DROGURILE NU REZOLVĂ PROBLEME! DROGURILE LE COMPLICĂ! (1)

Autenticitate sau conformism social – Să fac ce vreau eu sau ce îmi cer alții?

Te-ai gândit vreodată în ce măsură alegerile, deciziile pe care le iei sunt determinate în totalitate de tine și cât sunt determinate de mesajele pe care le primești din familie, prieteni, societate?

Presiunea socială are la bază comparația cu ceilalți. Poate avea un impact negativ asupra relațiilor tale și poate duce la anxietate, neîncredere și stimă de sine scăzută (3).

Presiunea socială poate avea mai multe forme:

  • așteptările culturale și sociale preexistente;
  • cineva încearcă să te convingă să faci ceva;
  • amenințările și atacurile personale;
  • recompense sau pedepse care ne pot motiva să ne supunem presiunii sociale.

A trăi autentic înseamnă să acceptăm realitatea propriei libertăți și să fim responsabili de cum alegem să trăim, ținând cont de această libertate (2).

Presiunea socială reprezintă tendința pe care toți o simțim de a ne conforma la diferite standarde sociale, din dorința de a ne integra, de a păstra relația sau nevoia de a aparține.

Aceasta poate avea, mai ales în perioada adolescenței, atât efecte benefice cât și efecte dezavantajoase.

De exemplu, grupul de prieteni te poate stimula să participi la cursul de actorie pe care ți-l dorești, dar ești nesigur(a). Pe de altă parte, te poate convinge și să furi rujul acela din magazin pentru că și așa nu se uită nimeni.

Creierul uman este presetat să caute siguranța (5). Astfel că, pentru unii din noi, este nevoie de efort pentru a ne asuma riscuri și a deveni mai autentici. A ne conforma presiunii sociale este ușor. A-ți urma valorile, dorințele, a pune limite, a-ți da timp, acestea sunt aspecte dificile la care nu prea avem antrenament.

Poate ai observat că nu învățam bebelușii și copiii mici să fie autentici, ci ei pur și simplu sunt. Sunt în perfect contact cu ceea ce simt. Când le e foame vor plânge, iar când nevoile le sunt împlinite se vor opri din plâns (5). Cu timpul, ei învață să interpreteze semnalele părinților și să-și condiționeze comportamentul.

Copiii înțeleg foarte devreme ce înseamnă condiționarea iubirii.  Carl Rogers (1963) numește acest mecanism “condiționarea propriei valori” din care învățăm în copilărie că iubirea depinde de comportamentul nostru (dacă suntem cuminți, avem note bune, câștigăm locul 1 sau luăm doar mențiune, etc) (6). Ulterior, aceste condiționări creează acele voci din mintea noastră care ne judecă (la fel cum o făceau și părinții, profesorii, societatea). Când nu avem rezultate conform așteptărilor, apare în interiorul nostru un discurs critic. Dezvoltăm, astfel, o tendință foarte puternică de a ne conforma așteptărilor pe care societatea le are de la noi. Din punct de vedere social și psihologic acest mecanism se numește conformism.

Te poți opri un moment pentru a observa ce așteptări simți că au ceilalți de la tine? De obicei sunt acele obiective pe care ți le spui des și care încep cu “trebuie să…”, “ar fi bine să….”.

 

Este dăunător pentru copil să primească afecțiune numai atunci când are un comportament care îi face pe plac părintelui. Așadar, copilul și mai apoi viitorul adult învață că trebuie să le facă pe plac celorlalți pentru a fi iubit, acceptat, apreciat, valorizat. Odată cu maturizarea, va pierde contactul cu propria persoană și propriile nevoi fiind mai atent la ce se așteaptă și ce se dorește de la el, ceea ce nu este numai dăunător ci chiar opusul autenticității.

Tu crezi că ești o persoană AUTENTICĂ?

Cunoscuta autoare Brene Brown (2013) spune că „Autenticitatea reprezintă o colecție de alegeri pe care trebuie să le facem în fiecare zi. Este vorba despre alegerea de a apărea și de a fi reali – alegerea de a fi sinceri, alegerea de a ne lăsa să ne vedem adevăratul sine” (2).

Persoana care trăiește autentic trăiește în prezent, aici și acum, încearcă să înțeleagă comportamentul și limitele, dar și ce o motivează fiind conștientă de alegerile și responsabilitățile pe care le are. O viață autentică implică respectarea pasiunilor, valorilor și cunoașterea propriilor calități (5).

“Când spunem despre cineva că este „un om autentic“ îi facem, în mare, un compliment. Admitem că e vorba de un ins care se comportă în perfect acord cu sine, un ins care nu dă curs vorbirii în doi peri, atitudinilor contrafăcute, duplicităţii. Autenticitatea e sinceritate faţă de ceilalţi, dar, mai ales, sinceritate faţă de firea proprie.”- Andrei Pleșu

Formula autenticității arată așa:

“Te cunoști + Te accepți + Ești tu însuți = Viață autentică”(5).

Studiile au arătat că atunci când suntem autentici avem o mai mare încredere în noi, stare de bine, relații mai bune cu cei apropiați și rezultate profesionale mai bune (5).

Exemple

Las aici câteva exemple de persoane care au trăit conformându-se presiunii sociale, dar au ajuns, într-un final să trăiască autentic:

  • Maria se simte frustrată pentru că cea mai bună prietenă a ei vorbește foarte mult doar despre problemele ei și îi cere sfaturi Mariei. Când Maria vrea să împărtășească simte că nu este ascultată și nu îi sunt luate în serios emoțiile. Maria și-a găsit curajul să îi spună prietenei ei ce o deranjează și deși relația lor nu s-a schimbat prea mul,. Maria a conștientizat ce o deranja. Ea a început să investească în relații de prietenie autentice de unde și primește, nu doar oferă.
  • Irina locuiește cu părinții, adult fiind, dar este nemulțumită de controlul pe care părinții îl manifestă în viața ei. După ce ajunge în procesul psihoterapeutic își dă seama că se poate descurca și singură. Ea își schimbă job-ul și își permite să se mute în chirie unde învață să facă lucrurile pe care înainte părinții ei le făceau pentru ea. Începe să facă propriile alegeri, să facă lucruri care o mulțumesc pe ea și nu pe ceilalți, dar mai ales învață să pună limite în relația cu proprii părinți.

