devenit curios sau curioasă să afli cum poți dezvolta și avea oricând la îndemâna ta un kit de prim ajutor pentru când te “dor” emoțiile. Odată introduse în rutina ta, pot schimba tiparele de gândire. Poate e important să specific că aceste exerciții pe care le voi propune au o eficiență validată științific.

Primul pas este de a observa unde și cum te doare și crede-mă că nu eșți în pericol dacă observi asta la tine, ba din contră, iți faci un serviciu.

Așadar, numește emoția! Dacă nu știi cum se numește, caută un vocabular emoțional online pe care să-l ai la îndemână. E posibil și să simți mai multe emoții în același timp, e ok, doar numește-le:

 

 Mă simt……

 

Iți recomand să intri și mai în profunzime și să observi unde în corpul tău se află emoția, ce formă are, ce dimensiune are, dacă emoția ți-ar spune ceva ce ți-ar transmite și tot așa până când vei observa că te relaxezi.

Îți las aici un exercițiu, o meditație pe care o poți încerca când vei dori să experimentezi această resursă:  https://www.youtube.com/watch?v=LlQdUicDI2A

Întâmpinăm dificultăți în a manifesta compasiune și grijă față de noi înșine pentru că nu am fost crescuți în felul acesta. Ni s-a instalat în creier un program de autocritică pe care nu știm să-l mai închidem. De cele mai multe ori ne spunem că nu suntem suficienți de buni, de deștepți, că nu am muncit suficient. Poate că ești sătul(ă)  de strategia asta și este cazul să încerci și alta strategie astfel că poți să fii mai blând(ă) cu tine:

  1. Relaxează-te;
  2. Fă-ți o ciocolată caldă, sau ceva bun;
  3. Fă câteva exerciții scurte de respirație dacă poți;
  4. Observă că nu se poate ca totul să fi fost din vina ta, sunt mai mulți factori care au influențat situația;
  5. Nu te compara cu ceilalți;
  6. Observă ce poți învață din situația respectivă.

Cred că toți ne pricepem la a gândi ce am făcut prost, la ce am fi putut face diferit, la ce cred ceilalți despre tine și situația ta.

STOP!

Imaginează-ți că lumea ta este un ocean albastru minunat, profund, bogat, dar tu îți petreci timpul într-un acvariu murdar, verde, urât mirositor. Îți petreci minute, ore, nopți, zile într-un acvariu în care nu vezi clar oceanul în care te afli de fapt? Dacă rămâi blocat în acest acvariu din mintea ta, îți vei educa mintea să vadă doar aspectele negative.

Iată cum poți opri aceste gânduri și îți poți educa mintea să trăiască în prezent:

Imaginează-ți semnul STOP în mintea ta când apar gândurile repetitive și distrage-ți atenția făcând ceva ce îți face plăcere (meditație, exerciții de respirație, sport, activități artistice, hobby etc).

Oferă-ți 15 min pe zi la o anumită oră stabilită de tine când te poți întoarce în acest acvariu, dar după ce a trecut acel timp te oprești și te întorci în prezent.

Nu îți va ieși de fiecare dată, dar fiind blând și răbdător cu tine vei dezvolta o nouă abilitate. Așa cum ți-a luat câțiva ani din viață ta să introduci spălatul pe dinți în rutina ta, la fel vei putea face și cu tot ce ține de igienă emoțională.

Dacă atunci când ai un eșec îți plângi de milă, dai vina pe tine sau pe ceilalți, te vei simți și mai demotivat(ă) și mai insuficient(ă). Ce poți face diferit este să te focusezi pe ce poți face tu bine, nu pe ce nu poți face.

Poți realiza o lista cu calitățile tale, poți căuta noi modalități de a ajunge acolo unde îți dorești sau poți alege să îți dai timp să ajungi acolo. Indiferent ce alegi este important să știi că este un proces. Viața ta vine cu perioade mai bune sau mai neplăcute, iar esență ta nu este definită de câteva eșecuri. De aceea, un alt lucru pe care ți-l recomand este să-ți notezi acele aspecte pozitive care te definesc, care îți plac la tine și care te fac să fi unic.

A avea câteva relații sociale semnificative va reduce considerabil consecințele psihologice și fizice ale suferințelor emoționale pentru că socializarea îți oferă un sentiment de apartenență și siguranță. Așadar, persoanele care reușesc să aibă câțiva prieteni, să fie înconjurați de familie, colegi sunt mai puțin predispuse la boală și moarte prematură.

Guy Winch spune: “Îți poți imagina cum ar arăta lumea aceasta dacă marea majoritate a oamenilor ar investi în igiena emoțională? Ar fi mai puțină singurătate, mai puțină depresie. Dacă oamenii ar știi cum să depășească eșecul? Dacă ar avea mai multă încredere în ei, dacă ar fi mai fericiți, mai împliniți? Este o lume din care toți am avea de câștigat, iar dacă ne informăm despre cum putem păstra o igienă emoțională și ce automatisme putem schimba la noi, putem trăi într-o astfel de lume.                              

Poți, și ar fi bine să ai grijă de sănătatea ta mintală, la fel cum avea mama ta grijă să fi spălat pe mâini înainte de a mânca.

Astfel că, te invit să începi să-ți notezi acele activități zilnice pe care le poți face pentru a avea grijă de tine, de mintea ta, de emoțiile tale. Aceste resurse din articol nu înlocuiesc ajutorul specializat din partea unui psihoterapeut sau a unui psihiatru.

Bibliografie

How to practice emotional hygiene | Guy Winch | TEDxLinnaeusUniversity https://www.youtube.com/watch?v=rni41c9iq54

Kong, Xiangyu; Kong, Fanyang; Zheng, Kailian; Tang, Min; Chen, Yi; Zhou, Jiahuan; Li, Yi; Diao, Le; Wu, Shouxin; Jiao, Piqi; Su, Tong; Dong, Yuchao (2020). Effect of PsychologicalâBehavioral Intervention on the Depression and Anxiety of COVID-19 Patients. Frontiers in Psychiatry, 11(), 586355

Malivoire, Bailee L. (2020). Exploring DBT skills training as a treatment avenue for generalized anxiety disorder. Clinical Psychology: Science and Practice

Articolul este scris de Psiholog Mădălina Popescu-Terciu și vine în continuarea și susținerea proiectelor coordonate de către Societatea pentru Educație Contraceptivă și Sexuală – Talk for Youth și Vorbește-mi despre ce nu se vorbește – și este finanțat de Surecheck. 

Articolul face parte dintr-o serie de 24 de articole de specialitate scrise de psihologi și de medici ginecologi.

STAY TUNNED!

Partenerul media pentru acest proiect este Iqool

Vizitatori

N/A
Distribuie:
detoate

Mituri și adevăruri despre menstruație

Articole de specialitate

De când lumea, menstruația este un subiect tabu. Din păcate, chiar și în zilele noastre nu prea se vorbește deschis despre menstruație. Încă sunt familii în care este un subiect de neabordat, deși este unul dintre cele mai firești evenimente din viața unei femei. Vorbim deschis despre spălatul pe dinți, despre pieptănat, dar mai rar despre menstruație. Poate tocmai de aceea au apărut atâtea mituri despre menstruație. Aș putea spune că din fericire nu trăim într-o regiune în care, pe perioada menstruației, femeile sunt izolate de restul familiei, așa cum se întâmplă în Nepal, dar totuși avem și noi destule mituri.

Haideți să le luăm pe rând și să vedem împreună care este adevărul.

Fals. Deși probabilitatea unei sarcini nedorite după un contact sexual neprotejat în timpul menstruației este aproape de zero, totuși nu este imposibil. Spermatozoizii trăiesc în medie 3-5 zile, dar unii supraviețuiesc și până la 7 zile, ceea ce înseamnă că există destul timp să apară ovulația și astfel o sarcină. Așa că fie nu ai contact sexual neprotejat, fie folosești un mijloc de contracepție, dar în niciun caz nu te baza doar pe probabilități.

Evident fals. Apa caldă produce vasodilatație și poate crește foarte ușor fluxul menstrual, dar în același timp poate ameliora crampele. Cât despre spălatul pe păr, nu există niciun sâmbure de adevăr sau vreo justificare pentru acest mit. Este o chestiune de igienă și trebuie să te speli inclusive pe păr dacă este necesar, nu există nicio restricție în această perioadă.

Fals. Menstruația vine adesea cu un discomfort sporit, durere, crampe. Repausul te poate ajuta, câteva ore de somn în plus scad nevoia de antialgice, dar în același timp și activitatea fizică poate fi benefică. Fă ceea ce te ajută să treci mai bine peste aceste zile, dar nimic nu este obligatoriu. Exercițiile fizice îți pot aduce și o stare de spirit mai bună, nu doar să amelioreze crampele.

În final o afirmație ce are o urmă de adevăr. Întâi de toate haideți să stabilim ce înseamnă ciclu menstrual neregulat. Cele mai multe femei au un ciclu menstrual de 28 de zile, dar fiziologic este acceptat orice ciclu menstrual cu o durată între 24 și 34 de zile. Orice perioadă în afara acestui interval poate fi catalogată drept tulburare de ciclu menstrual și necesită o evaluare medicală de specialitate. Dacă ai menstruații care regulat se succed la 32 sau la 27 de zile, nu este nicio problemă, sănătatea ta nu este pusă în pericol. Înseamnă doar că așa funcționează corpul tău. Dacă doar ce ai experimentat primele menstruații din viața ta, iar acestea vin cu pauze mai mari, chiar și de luni de zile, nu este nimic anormal. Primele cicluri menstruale sunt foarte neregulate și asta se explică prin faptul că organismal tău doar ce se obișnuiește cu noile niveluri hormonale. Discută cu medicul tău pentru a te liniști și a îți explica până unde este fiziologicul și de unde începe patologicul. Dacă la un moment dat menstruația ta întârzie foarte mult, iar sarcina nu este cauza, poate fi din cauza unui ciclu anovulator. Adică nu ai avut ovulație luna respectivă, prin urmare nici menstruație. Nu este grav daca este un caz izolat. Și așa ajungem la următorul mit.