 

  • Andrei lucrează într-un loc în care valorile companiei sunt toxice. Șeful său îl presează să-i mintă pe cei din echipa sa pentru profitul firmei. Andrei nu mai suportă presiunea care este pusă pe el și decide să demisioneze, ulterior declară că este cea mai bună decizie pe care a luat-o, iar acum lucrează în acord cu valorile sale personale (5).

 

  • Mihai îi învinovățea pe ceilalți pentru tot ce nu mergea în viața lui: relația cu părinții, căsnicia și job-ul. Considera că ceilalți sunt responsabili pentru că nu avea la vârstă adultă ce își propusese. Atitudinea lui s-a schimbat când în timpul procesului psihoterapeutic a realizat că doar el era responsabil de viață lui.  În loc să trăiască în rolul de victimă a propriei vieți a început să facă pași pentru a repara ce nu mergea în viața lui (5).

 

  • Victor era un bărbat agresiv, macho și foarte competitiv, consuma frecvent alcool. Ani de zile el a trăit conformându-se la standardul pe care îl avea despre a fi bărbat manifestând o masculinitate extremă. A durat încă 10 ani ca el să se mute în altă țară, să trăiască autentic și astfel să devină Victoria (5).

Tu ce experiențe ai avut în care ai simțit presiunea socială? Și cum ai resimțit tu presiunea socială? E posibil să te simți neliniștit, îngrijorat sau rușinat, pot să apară sentimente de vinovăție, teama de a fi exclus sau te poți simți furios sau enervat. Pot să apară mai multe emoții negative și fiecare simte în felul lui. Orice simți este în regulă! Emoțiile apar pentru a-ți trage un semnal de alarmă, că ceva nu este în regulă. De exemplu, e posibil să renunți la o nevoie de-a ta sau poate că ți se încalcă un drept sau o limită.

Autoare Brene Brown a împărtășit câteva strategii care ajută la activarea autenticității:

→ Fă-ți un playlist de câteva melodii care te ajută să te conectezi la tine și care te inspiră;

→ Vorbește cu cineva în care ai încredere despre o situație care te face să te simți inconfortabil. Ideea e să fii sincer(a) cu tine și cu ceilalți. Ajută dacă prietenul te poate încuraja să fii curajoas(ă), sincer(ă).

→ Să ai curajul să spui NU și DA. A fi autentic(ă)  înseamnă să spui nu când nu-ți dorești să faci ceva. Dar înseamnă și să spui da când dorești ceva chiar dacă pare că nu ai timp sau e greu.

Nu întotdeauna se poate întâmpla așa cum îți dorești și nu este obligatoriu că dacă spui DA chiar se va materializa. Important este să conștientizezi ce vrei, ce ai nevoie și să îți exprimi într-un fel nevoia sau punctul de vedere.

Consider că este important și să:

→ Fii atent la felul în care te simți. Este de dorit să exprimi atunci când te simți afectat(ă) în anumite situații, mai ales în relațiile importante pentru tine!

→ Spune ce crezi că este bine pentru tine sau ce nu crezi că este bine pentru tine.

Poate simți că trebuie să-i mulțumești pe ceilalți, poate ai dificultăți în a pune limite celor din jur și poate simți că ai putea explora și dezvolta propria autenticitate. În toate aceste aspecte și multe altele te poate susține un psihoterapeut acreditat.

Bibliografie

  1. Autenticitate Andrei PLEŞU https://dilemaveche.ro/author/158 Publicat în Dilema Veche nr. 347 din 7 octombrie – 13 octombrie 2010
  2. BROWN, BRENÉ (2013) Darurile imperfecţiunii : renunţă la cel care crezi că trebuie să fii şi acceptă-te aşa cum eşti – Braşov : Adevăr Divin;
  3. Bursztyn, Leonardo; Jensen, Robert (2017). Social Image and Economic Behavior in the Field: Identifying, Understanding, and Shaping Social Pressure. Annual Review of Economics, 9(1), 131–153;
  4. Harris, R. (2008). The happiness trap. Robinson Publishing;
  5. Joseph, S. (2019). Authentic: How to be yourself and why it matters. Little, Brown Book Group;
  6. Rogers, C. R. (1963). The concept of the fully functioning person. Psychotherapy: Theory, Research & Practice, 1(1), 17–26.

Articolul este scris de Psiholog Mădălina Popescu-Terciu și vine în continuarea și susținerea proiectelor coordonate de către Societatea pentru Educație Contraceptivă și Sexuală – Talk for Youth și Vorbește-mi despre ce nu se vorbește – și este finanțat de Surecheck.

Articolul face parte dintr-o serie de 24 de articole de specialitate scrise de psihologi și de medici ginecologi

STAY TUNNED!

surecheck_logo_low-res

Partenerul media pentru acest proiect este Iqool

Vizitatori

N/A
DROGURILE NU REZOLVĂ PROBLEME! DROGURILE LE COMPLICĂ!

Consumul de droguri – Permise & Nepermise

Vedem de multe ori exprimarea de tip licit și ilicit la TV când vine vorba de consumul de droguri, o exprimare uneori greoaie care nu ne dă suficiente informații despre subiect.

În acest articol, vom aborda aceste aspecte care pot fi de interes pentru tine dacă ești curios/curioasă, poate că un prieten/coleg consumă droguri sau poate chiar cineva din familie și dorești să înțelegi mai bine fenomenul. Dacă chiar tu ești cel care consumă droguri sau ești părintele unui copil care consumă droguri te invit să citești articolul de mai jos cu înțelegere, fără judecată și încrederea că există soluții și resurse pentru tine/voi.

Droguri licite

Licit înseamnă în limitelele legii, mai exact orice este licit este permis sau legal. Drogurile licite sunt: alcoolul, cofeina și nicotina. Pentru acestea este permisă utilizarea și vânzarea acestor substanțe. Alte droguri licite sunt și cele prescrise de doctor numai dacă sunt utilizate de persoana pentru care au fost prescrise.

Droguri ilicite

Drogurile ilicite sunt cele care sunt considerate ilegale pentru că pun în pericol sănătatea și viața persoanei – canabisul, amfetamina, cocaina, mdma și altele. În ceea ce privește drogurile licite ne putem uita la consumul de alcool care reprezintă cauza principală a mii de accidente rutiere și/sau decese deși este un drog licit. Ținând cont de acest fapt, este important să observi că dacă ceva este legal nu înseamnă că este și sigur de folosit. Cu atât mai mult cu cât consumul de droguri în mod regulat, fie ele licite sau ilicite duce la dependență.

Când și de ce începe consumul de droguri?

Din păcate, România deține un record cu privire la vârsta la care adolescenții încep să se drogheze – 13 ani (1).

Agenția Națională Antidrog a evidențiat că adolescenții români consumă mai puține droguri ilicite decât media europeană. În ceea ce privește consumul de droguri licite (alcool și tutun) datele sugerează o situație mai rea: 49% dintre tineri fumează, iar 83% consumă alcool, mult peste media europeană (1).

Motivul? Adolescența este o perioadă de explorare și cunoaștere de sine. Uneori este asociată cu comportamente de risc, aici ne referim și la consumul de droguri licite (cofeina, alcoolul și tutunul) și ilicite (canabisul, amfetamina, cocaina, mdma, medicația luată fără prescripție medicală și altele).

Adolescentul va tinde să se descopere pe sine, de cele mai multe ori, prin respingerea anumitor trăsături ale părinților și adoptarea unor însușiri a celor de-o seamă din nevoia de a fi acceptat din punct de vedere social și de a-și crea un nou sine diferit de cel de până acum. Acesta este un context frecvent în care apar comportamentele riscante și testarea limitelor.

Adolescenții consumă droguri din mai multe motive: de plictiseală, pentru a se simți mai bine, pentru a evita să se confrunte cu problemele din viața lor, satisfacerea curiozității, să se “anestezieze”, să se simtă adulți, să-și arate independența, să aparțină unui grup (3).

Creierul și droguri

O parte din creierul tău eliberează o substanță numită dopamină care se ocupă cu recompensarea. Dopamina transmite semnale în creier și astfel te simți euforic, fericit, curajos. Adolescenții au mai mulți receptori pentru dopamină decât au adulții. Asta înseamnă că atunci când primești un compliment, de exemplu, centrul din creier responsabil cu recompensa este mai activ decât ar fi creierul unui adult (2).

Petrecerea timpului cu prietenii stimulează centrul recompensei plasat în creierul tău. Mai exact, vei tinde să faci lucruri cu prietenii pe care nu le-ai fi făcut singur(ă), în mod normal. Acest comportament te poate stimula să încerci lucruri noi și benefice pentru tine, însă poate duce și la consum de alcool, țigări și/sau droguri (2).

La început poți alege să iei droguri pentru că iți place, pentru că te face să te simți special(ă). Poți crede că poți controla cât de mult și cât de des consumi și asta poate fi adevărat, dar cu timpul, drogurile modifică felul în care creierul tău funcționează. Aceste schimbări pot dura foarte mult timp și te fac să-ți pierzi acel control pe care credeai că îl ai, ceea ce duce la comportamente care îți fac rău.

Mai mult, combinarea drogurilor licite și ilicite duce la un risc crescut de accidente și probleme de sănătate mentală (2).

Ce trebuie să eviți în timpul sarcinii?

  • Alcoolul – este periculos atât pentru gravidă cât și pentru copil, cu atât mai mult cu cât este consumat în cantități mari
  • Tutunul – sunt numeroase studii care arată că există un risc mai mare de pierdere a sarcinii, de naștere prematură, de greutate mică la naștere sau de moarte subită a copilului în primul an de viață la mamele fumătoare.
  • Droguri – utilizarea oricăruit tip de drog în sarcină poate duce la moartea fătului sau la prematuritate. De asemenea, atunci când se folosesc droguri în trimestrul 3, copiii se nasc cu dependență de aceste substanțe.
  • Utilizarea medicamentelor care nu sunt prescrise de medic. Și o banală aspirină poate cauza efecte adverse sarcinii.
  • Consumul unor tipuri de pește care pot conține cantități mari de mercur, cum ar fi tonul, pestele spadă
  • Consumul de ouă crude, de preparate pe bază de maioneză din ou crud
  • Mâncare incorect preparată termin, carne sau pește crude
  • Brânză și lapte nepasteurizat
  • Consumul de sare în exces pentru că poate agrava edemele

Efectele negative

Consumul drogurilor contribuie la efecte negative pe termen scurt și lung. S-a dovedit prin analiza creierului adolescenților care au consumat droguri că au apărut efecte negative pe termen lung. Mai exact, cortexul prefrontal este mai mic la persoanele care consumă droguri față de cele care nu consumă droguri. Adolescenții cu un cortex prefrontal mai mic au note mai mici, au pierderi de memorie și dificultăți de socializare (2).

Oricine poate avea o astfel de problemă, indiferent de situația financiară, vârstă, job etc (4).