FALS. Nu trebuie musai să avem menstruații la 28 de zile atât timp cât avem menstruații regulate la un interval de 24-34 de zile. Prin urmare utilizarea anticonceptionalelor hormonale doar pentru a lungi sau a scurta cu câteva zile menstruația este contraindicat. Lasă-ți corpul să funcționeze în ritmul său. O completare la explicarea acestui mit ar fi și că nu trebuie să luăm pastile pentru a muta menstruația mai devreme sau mai târziu pentru că vrem să mergem la mare, să mergem la piscină sau avem vreun eveniment mai special.

NU este adevărat. Deși întradevăr cele mai multe femei au crampe în această perioada, menstruațiile dureroase nu sunt normale, mai ales atunci când afectează calitatea vieții. În funcție de gradul de toleranță al fiecărei femei, administrarea unei pastile de durere în prima sau a doua zi poate fi normal. Dar în niciun caz durere persistentă care nu cedează la cel mai simplu antialgic nu este normală. Cu atât mai mult cu cât observi că de la lună la lună este mai severă. Trebuie să discuți cu medicul tău pentru a stabili dacă este nevoie de investigații suplimentare, dacă această durere este de fapt exprimarea unei endometrioze, boală ce se caracterizează în special de durere intensă în timpul menstruației.

Fals. Himenul este elastic, iar tamponul este de mici dimensiuni, astfel încât daca este introdus corect nu trebuie să provoace niciun disconfort și în niciun caz nu duce la ruperea himenului. Dacă ai dubii și nu ești sigură că te descurci cu introducerea lui, pe piață există destule tipuri de absorbante care pot fi folosite în timpul menstruației. Important este ca indiferent de metoda pe care o alegi, să schimbi absorbantul sau tamponul la maxim 4-5 ore fie că este complet îmbibat în sânge sau doar puțin. Aceeași regulă se aplică și la cupa menstruală.

Fals!!! Menstruația care este prezentă la utilizatoarele de contraceptive orale combinate este diferită de cea care apare într-un ciclu natural. Într-un ciclu menstrual natural, ovulația determină îngroșarea endometrului. Folosirea contraceptivelor hormonale previne ovulația și implicit îngroșarea endometrului. De aceea, daca nu am face pauza de 4 sau 7 zile de pilule, în funcție de preparat, uterul și ovarele ar primi aceeași cantitate de hormoni o perioadă mai lungă și nu ar apărea sângerarea respectivă, dar asta nu înseamnă că s-ar colecta sânge în uter care ar dăuna pentru că nu este eliminat. Dimpotrivă, utilizarea fără pauză este chiar mai eficientă pentru a preveni o sarcină nedorită. În același timp previne și instalarea sindromului premenstrual.

Aș răspunde cu un emoticon care își dă o palma peste față la acest mit… Deși nu pot răspunde în numele lăcașurilor de cult pot răspunde în numele științei. Femeia nu este impură, menstruația nu este ceva murdar, iar mancarea nu va avea alt gust dacă este gătită de o femeie în timpul menstruației. Este ceva fiziologic, un eveniment care ne arată că organismul funcționează cum trebuie, nu este nimic rușinos și în niciun caz murdar. Plantele nu fac discriminare, nu se vor ofili dacă le atingi când ești la menstruație, dar cu siguranță se vor ofili dacă menstruația și această concepție greșită te va împiedica să ai grijă de ele cum trebuie.

Fals. Așa cum explicam în articolul despre sindrom premenstrual, nu toate femeile îl experimentează. Așa cum daca o femeie își manifestă iritarea față de ceva ce o persoană a făcut nu înseamnă că are vreo legătură cu sindromul premenstrual. Poate doar a enervat –o ceva.

Deși unele mituri sunt amuzante, altele sunt chiar periculoase pentru sănătate. Vorbește deschis despre acest subiect, nu este unul murdar, nici unul rușinos. Este ceva real, fiziologic și necesar. Ignoranța este mult mai periculoasă, traumatizantă chiar. Tu poți fi parte din schimbarea acestui subiect dintr-unul tabu, într-unul normal, despre care tinerele fete pot primi informații corecte.

Articolul este scris de Dr. Alina Bușan-Pîrvoiu, Medic specialist Obstetrică-ginecologie, și vine în continuarea și susținerea proiectelor coordonate de către Societatea pentru Educație Contraceptivă și Sexuală – Talk for Youth și Vorbește-mi despre ce nu se vorbește – și este finanțat de Surecheck. 

Articolul face parte dintr-o serie de 24 de articole de specialitate scrise de psihologi și de medici ginecologi.

STAY TUNNED!

Partenerul media pentru acest proiect este Iqool

Vizitatori

N/A
Distribuie:
PW-568 Smart Phones

Violența sexuală în mediul online

Articole de specialitate

În acest articol îmi doresc să abordăm un subiect care, deși a luat o foarte mare amploare, nu este foarte des discutat, anume violența sexuală în mediul online. (1,2)

Pe lângă multiplele beneficii pe care le aduce internetul, utilizarea lui presupune și unele riscuri, atât pentru adulți, cât și pentru copii, adolescenți sau tineri. Unul dintre ele este cyberbullying-ul, despre care am scris mai multe aici. Violența sexuală online, despre care veți afla mai multe în cele ce urmează, este o formă de cybergbullying în care sunt prezente comportamente și interese sexuale.

Odată cu dezvoltarea tehnologiei și  creșterea utilizării rețelelor de socializare online (3), a apărut o nouă modalitate de manifestare a abuzului sexual. Abuzul sexual asupra copiilor sau  tinerilor și  este o formă de violență destul de des întâlnită, despre care puteți afla mai multe citind aici. 

Violența sexuală online se realizează cu ajutorul tehnologiei, telefoane mobile, computere, tablete, orice dispozitiv prin care se poate comunica la distanță, și este favorizată atât de faptul că  majoritatea dispozitivelor sunt portabile și sunt dotate cu accesorii care permit comunicarea în timp real (microfon, cameră video) (2) cât și de creșterea tot mai mare a utilizatorilor tineri (4).

Exploatarea sexuală și abuzul online ale copiilor presupun utilizarea tehnologiei tot timpul sau doar la un moment dat în timpul abuzului sau exploatării, așadar, interacțiunea dintre cei doi poate fi online, dar și în viața reală sau o combinație între cele două tipuri de interacțiune. 

Exploatarea și abuzul sexual online asupra minorilor (persoane sub 18 ani) includ o gamă diversificată de practici aflate în permanentă evoluție, cum ar fi:

  • implicarea copiilor, adolescenților în discuții cu tentă sexuală, 
  • expunerea persoanelor sub 18 ani la imagini sau materiale cu conținut sexual (pornografice) sau forțarea unui copil să urmărească un act sexual; 
  • realizarea, obținerea sau distribuirea unor materiale care reprezintă abuzul sexual asupra copiilor (uneori denumită pornografie infantilă); 
  • racolarea copiilor în mediul online în scopuri sexuale; 
  • exploatare sexuală care implică constrângerea, amenințarea sau înșelăciunea unui copil pentru a-l implica în activități sexuale;
  • transmisiunile live (streaming) ale abuzului sexual asupra copiilor; 
  • partajarea fără acord a conținutului sexual auto-generat, care implică copii; 
  • expunerea nedorită la conținut sexualizat. (5)

În timp ce majoritatea cazurilor de abuz sunt comise de adulți,  o treime sunt comise de persoane sub 18 ani. 

Prin opțiunile pe care le oferă utilizarea internetului, mediul online este un loc foarte ofertant pentru explorarea identității și a sexualității. Ambele sunt în plin proces de dezvoltare în perioada adolescenței, vârstă la care cei mai mulți caută informații și persoane alături de care să exploreze aceste laturi, ceea ce este natural și firesc. (1) 

Când vine vorba despre copii și tineri, există o diferență reală între explorarea sexuală uzuală și comportamentul abuziv. Tocmai de aceea este importantă identificarea pericolelor și protejarea în fața lor, precum și filtrarea informațiilor false de cele reale. Acestea pot fi prevenite printr-o serie de măsuri, printre care informarea adecvată din surse sigure. 

În urma unui studiu realizat în România, s-a descoperit că majoritatea copiilor nu cunosc toate formele de abuz sexual.  Astfel, ar fi de menționat că: 

  • mimarea actului sexual, fără ca acesta să aibă loc, este o formă de abuz sexual. 
  • dacă abuzatorul se dezbracă (parțial sau total) în fața unor minori, în scopul satisfacerii sexuale, este tot o formă de abuz sexual. 
  • dacă cineva te invită sau te obligă să vizionezi imagini sau/ și filme cu conținut sexual explicit este o formă de abuz sexual. 
  • dacă cineva îți propune să își atingă zonele intime, sau îți cere ca tu să-i atingi organele genitale, de asemenea, este o formă de abuz. 
  • dacă un adult (sau o persoană mai mare cu 3 ani) cere unui copil să se dezbrace (parțial sau total), poate fi o formă de abuz.
  • forțarea copilului de a întreține relații sexuale, chiar dacă nu ajunge ca acest lucru să se întâmple, este o formă de abuz; 
  • atingerea de către abuzator a zonelor intime ale propriului corp în fața copilului sau atingerea corpului copilului împotriva voinței acestuia, este o formă de abuz. 
  • atingerea zonelor intime ale corpului copilului de către abuzator. (8) 

Riscurile legate de sexualitate pot avea următoarele forme: hărțuire electronică (sexual cyberbullying), trimiterea și primirea mesajelor cu conținut sexual (sexting), racolarea minorilor în scopuri sexuale (grooming), pornografie infantilă și formele speciale ale acesteia, respectiv expunerea la materiale pornografice.

Sexting-ul se referă la primirea sau trimiterea materialelor (mesaje, fotografii, videoclipuri) cu conținut sexual prin intermediul telefonului mobil, calculatorului utilizând diferite aplicații, platforme sau rețele de socializare. Un număr mare de minori trimit și primesc frecvent mesaje cu conținut sexual explicit. Expunerea nedorită la materiale sexuale se manifestă prin situațiile în care minorul ia contact pe neașteptate cu poze, filme cu conținut sexual în timp ce navighează pe internet, caută alte informații, deschide email-uri, mesaje electronice sau link-uri primite. Comportamentul nedorit de vizionare a materialelor sexuale, sexting-ul coercitiv, poate fi identificat drept hărțuire electronică (cyberbullying). (9)

Hărțuirea sexuală online se referă la situația în care infractorul sexualizează interacțiunea într-un mod care o face pe victimă să se simtă inconfortabil.  Poate fi realizată prin trimiterea de imagini explicite, video sau mesaje, prin întrebări sau comentarii insistente scoase din context, care au conținut sexual. Poate fi asociat cu alte forme de abuz sexual online (de exemplu, expunerea nedorită la pornografie) sau să fie un prim pas pentru alte propuneri sexuale. Poate fi realizată atât de persoane cunoscute (de exemplu foști parteneri), cât și de persoane necunoscute. (11)

 Cyber grooming-ul este definit ca procesul prin care un adult construiește o relație de încredere și influență asupra unui minor, folosind mijloace electronice,  pentru a obține un anumit tip de interacțiune sexuală, fie online (ex: obținerea de imagini sexuale ale minorului), fie offline (ex: întâlnirea personală) cu acel minor.  Această relație poate dura câteva zile sau câțiva ani. (10)

Așa cum mediul online este ofertant pentru adolescenți și tineri, prin accesul rapid la multe informații precum și posibilitatea de a comunica în timp real cu alte persoane, oferă aceleași facilități și unor persoane adulte care pot avea probleme de natură sexuală și psihică, care sunt abuzatori și care pot manifesta comportamente antisociale. Cum probabil ați aflat de aici, nu întotdeauna știm cine se află la celălalt capăt al relației, în mediul online. Tocmai de aceea, de cele mai multe ori grooming-ul este dificil de dovedit, abuzatorii folosindu-se de conturi și identități false. Profilurile abuzatorilor au nume false, dată de naștere și adrese diferite, rude sau prieteni doar din mediul online, descriere falsă și fotografii ale unor copii, adolescenți de vârstă apropiată cu victima. Spre exemplu, poate avea profilul unui adolescent sau tânăr atrăgător, inteligent, sportiv de succes sau proaspăt absolvent al unei școli de prestigiu. În general, au un stil de comunicare asemănătoare cu al victimelor, folosesc expresiile și limbajul specific adolescentin. În general un prădător are mai multe victime în aceeși perioadă, ducând discuții în paralel. (10) 

S-au identificat cinci etape în cazul infracțiunii de racolare a minorilor în scopuri sexuale: 

  • formarea prieteniei 
  • formarea relației
  • etapa evaluării riscurilor 
  • etapa exclusivității 
  • etapa sexuală. 

Aceste etape variază în funcție de intenția autorului, sunt făptuitori care petrec mai mult timp într-o etapă sau reduc tot procesul de racolare la o singură etapă (9).

Strategiile folosite de către abuzatori pot fi:

  • Înșelăciunea – se prezintă ca fiind altă persoană cu o imagine dezirabilă.
  • Oferirea de cadouri sau bunuri materiale. Această strategie poate fi folosită ca negociere, pentru a realiza un schimb sexual. De asemenea poate fi folosită ca o strategie indirectă, subtilă, cu scopul de a îndatora victima sau de a-i crea condițiile pentru viitoarele solicitări (de exemplu, oferirea unei camere web).  
  • Interesul pentru viața personală a minorilor, pentru probleme din familie, privind prietenii, școala sau nevoile emoționale ale copilului, făcându-i să se simtă confortabil și în siguranță, pentru a le câștiga încrederea, de multe ori victima simte o relație emoțională puternică față de agresor. 
  • Sexualizarea treptată realizată inițial prin complimente nevinovate, ulterior acestea capătând tentă sexuală.
  • Agresiuni evidente sau mascate pentru a i se îndeplini dorința, spre exemplu pentru a determina victima să trimită fotografii sexuale folosește hărțuirea, intimidare sau constrângere. Agresiunea poate să apară pentru a se răzbuna atunci când minorul nu face ce i se cere sau atunci când simte că ceva nu este în regulă și vrea să părăsească relația. Adultul ar putea să amenințe sau chiar  să răspândească fotografii sexuale sau videoclipuri ale victimei pentru a o face să arate rău în fața familiei sau a prietenilor. 

Cercetările au arătat că nu toate toate situațiile de grooming prezintă agresivitate evidentă, ușor de identificat. Este de menționat că nu toate cerințele și interacțiunile sexuale online presupun procesul de pregătire al copiilor. De exemplu, este posibil ca o cerere sexuală de la un adult către un minor să aibă loc fără utilizarea strategiilor de îngrijire online. (7)

Discuțiile prin internet cu tentă sexuală pot constitui, de asemenea, primul pas spre ademenirea copilului pentru a fi supus abuzului sexual și/sau spre crearea de pornografie infantilă și/sau constrângere sexuală. Pornografia infantilă constituie infracțiune și se află în legătură strânsă cu abuzul și exploatarea sexuală prin diferite procedee, inclusiv relele tratamente aplicate minorilor.

Frecvența

În ultimii ani s-a înregistrat o creștere dramatică a cazurilor raportate de abuz sexual online asupra copiilor.  La nivel mondial creșterea a fost de la 1 milion de cazuri raportate în 2010, la aproape 17 milioane în 2019, care includeau aproape 70 milioane de imagini și înregistrări video, cele mai multe fiind în Uniunea Europeană.

85 de milioane de imagini și clipuri video, care reprezintă abuzuri sexuale asupra copiilor au fost raportate în 2021, pe lângă acestea existând multe altele neraportate. În 2021 au crescut cu 64 % cazurile de abuz sexual asupra copiilor, raportate și confirmate. 

Consiliul Europei estimează că, în Europa, unul din cinci copii cade victimă unei forme de violență sexuală. (6)

În 2016 s-a descoperit că 17,2% dintre adolescenții între 12 și 17 ani au experimentat grooming-ul online. Rata a fost mai mare pentru fete.  (7)  În context internațional, datele de prevalență privind sextingul variază între 9,6% și 54%.  (1)  

Efecte

Având în vedere importanța pe care o dăm mediului online și faptul că la vârsta preadolescenței și adolescenței, cele două medii, online și offline formează un întreg, fiind greu de diferențiat, riscurile expunerii la violența sexuală online pot afecta foarte mult un copil, adolescent, tânăr care se confruntă cu oricare dintre formele ei. Din păcate victimizarea nu apare izolat, un agresor este conectat în paralel cu mai multe victime, iar un minor expus la violența sexuală prezintă un risc mai mare de a se confrunta din nou cu o altă formă de violență. (1)

Hărțuirea cibernetică este legată de pierderea calității vieții percepute, gânduri de auto-vătămare, starea depresivă și creșterea stresului perceput în organism, anxietate, creșterea impulsivității, consum de substanțe, modificări ale obiceiurilor sănătoase (somn, alimentație, activitate fizică etc.) și interferențe în viața familială, socială și academică. Grooming-ul online are un impact psihologic complex asupra minorului, tocmai datorită relației afective, pe care abuzatorul o dezvoltă. Astfel, pe lângă cele mai sus menționate, este asociat și cu stima de sine scăzută,  abuzul de substanțe, comportament online excesiv, sentimente de vinovăție și rușine, vulnerabilitate crescută. (1, 7) 

Violența sexuală online poate afecta negativ și agresorul. Producerea, deținerea, procurarea, stocarea, expunerea, promovarea, distribuirea, precum și punerea la dispoziție, in orice mod, de materiale pornografice cu minori, în  mediul online se pedepsesc cu închisoare de la 2 ani la 7 ani. (12)

Ce este de făcut?

Cea mai simplă cale este prevenția. Ia în calcul posibilitatea ca persoanele care te contactează online, să nu fie cine pretind că sunt. Există câteva lucruri pe care le-ai putea observa la prietenii tăi online care ar putea indica că nu sunt complet sinceri cu tine, spre exemplu:

  • Spun că le plac exact aceleași lucruri ca și tine și îți fac o mulțime de complimente.
  • Îți cer să faci sau să vorbești despre lucruri care te fac să te simți inconfortabil, cum ar fi sexul. Te simți presat în discuțiile cu persoana respectivă.
  • Ei cer să discute într-un loc mai privat, cum ar fi WhatsApp, și să se îndepărteze de chat-uri sau forumuri unde alți oameni pot vedea ce vă spun.
  • Vor să-ți păstreze prietenia secretă. Îți cer să nu spui nimănui despre discuțiile tale sau să spui că vei avea probleme dacă cineva află.
  • Fac promisiuni sau îți oferă cadouri.Îți cer să faci lucruri pentru ei și spun că îți vor dărui un cadou sau vor face ceva bun pentru tine în schimb.(13)

Dacă ai vorbit cu cineva online de ceva vreme, ai putea decide că este timpul să te întâlnești față în față. Este important să vorbești mai întâi cu unul dintre părinți sau cu persoana care te are în grijă, înainte de a fi de acord să te întâlnești cu cineva, astfel încât acesta să te ajute să ai întâlnirea într-un mod sigur.

Iată câteva lucruri pe care le puteți face pentru a face prima întâlnire mai sigură:

  • Stabilește întâlnirea într-un loc public, aglomerat;
  • Întâlnirea să fie în timpul zilei;
  • Stabilește un traseu sigur, cunoscut;
  • Păstrați legătura cu părintele sau persoana care vă îngrijește;
  • Cere unei alte persoane să meargă cu tine;

Oricine își dorește cu adevărat să fie prietenul tău nu se va simți deranjat să accepte aceste lucruri, pentru ca tu să te simți în siguranță. (13)

Protejați-vă confidențialitatea

Când discuți cu un prieten online, s-ar putea să simți că ai încredere în el și că vrei să împărtășești mai multe cu el. Chiar dacă ai vorbit cu persoana de ceva vreme, el ar putea să ascundă cine este cu adevărat. Păstrează informațiile personale private față de persoanele pe care le întâlnești online. Iată câteva lucruri pe care poate nu doriți să le împărtășiți prietenilor online:

  • orice i-ar putea ajuta să te găsească în lumea reală, cum ar fi școala ta sau locul în care locuiești
  • orice nu ai vrea ca altcineva să afle
  • videoclipuri sau imagini pe care nu ai dori să le vadă alți oameni. (13,14)

Dacă te confrunți cu orice formă de violență sexuală online, cere ajutorul, discută cu părinții tăi sau cu un adult de încredere. 