Factori de risc și de protecție

Studiile au evidențiat câțiva factorii de risc care cresc probabilitatea ca un adolescent să consume droguri (2): note mici, eșec școlar, victima bullying-ului sau a cyberbullying-ului, stimă de sine scăzută, un stil de parenting permisiv, o altă rudă care consumă droguri/alcool, lipsa regulilor clare și aplicate în scoală privind consumul de droguri licite și ilicite, credința că nu face rău.

Din fericire, avem și factori de protecție care scad probabilitatea ca un adolescent să consume droguri: relație bună cu părintele/persoana de referință, stimă de sine ridicată, disponibilitatea părintelui de a vorbi cu adolescentul despre aceste aspecte, prezența modelelor pozitive, reguli clare și aplicate în scoală privind consumul de droguri licite și ilicite, credința că uzul de droguri licite și ilicite face rău (3).

Studiile au arătat că adolescenții care consumă droguri în adolescență au mai multe șanse să consume și când devin adulți, ceea ce conduce la o sănătate mentală afectată în viața de adult (stres, anxietate, depresie, etc) (4).

S-a mai observat că există o legătură între consumul ilicit de droguri și:

 

  • Probabilitatea de a avea probleme cu legea;
  • Riscul de a deveni o persoană fără adăpost;
  • Dificultăți de relaționare;
  • Dificultăți la locul de muncă (conflicte cu colegii, pierderea locului de muncă etc);
  • Probleme de sănătate;
  • Dificultăți financiare (nu-și gestionează banii potrivit, nu reușește să câștige suficient de bine etc). (4)

 

 

Putem înțelege până aici că, la început, consumul poate părea interesant, curios, ceva nou care te face să te simți special(ă). Însă, sunt mulți factori care țin de presiunea socială a colegilor/ prietenilor în combinație cu felul în care creierul este stimulat de către droguri, peste care adăugăm contextul de viață favorizant (stres, situație financiară precară, cineva din familie care consumă droguri). Această combinație poate duce la probabilitatea de a dezvolta o dependență de droguri.

Oricine poate avea o astfel de problemă, indiferent de situația financiară, vârstă, job etc (4).

Dependența

Dependența este atunci când o persoană consumă alcool sau droguri și nu se poate opri deși dependența îi cauzează probleme în viața personală și relațională.

Dependența este greu de oprit odată avută și consumă foarte multe resurse din viața persoanelor afectate scăzând calitatea vieții a persoanei, a familiei persoanei și duce chiar la deces.

 

Cere ajutorul!

Dacă crezi că tu sau un prieten este dependent de droguri, oricare ar fi ele, vorbește cu un părinte, doctor, consilier școlar etc. În mod sigur, cel puțin câteva dintre aceste persoane te pot ajuta.

Bineînțeles, sunt disponibile mai multe tipuri de tratament. Două dintre ele sunt: comportamentală (persoana este ajutată să-și modifice rutina, comportamentul) și medicamentoasă (se folosesc, pentru o perioadă, medicamente pentru ca organismul să nu mai aibă nevoie de drog).

Specialiștii în tratamentul adicțiilor îi pot învață pe oameni cum să trăiască fără droguri – cum să facă față dorinței de a consuma, cum să evite situațiile care duc la consum și cum să evite să se apuce din nou de droguri după o perioadă de abstinență, acest comportament numit recădere fiind comun persoanelor dependente.

Poate fi dificil să depășești dependența de droguri fără ajutorul specialiștilor. Este nevoie de timp și de puține ori poți face asta singur. Să ceri ajutor este o dovadă de curaj!

În Romania există asociații care au ca obiectiv prevenirea și susținerea oamenilor în vindecarea dependenței de drogurile licite/ilicite – Asociaţia Română Anti-SIDA (ARAS), Alianţa pentru Lupta Împotriva Alcoolismului şi Toxicomaniilor (ALIAT), Asociația Crucea Albastră – ROSAAC, Asociația Preventis și altele.

Bibliografie

  1. Agentia Nationala Antidrog http://ana.gov.ro/romania-sub-media-europeana-la-consumul-de-droguri-in-randul-adolescentilor/;
  2. OECD/European Union (2018), “Illicit drug consumption among children”, in Health at a Glance: Europe 2018: State of Health in the EU Cycle, OECD Publishing, Paris/European Union, Brussels;
  3. O’Connell, M.E., Boat, T., & Warner, K.E. (Eds.). (2009) Preventing mental, emotional, and behavioral disorders among young people: Progress and possibilities. National Research Council and Institute of Medicine of the National Academies. Washington, D.C.: The National Academies Press;
  4. White J, Bell S, Batty GD Association of illicit drug use in adolescence with socioeconomic and criminal justice outcomes in adulthood: prospective findings from a UK national birth cohort J Epidemiol Community Health 2020;74:705-709.

Articolul este scris de Psiholog Mădălina Popescu-Terciu și vine în continuarea și susținerea proiectelor coordonate de către Societatea pentru Educație Contraceptivă și Sexuală – Talk for Youth și Vorbește-mi despre ce nu se vorbește – și este finanțat de Surecheck.

Articolul face parte dintr-o serie de 24 de articole de specialitate scrise de psihologi și de medici ginecologi

STAY TUNNED!

surecheck_logo_low-res

Partenerul media pentru acest proiect este Iqool

Vizitatori

N/A
Design fără titlu (10)

Sarcina

Ai avut un contact sexual neprotejat, menstruația a întârziat, ai facut un test de sarcină și este pozitiv sau pur și simplu îți dorești să afli mai multe despre sarcină? Acesta este articolul pe care trebuie să îl citești.

Consult ginecologic

Cel mai important lucru pe care trebuie să îl faci după ce ai avut un test de sarcină pozitiv este să te programezi la un consult ginecologic. Medicul va stabili prin examinare ecografică dacă sarcina este intrauterină sau extrauterină, care este vârsta gestațională, care este data probabilă a nașterii, dacă sarcina este viabilă sau nu, și va alcătui un plan de tratament și de îngrijire a gravidei personalizat. Și pentru că menționam de sarcina extrauterină haideți să discutăm puțin și despre ea.