Dacă ești în pericol sună la 112!

Bibliografie

  1. Machimbarrena, J. M., Calvete, E., Fernández-González, L., Álvarez-Bardón, A., Álvarez-Fernández, L., & González-Cabrera, J. (2018). Internet Risks: An Overview of Victimization in Cyberbullying, Cyber Dating Abuse, Sexting, Online Grooming and Problematic Internet Use. International Journal of Environmental Research and Public Health, 15(11), 2471.
  2. Weingraber, S., Plath, C., Naegele, L., & Stein, M. (2020). Online victimization–an explorative study of sexual violence and cyber grooming in the context of social media use by young adults in Germany. Social Work & Society, 18(3).
  3. González-Cabrera, J.; Balea, A.; Vallina, M.; Moya, A.; Laviana, O. Informe Ejecutivo del Proyecto CIBERASTUR [CYBERASTUR Project Executive Report]; Educastur: Asturias, Spania, 2017. [ Google Scholar ]
  4. AKSOY RETORNAZ, E. M. İ. N. E. (2022). Online Solicitation of Children for Sexual Purposes (Cyber Grooming) From the Turkish Legal Perspective. JOURNAL OF PENAL LAW AND CRIMINOLOGY-CEZA HUKUKU VE KRIMINOLOJI DERGISI, 10(1). 
  5. ECPAT International și La Strada Moldova (2021). Exploatarea și abuzul sexual online a copiilor: Perspectivele supraviețuitoarelor din Republica Moldova. WeProtect Global Alliance.
  6. COMUNICARE A COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN, CONSILIU, COMITETUL https://romania.representation.ec.europa.eu/news/combaterea-abuzului-sexual-asupra-copiilor-comisia-propune-noi-norme-de-protejare-copiilor-2022-05-11_ro
  7. Gámez-Guadix, M., De Santisteban, P., Wachs, S., & Wright, M. (2021). Unraveling cyber sexual abuse of minors: Psychometrics properties of the Multidimensional Online Grooming Questionnaire and prevalence by sex and age. Child Abuse & Neglect, 120, 105250. 
  8. https://worldvision.ro/wp-content/uploads/2021/07/Sondaj-cu-privire-la-violenta-sexuala-asupra-copiilor.pdf
  9. Csipkés H.S. (2018). RISCURILE DE NATURĂ SEXUALĂ PE REȚEAUA DE SOCIALIZARE FACEBOOK ÎN RÂNDUL ADOLESCENŢILOR -T E Z Ă de D O C T O R A T., Cluj-Napoca. 
  10. RETORNAZ, E. E. A. Online Solicitation Of Children For Sexual Purposes (Cyber Grooming). Journal of Penal Law and Criminology, 10(1), 211-233. 
  11. Guerra, C., Pinto-Cortez, C., Toro, E., Efthymiadou, E., & Quayle, E. (2021). Online sexual harassment and depression in Chilean adolescents: Variations based on gender and age of the offenders. Child Abuse & Neglect, 120, 105219.
  12. Codul penal 
  13. https://www.thinkuknow.co.uk/11_18/lets-talk-about/relationships/online-friendships/
  14. https://siguronline.md/rom/parintii/informatii-si-sfaturi/ademenirea-copiilor-pe-internet

Articolul este scris de Psiholog și Psihoterapeut integrativ, Cristina Teodorescu, și vine în continuarea și susținerea proiectelor coordonate de către Societatea pentru Educație Contraceptivă și Sexuală – Talk for Youth și Vorbește-mi despre ce nu se vorbește – și este finanțat de Surecheck. 

Articolul face parte dintr-o serie de 24 de articole de specialitate scrise de psihologi și de medici ginecologi.

STAY TUNNED!

Partenerul media pentru acest proiect este Iqool

Vizitatori

N/A
Distribuie:
Ovare_polichistice

Sindromul ovarelor polichistice

Articole de specialitate

Ce este sindromul ovarelor polichistice?

Sindromul ovarelor polichistice (prescurtat PCOS) este o afecțiune extrem de frecventă, ce interesează undeva între 8 și 13% dintre toate femeile de vârstă reproductivă. Asta înseamnă că dacă tu ai o vârstă de 25 de ani, să zicem, una din zece fete din jurul tău are această afecțiune, chiar dacă tu nu știi. Adevărata problemă este că anovulatia cronică cu care se asociază acest sindrom, dacă persistă pe o perioadă lungă, poate avea consecințe serioase, ca infertilitate și risc crescut pentru hiperplazia și cancerul de endometru, diabet zaharat de tip II, boli cardiovasculare, scăderea masei osoase și fracturi. Totodată, mai mult de jumătate dintre femeile care se confruntă cu PCOS rămân, din păcate, nediagnosticate.

Cum punem diagnosticul acestui sindrom?

Termenul de sindrom se referă la o colecție de semne și simptome, iar sindromul ovarelor polichistice cuprinde trăsături reproductive, metabolice și psihice extrem de diverse, ceea ce a făcut ca stabilirea criteriilor de diagnostic să fie dificilă. Cu toate acestea, avem un set de criterii care au fost stabilite la Rotterdam în 2003; deci pentru a pune diagnosticul de PCOS, în prezent trebuie să avem cel puțin 2 dintre următoarele 3 criterii:

  • Oligoovulație sau anovulație;
  • Hiperandrogenism clinic sau biochimic;
  • Aspect ecografic de ovare polichistice.

Le vom parcuge pe rând. Începem cu disfuncțiile ovulației și ciclul menstrual neregulat.

Ce înseamnă un ciclu menstrual regulat? Intervalul normal dintre două menstruații succesive este de 21-35 de zile. Menstrele care apar la mai puțin de 21 de zile sau la mai mult de 35 de zile înseamnă un ciclu menstrual neregulat, ce indică o disfuncție a ovulației. Pacientele cu sindromul ovarelor polichistice prezintă în 60-85 % dintre cazuri ciclu menstrual neregulat, cel mai adesea amenoree (adică lipsa ciclului menstrual) sau oligomenoree (adică un număr mai mic de 8 menstre pe an).

Este foarte important însă să reținem că o parte dintre criteriile diagnostice ale PCOS sunt prezente în mod normal la o adolescentă. De exemplu, ciclul menstrual neregulat este considerat normal în primul an de la venirea menstrei. De aceea, în cazul unei fete cu ciclu menstrual neregulat se așteaptă de regulă 3 ani de la venirea menstrei pentru a începe analizele și investigațiile pentru sindromul ovarelor polichistice.

Al doilea criteriu este hiperandrogenismul clinic sau biochimic. Hiperandrogenism înseamnă creșterea hormonilor androgeni, adică hormonii sexuali masculini; când spunem hiperandrogenism clinic, ne referim la manifestările clinice ale acestei creșteri hormonale, și acestea sunt hirsutismul, acneea și alopecia androgenă. Hirsutismul înseamnă creșterea în exces a părului pe față și corp cu o distribuție de tip masculin, iar alopecia se referă la pierderea părului. Este ușor de înțeles că, atunci când apar aceste probleme la o fată tanără, ele au un puternic impact psihosocial negativ asupra acesteia!

Când spunem hiperandrogenism biochimic, ne referim la creșterea în sânge a nivelului de hormoni androgeni; cel mai important androgen produs de către ovar este testosteronul, așa că, de regulă, hiperandrogenismul biochimic este stabilit pe baza măsurării în sânge a nivelului de testosteron. 

Al treilea criteriu, adică aspectul ecografic de ovare polichistice, este definit, conform criteriilor din 2003, ca prezența a 12 sau mai mulți foliculi ce măsoară 2-9 mm în diametru și/sau volumul ovarului mai mare de 10 mL cubi, la cel puțin unul dintre ovare. În 2018, numărul de foliculi de 2-9 mm necesari pentru a îndeplini acest criteriu a fost urcat la 20.

Trebuie să reținem că nu putem folosi criteriul ecografic pentru a pune diagnosticul de PCOS la fete ce au mai puțin de 8 ani de la venirea primei menstre, datorită incidenței mari a ovarelor bogate în foliculi la această vârstă.

Cum se manifestă sindromul ovarelor polichistice?

Adică în ce fel te poate deranja această afecțiune pe tine, femeia tânără, pentru că ție ți-este dedicat acest articol.

Femeile cu PCOS ajung de obicei la medic pentru una dintre următoarele situații:

  • Ciclu menstrual neregulat;
  • Simptome ale excesului de androgeni: hirsutism, acnee, alopecie;
  • Infertilitate.

Pe lângă aceste situații, așa cum am menționat anterior, manifestările clinice ale hiperandrogenismului împreună cu obezitatea întâlnită la 50-60% dintre femeile cu sindromul ovarelor polichistice, le fac pe acestea să experimenteze depresie, anxietate, sau imagine de sine negativă.

Cum tratăm PCOS?

În această parte a articolului vreau să insist pe o idee care mi se pare de maximă importanță: modificarea stilului de viață. Legătura puternică dintre obezitate, hiperandrogenism, rezistența la insulină, anomaliile ciclului menstrual și infertilitate, face ca modificarea stilului de viață să fie extrem de importantă pentru femeile cu PCOS, punând accentul pe nutriție și activitatea fizică.

Reducerea greutății reprezintă strategia terapeutică de primă linie pentru femeile supraponderale sau obeze. Pierderea în greutate duce la reducerea nivelului androgenilor liberi, deci la scăderea stimulării androgene a părului și a pielii (adică diminuarea hirsutismului, acneei și alopeciei). Prin reducerea în greutate este îmbunătățită și funcția ovulatorie, deci crește rata de concepție. Numeroasele studii realizate nu au demonstrat că o anume dietă este superioară celorlalte pentru femeile cu PCOS. Astfel, cea mai bună modificare a dietei pentru reducerea greutății, rămâne scăderea semnificativă a aportului caloric net. Pentru reducerea greutății, se indică în prezent un deficit energetic de 30% sau de 500-750 kcal/zi, în funcție de greutate, nivelul de activitate fizică și nevoile energetice ale pacientei (adică un aport caloric de 1200-1500 kcal/zi).

Nu aș vrea să simți foarte puternic această presiune a pierderii în greutatate, așa că vreau să ții minte că și o reducere mică a greutății, de până la 5%, un scop relativ ușor de atins, duce la modificări semnificative ale metabolismului și funcției reproductive, și este considerată un succes al reducerii greutății după 6 luni!

În  ceea ce privește activitatea fizică, aceasta poate să includă mers, ciclism, treburi casnice, jocuri sau sporturi. Se recomandă ca activitatea fizică să fie crescută progresiv, cu 5% săptămânal.

Pentru tratamentul ciclului menstrual neregulat se prescriu cel mai adesea contraceptive orale combinate; relativ recent au apărut pe piață și formele de administrare transdermală și intravaginală. Managementul medical al hirsutismului include contraceptive combinate, agenți cu utilizare topica și antiandrogeni. În ceea ce privește alopecia androgenă, avem puține terapii eficiente; cel mai adesea folosim agenții antiandrogeni, întotdeauna cu o metodă contraceptivă de încredere, pentru că printre efectele lor adverse se numără și afectarea dezvoltării sexuale a unui făt de sex masculin.

Tratamentul infertilității cauzate de PCOS este un subiect complex; prima etapă o constituie și aici modificarea stilului de viață, adică optimizarea unor factori ca glicemie, greutate, tensiune arterială, fumat, alcool, dietă, activitate fizică, somn și sănătate mentală, emoțională și sexuală; dacă nu apar rezultatele, adică sarcina dorită, se trece la medicamente pentru inducerea ovulației, chirurgie laparoscopică ovariană, iar ca ultimă etapă de tratament, fertilizarea in vitro.

Ca și “take home message”, ține minte că sindromul ovarelor polichistice nu este o afecțiune pe care să nu o bagi în seamă, pentru că poate avea urmări importante asupra sănătății tale la modul general.

Bibliografie

  1. Rotterdam ESHRE/ASRM-Sponsored PCOS Consensus Workshop Group, Revised 2003 consensus on diagnostic criteria and long-term health risks related to polycystic ovary syndrome, Fertil Steril 81:19, 2004
  2. Azziz R, Carmina E, et al; Task Force on the Phenotype of the Polycystic Ovary Syndrome of The Androgen Excess and PCOS Society, The Androgen Excess and PCOS Society criteria for the polycystic ovary syndrome: the complete task force report, Fertil Steril 91:456, 2009
  3. Jonard S, Ultrasound examination of polycystic ovaries: is it worth counting the follicles? Hum Reprod 18:598, 2003
  4. Moran LJ, Brinkworth G, Noakes M, Norman RJ, Effects of lifestyle modification in polycystic ovarian syndrome, Reprod Biomed Online 12:569, 2006.
  5. Ibanez L, de Zegher F, Low-dose flutamide-metformin therapy for hyperinsulinemic hyperandrogenism in non-obese adolescents and women, Hum Reprod Update 12:243, 2006

Articolul este scris de Dr. Ioan Boleac, medic primar obstetrică-ginecologie, doctor în științe medicale, cu specializare în fertilizare in vitro, și vine în continuarea și susținerea proiectelor coordonate de către Societatea pentru Educație Contraceptivă și Sexuală – Talk for Youth și Vorbește-mi despre ce nu se vorbește – și este finanțat de Surecheck. 

Articolul face parte dintr-o serie de 24 de articole de specialitate scrise de psihologi și de medici ginecologi.

Dacă dorești să faci cunoștință cu Dl. Ioan Boleac aici îl poți găsi: https://ioanboleac.ro/

Articolul face parte dintr-o serie de 24 de articole de specialitate scrise de psihologi și de medici ginecologi.

STAY TUNNED!

Partenerul media pentru acest proiect este Iqool

Vizitatori

N/A
Distribuie:
masturbare

Masturbarea

Articole de specialitate

Pentru explorarea corpului, pentru plăcere sau pentru a scăpa de stress, masturbarea pare sa fie o activitate realizată de majoritatea oamenilor cel puțin o dată în viață, dar nimeni nu pare să vorbească despre asta. Tocmai de aceea a apărut acest articol în încercarea de a discuta despre acest subiect tabu.

Masturbarea reprezintă un comportament sexual normal și este o modalitate de explorare a corpului dar și de a simți plăcere prin atingerea și autostimularea propriilor organe sexuale. Este practicată de ambele sexe și la toate vârstele, chiar daca nimeni nu discută liber despre asta. Motivele pentru care o persoană se masturbează pot fi relaxarea, eliberarea tensiunii sexuale, sau pur și simplu pentru că partenerul nu este în preajma lor.

Metodele de masturbare sunt variate, de la apăsarea sau frecarea organelor genitale cu degetele până la utilizarea de diverse dispozitive numite vibratoare care pot fi introduse în vagin sau în anus. Este recomandată evitarea de obiecte care nu au fost concepute pentru aceasta utilizare cum ar fi pixuri, tuburi de spray, termometre, etc deoarece pot provoca leziuni și infectii.

Istoria a privit aceasta activitate în diverse feluri, de la un act divin în vremea vechilor egipteni la tratament pentru isteria feminină la inceputul secolului XX. În prezent se recunosc unele beneficii atât fizice cât și psihice ale masturbării. Nu există studii pe acest subiect dar studii conexe despre raporturile sexuale sugerează unele beneficii ale masturbării.

Unii oameni practică masturbarea în lipsa unui partener sexual, alții o practică chiar dacă sunt într-o relație stabilă sau împreună cu partenerul. Este o decizie personală prin urmare nu există normal sau anormal.

Există nenumărate mituri legate de masturbare, dar niciunul nu are o bază reală. Nu orbești, nu înnebunești, nu îți rănești organele genitale și nu îți epuizezi numărul orgasmelor. Totuși este bine să ți cont de câteva elemente de igienă:

  • Spală-te pe mâini înainte sa-ți atingi organele genitale
  • Folosește un lubrifiant pentru a evita microleziunile produse de frecare
  • Spală-ți toate dispozitivele pe care le folosești.
  • Nu folosi în comun cu alte persoane vibratoarele, dacă totuși faci asta atunci foloseste un prezervativ nou de fiecare dată pentru a preveni infecțiile cu transmitere sexuală
  • Fiecare dispozitiv sexual are propriile instrucțiuni de utilizare așa că citește-le cu atenție

Masturbarea poate fi benefică pentru sănătate. Fiecare orgasm produce eliberarea de endorfine în organism, hormoni care reduc durerea și îți dau o bună dispoziție. Astfel, această activitate:

  • Reduce tensiunea sexuala
  • Reduce stressul
  • Ajută la un somn mai odihnitor
  • Crește respectul de sine
  • Reduce crampele menstruale și crampele musculare
  • Ajută la tonifierea musculaturii pelvine

Masturbarea te ajută să înțelegi mai bine ce îți dorești de la partener, care sunt zonele erogene, adică acele zone care îți produc plăcere. Atunci când ai ajuns la orgasm prin masturbare îți este mai ușor să obți plăcere când ești cu un partener. Explorându-te pe tine te ajută să fi mai confortabil cu partenerii tăi, astfel ști ce limite vrei să ai, te poți proteja mai bine, inclusiv de boli cu transmitere sexuală sau o sarcină nedorită.

Și totuși? Când este masturbarea o problemă?

Masturbarea poate fi considerată o problemă medicală atunci când este prea frecventă și afectează viața de zi cu zi, atunci când cauzează absenteism la școală sau sau la locul de muncă, când viața socială îți este afectată sau când îți neglijezi responsabilitățile de zi cu zi. Ca orice alta activitate atunci când interferă cu programul curent poate fi considerată dependență și necesită apelarea la ajutor de specialitate. De asemenea dacă ai sentimente de vinovăție ar fi cazul să discuți cu un consilier despre asta. Aceasta culpabilitate vine pe fondul educației primite, în multe familii considerându-se masturbarea ca fiind anormală, un păcat sau chiar o boală.

Când este recomandată de către medic masturbarea?

Cea mai frecventă indcație este recoltarea spermei. Se apelează la această modalitate în cursul tratamentelor de infertilitate, fie că se utilizeaza sperma partenerului sau a donatorului. Fiecare clinică de reproducere umană asistată și fiecare bancă de spermă are o camera specială pusă la dispoziție bărbaților pentru a face această recoltare. De asemenea, atunci când se dorește testarea spermei, analiza numită spermogramă, este necesară obținerea acesteia în urma masturbării. O altă indicație medicală pentru masturbarea la bărbați este în cazul ejaculării precoce. Astfel un bărbat diagnosticat cu ejaculare precoce este sfatuit să se masturbeze cu o aproximativ o oră înainte de contactul sexual cu partenera, mărind astfel durata contactului sexual ulterior.

Există limite legale cu privire la masturbare?

Da. Este considerată o agresiune sexuală când are loc masturbarea în prezența unei persoane care nu își dorește să asiste la această activitate și poate fi pedepsită prin lege în majoritatea statelor. De asemenea masturbarea unei alte persoane poate fi considerată agresiune sexuală atunci când nu a fost dat un consimțământ.

Am speranța că acest articol a fost suficient de deschis pentru a aduce lămuriri despre masturbare, pentru a te face să înțelegi că este ceva normal despre care ar trebui să putem vorbi deschis într-un mediu prietenos si intim.

În încheiere, mesajul care trebuie neapărat reținut este că infecția HPV este o infecție prezentă la o mare parte dintre noi; este deci o infecție cu care trăim, care nu trebuie să ne îngrijoreze peste măsură, dar ar fi bine să cunoaștem cât mai multe lucruri despre ea, ca să ne putem apăra cât mai bine.

Articolul este scris de Dr. Alina Bușan-Pîrvoiu, Medic specialist Obstetrică-ginecologie, și vine în continuarea și susținerea proiectelor coordonate de către Societatea pentru Educație Contraceptivă și Sexuală – Talk for Youth și Vorbește-mi despre ce nu se vorbește – și este finanțat de Surecheck. 

Articolul face parte dintr-o serie de 24 de articole de specialitate scrise de psihologi și de medici ginecologi.

STAY TUNNED!

Partenerul media pentru acest proiect este Iqool

Vizitatori

N/A
Distribuie:
HPV

Ce este Human Papilloma Virus?

Articole de specialitate

Ce este HPV?