Sarcina extrauterină

Sarcina extrauterină sau ectopică apare atunci când embrionul nu se implantează în cavitatea uterină ci rămâne cel mai adesea la nivelul trompei uterine. În cazuri foarte rare poate să se fixeze la nivelul ovarului sau al cavității abdominale. Sarcina extrauterină nu este viabilă, embrionul nu se poate dezvolta corespunzător și mai mult, este pusă în pericol viața mamei pentru că dezvoltarea acestei sarcini poate determina ruptura trompei uterine și a vaselor de sânge cu hemoragie. Când se întâmplă acest lucru este necesară intervenția chirurgicală. În schimb, dacă diagnosticul este pus din timp se poate rezolva cazul și conservator, adică prin tratament medicamentos.

Sarcina intrauterină

Dar să revenim la sarcina normală, cea intrauterină. După un prim consult ginecologic, medicul prescrie gravidei acid folic pentru o bună dezvoltare a embrionului, eventual și alte suplimente pentru a ajuta gravida pentru următoarele luni. Aceste lucruri fac parte din îngrijirea prenatală. Perioada de gestație la om este de 280 de zile și este împărțită în 3 trimestre, fiecare cu caracteristicile sale și cu schimbări aduse organismului specifice.

Primul trimestru durează până la sfârșitul celei de-a 13 săptămâni de gestație, aceasta fiind calculată pornind de la prima zi a ultimei menstruații. De ce se calculează așa? Pentru că în acest fel toți medicii folosesc un sistem de calcul standardizat și evaluează fătul după aceleași criterii cronologice. Al doilea trimestru debutează cu săptămâna 14 și se încheie o dată cu săptămâna 26. Din săptămâna 27 până la finalul sarcinii durează cel de-al treilea trimestru.

La prima evaluare medicală, ginecologul va da gravidei o listă de analize pe care trebuie să le efectueze. Acestea îl vor ajuta să stabilească starea de sănătate a gravidei, prezența unor boli cu transmitere sexuală, statusul imunizărilor pentru anumite boli infecto-contagioase, existența unor carențe.

Până la finalul celui de-al doilea trimestrul consultațiile ar trebui să fie cel puțin lunare, urmând ca până la 36 de săptămâni să fie o dată la două săptămâni, iar apoi, până la sfârșitul sarcinii să fie săptămânale. La fiecare control gravidei i se va măsura greutatea, tensiune arteriala și pulsul. Examinarea ecografică a fătului este și ea foarte importantă. Există mai multe feluri de examinări ecografice ale fătului. Un tip este morfologia fetală care evaluează anatomia, posibilitatea existenței malformațiilor. Biometria fetală se referă la măsurarea fătului pentru a vedea dacă se dezvoltă corespunzător. La acestea se poate adăuga studiul Doppler care arată felul în care circulă sângele prin principalele vase fetale și este o expresie a stării de bine a acestuia. La acestea se adaugă și studiul placentei și a lichidului amniotic, care sunt și ei markeri ai bunăstării fetale.

Cele 9 luni de sarcină

Și acum să vorbim despre modificările la care să te aștepți de-a lungul celor 9 luni de sarcină

Cu trecerea săptămânilor corpul tău va suferi multe modificări. Sânii cresc în volum, sunt mai sensibili, uneori, spre finalul sarcinii poate apărea și secreție lactată la nivelul maloanelor. Acestea din urmă se pot pigmenta, devenind mai întunecate. La nivelul abdomenului poate apărea o linie întunecată la nivelul abdomenului inferior, numită linea nigra. După naștere, aceste modificări ale pielii se vor atenua treptat. Doar areola mamară poate rămâne hiperpigmentată o perioadă mai lungă de timp.

Modificările hormonale cauzate de sarcină pot cauza schimbări ale dispoziției, unele femei experimentând stări de tristețe inexplicabilă sau depresie. Este foarte important să discuți cu medicul și cu cineva apropiat din familie sau anturaj despre aceste stări pentru a putea fi ajutată.

Unele femei gravide experimentează o creștere mai rapidă a părului, modificare texturii acestuia, iar în perioada de alăptare se poate accelera căderea părului. De asemenea crește cantitatea de sebum de la nivelul pielii și părului, putând apărea și acnee.

Tot hormonii joacă un rol important și în unele din efectele mai puțin plăcute ale sarcinii, cum sunt:

  • greața și vărsăturile, în special în primul trimestru,
  • picioare umflate, cu vase varicoase proeminente,
  • hemoroizi, constipație
  • senzație de arsură în epigastru
  • cefalee
  • oboseală cu tulburări de somn

Ce trebuie să eviți în timpul sarcinii?

  • Alcoolul – este periculos atât pentru gravidă cât și pentru copil, cu atât mai mult cu cât este consumat în cantități mari
  • Tutunul – sunt numeroase studii care arată că există un risc mai mare de pierdere a sarcinii, de naștere prematură, de greutate mică la naștere sau de moarte subită a copilului în primul an de viață la mamele fumătoare.
  • Droguri – utilizarea oricăruit tip de drog în sarcină poate duce la moartea fătului sau la prematuritate. De asemenea, atunci când se folosesc droguri în trimestrul 3, copiii se nasc cu dependență de aceste substanțe.
  • Utilizarea medicamentelor care nu sunt prescrise de medic. Și o banală aspirină poate cauza efecte adverse sarcinii.
  • Consumul unor tipuri de pește care pot conține cantități mari de mercur, cum ar fi tonul, pestele spadă
  • Consumul de ouă crude, de preparate pe bază de maioneză din ou crud
  • Mâncare incorect preparată termin, carne sau pește crude
  • Brânză și lapte nepasteurizat
  • Consumul de sare în exces pentru că poate agrava edemele

Ce trebuie sa faci în timpul sarcinii?