Ce este HPV? Este un virus, numit Human Papilloma Virus. Infecția cu acest virus este poate cea mai răspândită boală cu transmitere sexuală la nivelul întregii lumi; asta înseamnă că majoritatea persoanelor care sunt active sexual o au!

Există mai mult de 150 de tulpini de HPV, iar dintre acestea, aproximativ 40 infectează tractul genital inferior. De ce vorbim atât de mult despre acest virus? Pentru că HPV este responsabil de aproape toate cazurile de cancer de col uterin, ca și de o proporție importantă dintre cele de cancer vulvar, vaginal și anal. 

În consecință, putem împărți tulpinile HPV, în funcție de riscul de producere a cancerului de col uterin, în: 

  • Tulpini cu risc oncogen înalt (care sunt în mod cert cele mai periculoase): 16, 18, 31, 33, 35, etc;
  • Tulpini cu risc oncogen scăzut: 6, 11, 28, etc;
  • Tulpini cu posibil risc oncogen: 26, 30, etc.

 

Cum contactăm HPV?

Infecția HPV genitală se transmite prin contact direct, de obicei sexual, cu pielea sau mucoasele genitale, sau fluidele din corpul unei persoane ce are fie negi, fie o formă de infecție HPV care nu se manifestă clinic. Dacă luăm în discuție infecția colului uterin cu o tulpină HPV cu risc oncogen crescut, aceasta se produce, de regulă, în urmă unui act sexual ce implică penetrarea vaginului. Alte căi de transmitere a HPV sunt mai rar întâlnite, și mă refer aici la cea prin contact non-sexual și la transmiterea verticală (adică de la mamă la făt sau nou-născut).

Care sunt simptomele cauzate de infecția HPV?

Ele diferă de la persoană la persoană, dar trebuie să reținem că în majoritatea cazurilor virusul nu se manifestă. El rămâne în organismul infectat într-o stare latentă, iar după o perioadă de câțiva ani, sistemul imunitar al gazdei reușește să îl elimine. Dacă nu se întâmplă asta, HPV se manifestă prin veruci sau prin leziuni precanceroase / canceroase la nivelul tegumentelor sau mucoaselor.

În cazul femeilor, verucile pot apărea la nivelul vulvei, vaginului, anusului sau orofaringian, determinând la locul de apariție mâncărimi, arsuri sau sângerări ușoare. Este foarte important de reținut că apariția verucilor nu ar trebui să prezinte motiv de îngrijorare, pentru că aceste leziuni prezintă un risc mic de dezvoltare a cancerului! În cazul bărbaților, HPV se manifestă prin veruci apărute la nivelul penisului, anusului sau scrotului.

Cum diagnosticăm infecția HPV?

 Suspiciunea unei infecții cu HPV este ridicată pe baza leziunilor existente (negii din zona genitală), sau pe baza unui rezultat al testului Babeș-Papanicolau ce indică o posibilă infecție HPV, sau pe baza colposcopiei care poate arăta o zona suspectă. Dar diagnosticul se face doar prin genotiparea HPV, care înseamnă detectarea directă a acizilor nucleici ai acestui virus în proba recoltată de la nivelul colului uterin.

Care este tratamentul infecției HPV?

Situațiile în care infecția HPV a tractului genital inferior trebuie tratată sunt următoarele: persoanele la care verucile determină simptome, cazurile de displazie de grad înalt a colului uterin și cele de cancer invaziv. Nu există un tratament eficient al infecțiilor HPV latente sau subclinice! De asemenea, nu este necesar tratamentul leziunilor incipiente, ca de exemplu o femeie tânără cu rezultat LSIL la testul Papanicolau, și modificări HPV sau CIN 1 la biopsie; atitudinea recomandată în astfel de cazuri este de a ține sub observație femeia pentru cel puțin 2 ani.

Alegerea unei anume modalități de tratament al negilor genitali se face în funcție de numărul, localizarea și mărimea leziunilor; se poate opta între excizia chirurgicală a negilor, sau distrugerea lor, prin folosirea unor agenți topici (ca de exemplu Aldara, care este un imunomodulator  ce stimulează răspunsul imun local, sau Condyline, un agent antimitotic ce duce la necroză negilor), prin coagulare chimică (de exemplu cu acid tricloracetic sau bicloracetic) sau prin coagulare termică (electrocoagulare sau ablație laser). 

Cum putem preveni o infecție cu HPV?

Printre metodele de prevenție ale acestei infecții putem enumera:

  • Întârzierea momentului primului contact sexual;
  • Limitarea numărului de parteneri sexuali;
  • Abstinența sexuală.

S-a demonstrat că folosirea prezervativului masculin a dus la scăderea ratei de infectare HPV la femeile tinere. Dar vreau să subliniez că prezervativul masculin nu oferă o protecție completă! Prezervativul masculin nu acoperă toată pielea din regiunea ano-genitală care poate fi infectată cu HPV, și de aceea nu poate proteja în 100% din cazuri.

Am lăsat la sfârșit cea mai eficientă cale de prevenție a infecției HPV, și anume vaccinul împotriva HPV. Vaccinarea are ca efect producerea unor anticorpi specifici pentru o anumită tulpină HPV, care au rolul de a bloca ulterior intrarea acelei tulpini în celulele-gazdă.

În prezent se găsește pe piață vaccinul nonavalent, adică cel care protejează împotriva a 9 tulpini HPV: tulpinile 6 și 11, principalele tulpini cu risc oncogen scăzut, care sunt responsabile de aproape toate cazurile de negi genitali, și tulpinile 16, 18, 31, 35, 45, 52 și 58, care sunt tulpini HPV cu risc oncogen înalt, ce cauzează aproximativ 90% dintre cazurile de cancer de col uterin, dar și o mare parte dintre cancerele de vagin, vulvă și anus. Vaccinul se administrează în 3 doze: prima doză, apoi o doză la 1 sau 2 luni de la prima, iar ultima doză la 6 luni de la prima; dacă persoana respectivă este mai tânără de 15 ani, se vor administra doar 2 doze: prima doză, respectiv a două doză la 6/12 luni de la administrarea primei doze. 

În încheiere, mesajul care trebuie neapărat reținut este că infecția HPV este o infecție prezentă la o mare parte dintre noi; este deci o infecție cu care trăim, care nu trebuie să ne îngrijoreze peste măsură, dar ar fi bine să cunoaștem cât mai multe lucruri despre ea, ca să ne putem apăra cât mai bine.

Bibliografie

  1. Doorbar J, Quint W, Banks L, et al: The biology and life-cycle of human papillomaviruses. Vaccine 30(Suppl 5):F55, 2012
  2. Winer RL, Lee SK, Hughes JP, et al: Genital human papillomavirus infection: incidence and risk factors in a cohort of female university students. Am J Epidemiol 157(3):218, 2003
  3. Molijn A, Kleter B, Quint W, et al: Molecular diagnosis of human papillomavirus (HPV) infections. J Clin Virol 32(Suppl 1):S43, 2005
  4. Yan J, Chen SL, Wang HN, et al: Meta-analysis of 5% imiquimod and 0.5% podophyllotoxin in the treatment of condylomata acuminata. Dermatology 213(3):218, 2006
  5. Komericki P, Akkilic-Materna M, Strimitzer T, er al: Efficacy and safety of imiquimod versus podophyllotoxin in the treatment of anogenital warts. Sex Transm Dis 38(3):216, 2011
  6. Stanley M: Prospects for new human papillomavirus vaccines. Curr Opin Infect Dis 23:70, 2010b
  7. Meites E, Kempe A, Markowitz LE: Use of a 2-dose schedule for human papillomavirus vaccination-updated recommendations of the Advisory Committee on Immunization Practices. MMWR 65(49):1405, 2016

Articolul este scris de Dr. Ioan Boleac, medic primar obstetrică-ginecologie, doctor în științe medicale, cu specializare în fertilizare in vitro, și vine în continuarea și susținerea proiectelor coordonate de către Societatea pentru Educație Contraceptivă și Sexuală – Talk for Youth și Vorbește-mi despre ce nu se vorbește – și este finanțat de Surecheck. 

Dacă dorești să faci cunoștință cu Dl. Ioan Boleac aici îl poți găsi: https://ioanboleac.ro/

Articolul face parte dintr-o serie de 24 de articole de specialitate scrise de psihologi și de medici ginecologi.

STAY TUNNED!

Partenerul media pentru acest proiect este Iqool

Vizitatori

N/A
Distribuie:
DROGURILE NU REZOLVĂ PROBLEME! DROGURILE LE COMPLICĂ! (1)

Autenticitate sau conformism social – Să fac ce vreau eu sau ce îmi cer alții?

Articole de specialitate

Te-ai gândit vreodată în ce măsură alegerile, deciziile pe care le iei sunt determinate în totalitate de tine și cât sunt determinate de mesajele pe care le primești din familie, prieteni, societate?

Presiunea socială are la bază comparația cu ceilalți. Poate avea un impact negativ asupra relațiilor tale și poate duce la anxietate, neîncredere și stimă de sine scăzută (3).

Presiunea socială poate avea mai multe forme:

  • așteptările culturale și sociale preexistente;
  • cineva încearcă să te convingă să faci ceva;
  • amenințările și atacurile personale;
  • recompense sau pedepse care ne pot motiva să ne supunem presiunii sociale.

A trăi autentic înseamnă să acceptăm realitatea propriei libertăți și să fim responsabili de cum alegem să trăim, ținând cont de această libertate (2).

Presiunea socială reprezintă tendința pe care toți o simțim de a ne conforma la diferite standarde sociale, din dorința de a ne integra, de a păstra relația sau nevoia de a aparține.

Aceasta poate avea, mai ales în perioada adolescenței, atât efecte benefice cât și efecte dezavantajoase.

De exemplu, grupul de prieteni te poate stimula să participi la cursul de actorie pe care ți-l dorești, dar ești nesigur(a). Pe de altă parte, te poate convinge și să furi rujul acela din magazin pentru că și așa nu se uită nimeni.

Creierul uman este presetat să caute siguranța (5). Astfel că, pentru unii din noi, este nevoie de efort pentru a ne asuma riscuri și a deveni mai autentici. A ne conforma presiunii sociale este ușor. A-ți urma valorile, dorințele, a pune limite, a-ți da timp, acestea sunt aspecte dificile la care nu prea avem antrenament.