În sarcină alimentația trebuie sa fie echilibrată, cu preparate sănătoase, fără junk-food, suficientă caloric, dar fără exagerări. O femeie normoponderală poate lua până la 10 kg în sarcină. Pentru o femeie care pleacă de la supraponderabilitate este nevoie de o dietă strictă dar care să conțină toti nutrientii necesari pentru a nu exista riscul apariției diabetului gestațional. Foarte important, copilul își ia nutrienții de care are nevoie de la mamă prin intermediul placentei, el nu are pofte, el nu cere anumite dulciuri sau mese în mijlocul nopții. Grețurile și vărsăturile din primul trimestru care pot cauza pierdere în greutate nu afectează copilul. Consumul de fibre poate fi benefic în special în tulburările de tranzit intestinal.

În sarcină sunt recomandate și exercițiile fizice moderate, mersul, yoga sau înotul, dar nu și sportul de contact sau ridicatul de greutăți. Dacă înainte de sarcină erai activă, nu este niciun motiv pentru a înceta acest lucru. Totuși fă unele activități cu prudență pentru că în sarcină mobilitatea articulațiilor crește și pot apărea accidentări destul de ușor.

Odihnește-te corespunzător, într-o poziție confortabilă. Pe măsură ce crește uterul îți va fi mai ușor să te odihnești culcată lateral cu genunchii îndoiți și o pernă suport între genunchi. În felul acesta uterul mărit nu va face presiune pe vena cavă inferioară, iar presiunea pusă pe inimă va fi micșorată. O modificare care poate apare spre sfârșitul somnlui este că vei urina mai frecvent în timpul nopții. Nu este nimic în neregulă cu tine, dar evită să bei lichide noaptea.

Sarcina este o perioadă dificilă, dar extrem de frumoasă, nu uita că ai aproape de tine mereu oameni cu care să vorbești despre orice te frământă,  iar medicul ginecolog te va ghida și va avea grijă de sănătatea ta și a copilului tău în acest timp. Tot cu el trebuie să discuți și despre planul de naștere, pentru a putea fi pregătită pentru ce urmează.

Și nu uita, o sarcină este cu atât mai minunată dacă a fost planificată și nu un accident, așa că fă acest pas când sunteți pregătiți, iar până atunci contactul sexual protejat este absolut necesar. Multe surprize te pot aștepta de-a lungul sarcinii, dar niciuna nu este la fel de plăcută ca felul în care te vei simți când vei avea copilul în brațe.

 

Articolul este scris de Dr. Alina Bușan-Pîrvoiu, Medic specialist Obstetrică-ginecologie, și vine în continuarea și susținerea proiectelor coordonate de către Societatea pentru Educație Contraceptivă și Sexuală – Talk for Youth și Vorbește-mi despre ce nu se vorbește – și este finanțat de Surecheck.

Articolul face parte dintr-o serie de 24 de articole de specialitate scrise de psihologi și de medici ginecologi.

STAY TUNNED!

surecheck_logo_low-res

Partenerul media pentru acest proiect este Iqool

Vizitatori

N/A
ITS

Boli cu transmitere sexuală. Cauze. Simptome. Prevenire.

Sigur ai mai auzit de BTS, adică boli cu transmitere sexuală sau ITS… În această categorie, a infecțiilor transmise pe cale sexuală, intră mai multe tipuri, dar nu o să mă opresc decât asupra celor mai des întâlnite. Este extrem de important să ai câteva noțiuni despre ele, ca să știi de ce trebuie să te ferești de BTS: pentru că în afară de simptomele de moment (care pot fi extrem de supărătoare!), pot avea și consecințe de lungă durată asupra vieții tale. Și sigur nu îți dorești asta :).

Sifilis

Prima infecție despre care o să discutăm este una despre care sunt convins că ai auzit, și anume sifilisul. Este clar că te interesează subiectul, pentru că printre categoriile de femei cu risc crescut pentru a contacta această infecție se numără și adolescentele; cu cât îți începi mai devreme viața sexuală, cu atât vei avea un risc mai mare de a te infecta cu sifilis!

În funcție de stadiul bolii în care se află, femeia poate prezenta diverse leziuni: caracteristic este sancrul sifilitic, o ulcerație ce apare de regulă la nivel genital; în urma răspândirii infecției în organism, se poate ajunge la ultima fază de evoluție, adică sifilisul terțiar, când leziunile pot apărea la nivelul oaselor, mușchilor sau sistemului cardiovascular. 

Boala este diagnosticată de regulă pe baza unui test care se face din sânge; cele mai des folosite teste se numesc VDRL și RPR, avantajele principale fiind că sunt rapide și ieftine. Ele sunt folosite în special în screeningul sifilisului.

Partea bună este că infecția se tratează relativ simplu, cu antibiotice. Cel mai frecvent antibiotic pe care îl folosesc medicii în tratamentul sifilisului este o penicilina, adică celebrul Moldamin, care, ai ghicit, se face injectabil…

Candidoza

Candida albicans este ciuperca ce infectează cel mai frecvent vulva și vaginul, iar infecția produsă poartă numele de candidoză vulvovaginală

Când apare candidoza? Apare frecvent atunci când faci un tratament cu un antibiotic cu spectru larg de acțiune, sau dacă ești gravidă, sau dacă ai diabet zaharat. Vreau să reții că, în ciuda părerii generale, transmiterea acestei infecții pe cale sexuală este chiar rară!

Poți bănui că ai făcut o candidoză dacă te confrunți cu o senzație intensă de mâncărime la nivelul vulvei și cu o secreție vaginală albicioasă, brânzoasa.