Poate ai observat că nu învățam bebelușii și copiii mici să fie autentici, ci ei pur și simplu sunt. Sunt în perfect contact cu ceea ce simt. Când le e foame vor plânge, iar când nevoile le sunt împlinite se vor opri din plâns (5). Cu timpul, ei învață să interpreteze semnalele părinților și să-și condiționeze comportamentul.

Copiii înțeleg foarte devreme ce înseamnă condiționarea iubirii.  Carl Rogers (1963) numește acest mecanism “condiționarea propriei valori” din care învățăm în copilărie că iubirea depinde de comportamentul nostru (dacă suntem cuminți, avem note bune, câștigăm locul 1 sau luăm doar mențiune, etc) (6). Ulterior, aceste condiționări creează acele voci din mintea noastră care ne judecă (la fel cum o făceau și părinții, profesorii, societatea). Când nu avem rezultate conform așteptărilor, apare în interiorul nostru un discurs critic. Dezvoltăm, astfel, o tendință foarte puternică de a ne conforma așteptărilor pe care societatea le are de la noi. Din punct de vedere social și psihologic acest mecanism se numește conformism.

Te poți opri un moment pentru a observa ce așteptări simți că au ceilalți de la tine? De obicei sunt acele obiective pe care ți le spui des și care încep cu “trebuie să…”, “ar fi bine să….”.

 

Este dăunător pentru copil să primească afecțiune numai atunci când are un comportament care îi face pe plac părintelui. Așadar, copilul și mai apoi viitorul adult învață că trebuie să le facă pe plac celorlalți pentru a fi iubit, acceptat, apreciat, valorizat. Odată cu maturizarea, va pierde contactul cu propria persoană și propriile nevoi fiind mai atent la ce se așteaptă și ce se dorește de la el, ceea ce nu este numai dăunător ci chiar opusul autenticității.

Tu crezi că ești o persoană AUTENTICĂ?

Cunoscuta autoare Brene Brown (2013) spune că „Autenticitatea reprezintă o colecție de alegeri pe care trebuie să le facem în fiecare zi. Este vorba despre alegerea de a apărea și de a fi reali – alegerea de a fi sinceri, alegerea de a ne lăsa să ne vedem adevăratul sine” (2).

Persoana care trăiește autentic trăiește în prezent, aici și acum, încearcă să înțeleagă comportamentul și limitele, dar și ce o motivează fiind conștientă de alegerile și responsabilitățile pe care le are. O viață autentică implică respectarea pasiunilor, valorilor și cunoașterea propriilor calități (5).

“Când spunem despre cineva că este „un om autentic“ îi facem, în mare, un compliment. Admitem că e vorba de un ins care se comportă în perfect acord cu sine, un ins care nu dă curs vorbirii în doi peri, atitudinilor contrafăcute, duplicităţii. Autenticitatea e sinceritate faţă de ceilalţi, dar, mai ales, sinceritate faţă de firea proprie.”- Andrei Pleșu

Formula autenticității arată așa:

“Te cunoști + Te accepți + Ești tu însuți = Viață autentică”(5).

Studiile au arătat că atunci când suntem autentici avem o mai mare încredere în noi, stare de bine, relații mai bune cu cei apropiați și rezultate profesionale mai bune (5).

Exemple

Las aici câteva exemple de persoane care au trăit conformându-se presiunii sociale, dar au ajuns, într-un final să trăiască autentic:

  • Maria se simte frustrată pentru că cea mai bună prietenă a ei vorbește foarte mult doar despre problemele ei și îi cere sfaturi Mariei. Când Maria vrea să împărtășească simte că nu este ascultată și nu îi sunt luate în serios emoțiile. Maria și-a găsit curajul să îi spună prietenei ei ce o deranjează și deși relația lor nu s-a schimbat prea mul,. Maria a conștientizat ce o deranja. Ea a început să investească în relații de prietenie autentice de unde și primește, nu doar oferă.
  • Irina locuiește cu părinții, adult fiind, dar este nemulțumită de controlul pe care părinții îl manifestă în viața ei. După ce ajunge în procesul psihoterapeutic își dă seama că se poate descurca și singură. Ea își schimbă job-ul și își permite să se mute în chirie unde învață să facă lucrurile pe care înainte părinții ei le făceau pentru ea. Începe să facă propriile alegeri, să facă lucruri care o mulțumesc pe ea și nu pe ceilalți, dar mai ales învață să pună limite în relația cu proprii părinți.

 

  • Andrei lucrează într-un loc în care valorile companiei sunt toxice. Șeful său îl presează să-i mintă pe cei din echipa sa pentru profitul firmei. Andrei nu mai suportă presiunea care este pusă pe el și decide să demisioneze, ulterior declară că este cea mai bună decizie pe care a luat-o, iar acum lucrează în acord cu valorile sale personale (5).

 

  • Mihai îi învinovățea pe ceilalți pentru tot ce nu mergea în viața lui: relația cu părinții, căsnicia și job-ul. Considera că ceilalți sunt responsabili pentru că nu avea la vârstă adultă ce își propusese. Atitudinea lui s-a schimbat când în timpul procesului psihoterapeutic a realizat că doar el era responsabil de viață lui.  În loc să trăiască în rolul de victimă a propriei vieți a început să facă pași pentru a repara ce nu mergea în viața lui (5).

 

  • Victor era un bărbat agresiv, macho și foarte competitiv, consuma frecvent alcool. Ani de zile el a trăit conformându-se la standardul pe care îl avea despre a fi bărbat manifestând o masculinitate extremă. A durat încă 10 ani ca el să se mute în altă țară, să trăiască autentic și astfel să devină Victoria (5).

Tu ce experiențe ai avut în care ai simțit presiunea socială? Și cum ai resimțit tu presiunea socială? E posibil să te simți neliniștit, îngrijorat sau rușinat, pot să apară sentimente de vinovăție, teama de a fi exclus sau te poți simți furios sau enervat. Pot să apară mai multe emoții negative și fiecare simte în felul lui. Orice simți este în regulă! Emoțiile apar pentru a-ți trage un semnal de alarmă, că ceva nu este în regulă. De exemplu, e posibil să renunți la o nevoie de-a ta sau poate că ți se încalcă un drept sau o limită.

Autoare Brene Brown a împărtășit câteva strategii care ajută la activarea autenticității:

→ Fă-ți un playlist de câteva melodii care te ajută să te conectezi la tine și care te inspiră;

→ Vorbește cu cineva în care ai încredere despre o situație care te face să te simți inconfortabil. Ideea e să fii sincer(a) cu tine și cu ceilalți. Ajută dacă prietenul te poate încuraja să fii curajoas(ă), sincer(ă).

→ Să ai curajul să spui NU și DA. A fi autentic(ă)  înseamnă să spui nu când nu-ți dorești să faci ceva. Dar înseamnă și să spui da când dorești ceva chiar dacă pare că nu ai timp sau e greu.

Nu întotdeauna se poate întâmpla așa cum îți dorești și nu este obligatoriu că dacă spui DA chiar se va materializa. Important este să conștientizezi ce vrei, ce ai nevoie și să îți exprimi într-un fel nevoia sau punctul de vedere.

Consider că este important și să:

→ Fii atent la felul în care te simți. Este de dorit să exprimi atunci când te simți afectat(ă) în anumite situații, mai ales în relațiile importante pentru tine!

→ Spune ce crezi că este bine pentru tine sau ce nu crezi că este bine pentru tine.

Poate simți că trebuie să-i mulțumești pe ceilalți, poate ai dificultăți în a pune limite celor din jur și poate simți că ai putea explora și dezvolta propria autenticitate. În toate aceste aspecte și multe altele te poate susține un psihoterapeut acreditat.

Bibliografie

  1. Autenticitate Andrei PLEŞU https://dilemaveche.ro/author/158 Publicat în Dilema Veche nr. 347 din 7 octombrie – 13 octombrie 2010
  2. BROWN, BRENÉ (2013) Darurile imperfecţiunii : renunţă la cel care crezi că trebuie să fii şi acceptă-te aşa cum eşti – Braşov : Adevăr Divin;
  3. Bursztyn, Leonardo; Jensen, Robert (2017). Social Image and Economic Behavior in the Field: Identifying, Understanding, and Shaping Social Pressure. Annual Review of Economics, 9(1), 131–153;
  4. Harris, R. (2008). The happiness trap. Robinson Publishing;
  5. Joseph, S. (2019). Authentic: How to be yourself and why it matters. Little, Brown Book Group;
  6. Rogers, C. R. (1963). The concept of the fully functioning person. Psychotherapy: Theory, Research & Practice, 1(1), 17–26.

Articolul este scris de Psiholog Mădălina Popescu-Terciu și vine în continuarea și susținerea proiectelor coordonate de către Societatea pentru Educație Contraceptivă și Sexuală – Talk for Youth și Vorbește-mi despre ce nu se vorbește – și este finanțat de Surecheck.

Articolul face parte dintr-o serie de 24 de articole de specialitate scrise de psihologi și de medici ginecologi

STAY TUNNED!

Partenerul media pentru acest proiect este Iqool

Vizitatori

N/A
Distribuie:
DROGURILE NU REZOLVĂ PROBLEME! DROGURILE LE COMPLICĂ!

Consumul de droguri – Permise & Nepermise

Articole de specialitate

Vedem de multe ori exprimarea de tip licit și ilicit la TV când vine vorba de consumul de droguri, o exprimare uneori greoaie care nu ne dă suficiente informații despre subiect.

În acest articol, vom aborda aceste aspecte care pot fi de interes pentru tine dacă ești curios/curioasă, poate că un prieten/coleg consumă droguri sau poate chiar cineva din familie și dorești să înțelegi mai bine fenomenul. Dacă chiar tu ești cel care consumă droguri sau ești părintele unui copil care consumă droguri te invit să citești articolul de mai jos cu înțelegere, fără judecată și încrederea că există soluții și resurse pentru tine/voi.

Droguri licite

Licit înseamnă în limitelele legii, mai exact orice este licit este permis sau legal. Drogurile licite sunt: alcoolul, cofeina și nicotina. Pentru acestea este permisă utilizarea și vânzarea acestor substanțe. Alte droguri licite sunt și cele prescrise de doctor numai dacă sunt utilizate de persoana pentru care au fost prescrise.