Candidoza se tratează cu substanțe antimicotice de genul clotrimazolului, care se aplică la nivelul vulvei, vaginului sau amândurora. Tratamentul durează de obicei între 1 și 7 zile, dar în cazul candidozelor complicate poate fi necesară o durată mai lungă de terapie locală intravaginala, de 7-14 zile.

Herpes genital

Herpesul genital reprezintă o infecție cronică cu un virus, și anume HSV 2 (există și HSV 1, dar acesta cauzează predominant leziuni la nivelul gurii). 

În cazul herpesului genital, ai leziuni veziculare cel mai frecvent la nivelul vulvei, dar ele se pot găși și la nivelul vaginului, colului uterin, și chiar anusului. Simptomele sunt extrem de supărătoare: senzație de arsură, durere severă, sau durere la urinare. Cât timp vei avea aceste simptome? Asta depinde dacă te-ai mai întâlnit cu această infecție sau nu. Astfel, dacă te afli la prima infecție cu HSV2, atât formarea leziunilor, cât si vindecarea lor, sunt mai lungi: durerea este prezentă 7-10 zile, iar vindecarea leziunilor necesită 2-3 săptămâni.

Diagnosticul bolii se face fie prin probe luate direct de la nivelul leziunilor, fie prin teste din sânge (adică testele serologice); acestea din urmă caută în sângele femeii anticorpii produși împotriva virusului herpetic. 

Tratamentul herpesului genital se face cu medicație antivirală, nu cu antibiotice! Dacă ai niște simptome foarte puternice, te vor ajuta și medicamentele antiinflamatoare. Ce vreau să reții este că aceste medicamente îți grăbesc vindecarea, dar nu vor eradica virusul, care rămâne de obicei, latent, în organismul tău!

Trichomoniaza

Infecția cu Trichomonas vaginalis este cea mai freventă boală cu transmitere sexuală care nu este cauzată de un virus, la nivel mondial.

Principalul lucru care te va supăra dacă faci așa ceva este o secreție vaginală urât mirositoare, galben-verzuie; ea se poate asocia cu prurit la nivelul vulvei, durere la contatul sexual și spotting. Însă e bine de reținut că până la jumătate dintre femeile infectate nu prezintă nici un simptom!

Diagnosticul îl punem direct prin examinarea la microscop a probei pe care o recoltăm din vagin. Există pe piață și teste care pot detecta ADN-ul acestui parazit, dar sunt destul de scumpe și rezultatul nu este disponibil imediat, ca în cazul examinării la microscop.

Tratamentul se face oral, cu metronidazol de regulă, fie în doză unică, fie pe durata unei săptămâni. Este foarte important să reții că în cazul acestei infecții trebuie să se trateze și partenerul tău, iar contactul sexual nu trebuie să aibă loc până când nu vă vindecați amândoi!

Gonoree

Agentul infecțios care este responsabil de producerea gonoreei are un nume foarte greu de scris, și anume Neisseria gonorrhoeae; sau putem să-i spunem, mult mai simplu, gonococ.

Multe femei care se infectează cu așa ceva nu prezintă nici un simptom; restul femeilor prezintă o secreție vaginală alb-gălbuie, fără miros. Gonococul poate infecta și alte structuri din apropierea vaginului, cum ar fi uretra, dar partea cea mai neplăcută este că poate ascensiona în uter și trompele uterine și să ducă astfel la o infecție a tractului reproducător superior; dacă această infecție nu este tratată sau este incomplet tratată, se poate solda cu infertilitatea femeii respective!

Tratamentul se face cu o combinație de antibiotice administrate în doză unică, și anume o cefalosporină de generația a treia și azitromicină. Trebuie tratat și partenerul tău sexual, așa că medicul îți va prescrie tratament și pentru acesta.

Chlamydia

Infecția cu Chlamydia trachomatis este una dintre cele mai frecvente boli cu transmitere sexuală. Prevalența sa maximă este la femeile cu vârsta mai mică de 25 de ani, ca și în cazul gonococului; de aceea, dacă ești mai tânără de 25 de ani, ține minte că ar trebui să te testezi în fiecare an pentru Chlamydia și Neisseria gonorrhoeae! 

Simptomul principal este o secreție vaginală mucopurulentă; dacă infecția ascensionează la nivelul uretrei, atunci te poți confrunta și cu jenă sau durere atunci când urinezi. Dar o mare parte dintre femeile infectate sunt asimptomatice.

Tratamentul infecției se face tot cu antibiotice; sunt mai multe variante, dar bineînțeles că cea mai mare complianță o prezintă cele care se administrează în doză unică. La fel ca în cazul gonoreei, medicul îți va prescrie tratament și pentru partenerul tău sexual.

Mycoplasma genitalium

Relativ recent introdusă în lista bolilor cu transmitere sexuală este infecția cu Mycoplasma genitalium. Similar bacteriilor despre care am vorbit anterior, majoritatea femeilor infectate nu au nici un simptom, dar importanța acestei infecții rezidă în faptul că poate ascensiona și produce infecția tractului genital superior. Astfel, infecțiile cu Chlamydia, gonococ și Mycoplasma sunt cele mai frecvent responsabile de apariția anexitelor, care, netratate sau tratate necorespunzător, pot duce la infertilitatea ta!

La fel ca și bacteriile discutate anterior, tratamentul acestei infecții se face cu antibiotice, cel mai frecvent fiind prescrisă azitromicina.

Vaginoza bacteriană

Am lăsat la sfârșit vaginoza bacteriană, pentru că în acest caz nu este vorba de o infecție propriu-zisă. De fapt, în cazul ei vorbim despre o deplasare a echilibrului florei vaginale normale (adică bacteriile care se găsesc în mod normal în vaginul tău!) către un punct în care predomină bacteriile “rele”.

De ce se produce această deplasare? Principalii factori pe care pot să-i menționez aici sunt contactul sexual cu parteneri noi, contactul sexual cu parteneri multipli, dușurile vaginale și fumatul.

Ceea ce te poate supăra dacă ai vaginoză bacteriană este o secreție vaginală urât mirositoare, dar ține minte că această secreție poate lipsi!

Tratamentul se face cu antibiotice de genul metronidazolului, dar, din păcate, la 30% dintre femei boala va reapărea în 3 luni de la momentul tratamentului. 

În încheiere, ține minte că, chiar dacă o infecție cu transmitere sexuală nu este un lucru grav (ca alte afecțiuni care îți pot pune în pericol chiar viața), dacă este neglijată și tratată necorespunzător, ea poate avea urmări grave asupra fertilității tale, și acest lucru te va interesa mai târziu!!

Bibliografie

  1. Fethen KA, Fairley CK, Hocking JS, et al: Sexual risk factors and bacterial vaginosis: a systematic review and meta-analysis. Clin Infect Dis 47(11):1426, 2008
  2. Wilson J: Managing recurrent bacterial vaginosis. Sex Transm Infect 80:8, 2004
  3. Fanfair RN, Zaidi A, Taylor LD, et al: Trends in seroprevalence of herpes simplex virus type 2 among non-Hispanic blacks and non-Hispanic whites aged 14 to 49 years-United States, 1988 to 2010. Sex Transm Dis 40(11):860, 2013
  4. Centers for Disease Control and Prevention: Sexually transmitted diseases treatment guidelines, 2015. MMWR 59(12):1, 2015
  5. Nyirjesy P, Sobel JD: Genital mycotic infections in patients with diabetes. Postgrad Med 125(3):33, 2013
  6. Donders GG, Sobel JD: Candida vulvovaginitis: a store with a buttery and a show window. Mycoses 60(2):70, 2017
  7. Newman L, Rowley J, Vander Hoom S, et al: Estimates of the prevalence and incidence of four curable sexually transmitted infections in 2012 based on systematic review and global reporting. PLoS One 10(12):e0143304, 2015
  8. Howe K, Kissinger PJ: Single-dose compared with multidose metronidazole for the treatment of trichomoniasis in women: a meta-analysis. Sex Transm Dis 44(1):29, 2017
  9. S. Preventive Services Task Force: Clinical summary. Chlamydia and gonorrhea: screening. 2014. Available at: http://www.uspreventiveservicestaskforce.org/Page/Document/ClinicalSummacyFinal/chlamydia-and-gonorrheascreening.
  10. Weisenfeld HC, Manhart LE: Mycoplasma genitalium in women: current knowledge and research priorities for this recently emerged pathogen. J Inf Dis 216(2 suppl):S389, 2017

 

Articolul este scris de Dr. Ioan Boleac, medic primar obstetrică-ginecologie, doctor în științe medicale, cu specializare în fertilizare in vitro, și vine în continuarea și susținerea proiectelor coordonate de către Societatea pentru Educație Contraceptivă și Sexuală – Talk for Youth și Vorbește-mi despre ce nu se vorbește – și este finanțat de Surecheck.

Dacă dorești să faci cunoștință cu Dl. Ioan Boleac aici îl poți găsi: https://ioanboleac.ro/

Articolul face parte dintr-o serie de 24 de articole de specialitate scrise de psihologi și de medici ginecologi.

STAY TUNNED!

surecheck_logo_low-res

Partenerul media pentru acest proiect este Iqool

Vizitatori

N/A
cyberbullying-ge9fe7513a_1920

De ce este cyberbullyingul atât de îngrozitor?

Mediul online începe să ocupe din ce în ce mai mult spațiu în viața noastră, pentru că este din ce în ce mai accesibil și are numeroase avantaje. Datorită pandemiei, am început să folosim și mai mult internetul și mijloacele electronice de comunicare la distanță, acestea fiind pentru o perioadă de timp singura modalitate de a menține legătura cu persoanele dragi, de a frecventa cursurile școlare sau pentru a ne păstra job-urile, pentru a face cumpărături sau pentru a afla informații noi. 

Pe lângă numeroasele avantaje, mediul online vine și cu unele dezavantaje. Unul dintre acestea este cyberbullying-ul, un fenomen care ia amploare, pe care îmi propun să îl prezint în acest articol.  

Ce este cyberbullying-ul?

Cyberbullying-ul este o formă de hărțuire prin utilizarea tehnologiilor digitale. Poate avea loc pe rețelele sociale, platformele de mesagerie, platformele de jocuri și telefoanele mobile. Este un comportament repetat, de către o persoană sau un grup de persoane, care urmărește să sperie, să înfurie sau să rușineze pe cei vizați, care nu se pot apăra cu ușurință. (1)

Hărțuirea cibernetică se poate întâmpla oriunde există interacțiune socială online. De exemplu, pe rețelele de socializare, jocuri video, mesaje text sau aplicații anonime când se dorește intimidarea altor persoane, prin postări de mesaje sau imagini jenante, prin partajarea de informații private sau transmiterea unor mesaje de amenințare. Copiii, adolescenții și tinerii pot folosi accesul la un public larg online pentru a-și încuraja colegii și prietenii să li se alăture, pentru a ținti pe cineva cu bârfe, zvonuri și povești neadevărate sau jignitoare. Cele mai des întâlnite medii în care apare sunt rețelele sociale cum ar fi Facebook, Instagram, Snapchat și Tik Tok.

Caracteristici

Cyberbullying-ul este un comportament rău intenționat, repetat prin utilizarea computerelor, a telefoanelor mobile și a altor dispozitive electronice (3). Ceea ce îl caracterizează este:

  • rănirea – este un comportament care îi face rău celuilalt sau îl pune în situații în care să se simtă prost;
  • intenția – este un comportament dorit, nu este un comportament accidental;
  • repetiție – se întâmplă de mai multe ori, iar victima nu știe când și dacă agresorul se va opri;
  