Droguri ilicite

Drogurile ilicite sunt cele care sunt considerate ilegale pentru că pun în pericol sănătatea și viața persoanei – canabisul, amfetamina, cocaina, mdma și altele. În ceea ce privește drogurile licite ne putem uita la consumul de alcool care reprezintă cauza principală a mii de accidente rutiere și/sau decese deși este un drog licit. Ținând cont de acest fapt, este important să observi că dacă ceva este legal nu înseamnă că este și sigur de folosit. Cu atât mai mult cu cât consumul de droguri în mod regulat, fie ele licite sau ilicite duce la dependență.

Când și de ce începe consumul de droguri?

Din păcate, România deține un record cu privire la vârsta la care adolescenții încep să se drogheze – 13 ani (1).

Agenția Națională Antidrog a evidențiat că adolescenții români consumă mai puține droguri ilicite decât media europeană. În ceea ce privește consumul de droguri licite (alcool și tutun) datele sugerează o situație mai rea: 49% dintre tineri fumează, iar 83% consumă alcool, mult peste media europeană (1).

Motivul? Adolescența este o perioadă de explorare și cunoaștere de sine. Uneori este asociată cu comportamente de risc, aici ne referim și la consumul de droguri licite (cofeina, alcoolul și tutunul) și ilicite (canabisul, amfetamina, cocaina, mdma, medicația luată fără prescripție medicală și altele).

Adolescentul va tinde să se descopere pe sine, de cele mai multe ori, prin respingerea anumitor trăsături ale părinților și adoptarea unor însușiri a celor de-o seamă din nevoia de a fi acceptat din punct de vedere social și de a-și crea un nou sine diferit de cel de până acum. Acesta este un context frecvent în care apar comportamentele riscante și testarea limitelor.

Adolescenții consumă droguri din mai multe motive: de plictiseală, pentru a se simți mai bine, pentru a evita să se confrunte cu problemele din viața lor, satisfacerea curiozității, să se “anestezieze”, să se simtă adulți, să-și arate independența, să aparțină unui grup (3).

Creierul și droguri

O parte din creierul tău eliberează o substanță numită dopamină care se ocupă cu recompensarea. Dopamina transmite semnale în creier și astfel te simți euforic, fericit, curajos. Adolescenții au mai mulți receptori pentru dopamină decât au adulții. Asta înseamnă că atunci când primești un compliment, de exemplu, centrul din creier responsabil cu recompensa este mai activ decât ar fi creierul unui adult (2).

Petrecerea timpului cu prietenii stimulează centrul recompensei plasat în creierul tău. Mai exact, vei tinde să faci lucruri cu prietenii pe care nu le-ai fi făcut singur(ă), în mod normal. Acest comportament te poate stimula să încerci lucruri noi și benefice pentru tine, însă poate duce și la consum de alcool, țigări și/sau droguri (2).

La început poți alege să iei droguri pentru că iți place, pentru că te face să te simți special(ă). Poți crede că poți controla cât de mult și cât de des consumi și asta poate fi adevărat, dar cu timpul, drogurile modifică felul în care creierul tău funcționează. Aceste schimbări pot dura foarte mult timp și te fac să-ți pierzi acel control pe care credeai că îl ai, ceea ce duce la comportamente care îți fac rău.

Mai mult, combinarea drogurilor licite și ilicite duce la un risc crescut de accidente și probleme de sănătate mentală (2).

Ce trebuie să eviți în timpul sarcinii?

  • Alcoolul – este periculos atât pentru gravidă cât și pentru copil, cu atât mai mult cu cât este consumat în cantități mari
  • Tutunul – sunt numeroase studii care arată că există un risc mai mare de pierdere a sarcinii, de naștere prematură, de greutate mică la naștere sau de moarte subită a copilului în primul an de viață la mamele fumătoare.
  • Droguri – utilizarea oricăruit tip de drog în sarcină poate duce la moartea fătului sau la prematuritate. De asemenea, atunci când se folosesc droguri în trimestrul 3, copiii se nasc cu dependență de aceste substanțe.
  • Utilizarea medicamentelor care nu sunt prescrise de medic. Și o banală aspirină poate cauza efecte adverse sarcinii.
  • Consumul unor tipuri de pește care pot conține cantități mari de mercur, cum ar fi tonul, pestele spadă
  • Consumul de ouă crude, de preparate pe bază de maioneză din ou crud
  • Mâncare incorect preparată termin, carne sau pește crude
  • Brânză și lapte nepasteurizat
  • Consumul de sare în exces pentru că poate agrava edemele

Efectele negative

Consumul drogurilor contribuie la efecte negative pe termen scurt și lung. S-a dovedit prin analiza creierului adolescenților care au consumat droguri că au apărut efecte negative pe termen lung. Mai exact, cortexul prefrontal este mai mic la persoanele care consumă droguri față de cele care nu consumă droguri. Adolescenții cu un cortex prefrontal mai mic au note mai mici, au pierderi de memorie și dificultăți de socializare (2).

Oricine poate avea o astfel de problemă, indiferent de situația financiară, vârstă, job etc (4).

Factori de risc și de protecție

Studiile au evidențiat câțiva factorii de risc care cresc probabilitatea ca un adolescent să consume droguri (2): note mici, eșec școlar, victima bullying-ului sau a cyberbullying-ului, stimă de sine scăzută, un stil de parenting permisiv, o altă rudă care consumă droguri/alcool, lipsa regulilor clare și aplicate în scoală privind consumul de droguri licite și ilicite, credința că nu face rău.

Din fericire, avem și factori de protecție care scad probabilitatea ca un adolescent să consume droguri: relație bună cu părintele/persoana de referință, stimă de sine ridicată, disponibilitatea părintelui de a vorbi cu adolescentul despre aceste aspecte, prezența modelelor pozitive, reguli clare și aplicate în scoală privind consumul de droguri licite și ilicite, credința că uzul de droguri licite și ilicite face rău (3).

Studiile au arătat că adolescenții care consumă droguri în adolescență au mai multe șanse să consume și când devin adulți, ceea ce conduce la o sănătate mentală afectată în viața de adult (stres, anxietate, depresie, etc) (4).

S-a mai observat că există o legătură între consumul ilicit de droguri și:

 

  • Probabilitatea de a avea probleme cu legea;
  • Riscul de a deveni o persoană fără adăpost;
  • Dificultăți de relaționare;
  • Dificultăți la locul de muncă (conflicte cu colegii, pierderea locului de muncă etc);
  • Probleme de sănătate;
  • Dificultăți financiare (nu-și gestionează banii potrivit, nu reușește să câștige suficient de bine etc). (4)

 

 

Putem înțelege până aici că, la început, consumul poate părea interesant, curios, ceva nou care te face să te simți special(ă). Însă, sunt mulți factori care țin de presiunea socială a colegilor/ prietenilor în combinație cu felul în care creierul este stimulat de către droguri, peste care adăugăm contextul de viață favorizant (stres, situație financiară precară, cineva din familie care consumă droguri). Această combinație poate duce la probabilitatea de a dezvolta o dependență de droguri.

Oricine poate avea o astfel de problemă, indiferent de situația financiară, vârstă, job etc (4).

Dependența

Dependența este atunci când o persoană consumă alcool sau droguri și nu se poate opri deși dependența îi cauzează probleme în viața personală și relațională.

Dependența este greu de oprit odată avută și consumă foarte multe resurse din viața persoanelor afectate scăzând calitatea vieții a persoanei, a familiei persoanei și duce chiar la deces.

 

Cere ajutorul!

Dacă crezi că tu sau un prieten este dependent de droguri, oricare ar fi ele, vorbește cu un părinte, doctor, consilier școlar etc. În mod sigur, cel puțin câteva dintre aceste persoane te pot ajuta.

Bineînțeles, sunt disponibile mai multe tipuri de tratament. Două dintre ele sunt: comportamentală (persoana este ajutată să-și modifice rutina, comportamentul) și medicamentoasă (se folosesc, pentru o perioadă, medicamente pentru ca organismul să nu mai aibă nevoie de drog).

Specialiștii în tratamentul adicțiilor îi pot învață pe oameni cum să trăiască fără droguri – cum să facă față dorinței de a consuma, cum să evite situațiile care duc la consum și cum să evite să se apuce din nou de droguri după o perioadă de abstinență, acest comportament numit recădere fiind comun persoanelor dependente.

Poate fi dificil să depășești dependența de droguri fără ajutorul specialiștilor. Este nevoie de timp și de puține ori poți face asta singur. Să ceri ajutor este o dovadă de curaj!

În Romania există asociații care au ca obiectiv prevenirea și susținerea oamenilor în vindecarea dependenței de drogurile licite/ilicite – Asociaţia Română Anti-SIDA (ARAS), Alianţa pentru Lupta Împotriva Alcoolismului şi Toxicomaniilor (ALIAT), Asociația Crucea Albastră – ROSAAC, Asociația Preventis și altele.

Bibliografie

  1. Agentia Nationala Antidrog http://ana.gov.ro/romania-sub-media-europeana-la-consumul-de-droguri-in-randul-adolescentilor/;
  2. OECD/European Union (2018), “Illicit drug consumption among children”, in Health at a Glance: Europe 2018: State of Health in the EU Cycle, OECD Publishing, Paris/European Union, Brussels;
  3. O’Connell, M.E., Boat, T., & Warner, K.E. (Eds.). (2009) Preventing mental, emotional, and behavioral disorders among young people: Progress and possibilities. National Research Council and Institute of Medicine of the National Academies. Washington, D.C.: The National Academies Press;
  4. White J, Bell S, Batty GD Association of illicit drug use in adolescence with socioeconomic and criminal justice outcomes in adulthood: prospective findings from a UK national birth cohort J Epidemiol Community Health 2020;74:705-709.

Articolul este scris de Psiholog Mădălina Popescu-Terciu și vine în continuarea și susținerea proiectelor coordonate de către Societatea pentru Educație Contraceptivă și Sexuală – Talk for Youth și Vorbește-mi despre ce nu se vorbește – și este finanțat de Surecheck.

Articolul face parte dintr-o serie de 24 de articole de specialitate scrise de psihologi și de medici ginecologi

STAY TUNNED!

Partenerul media pentru acest proiect este Iqool

Vizitatori

N/A
Distribuie: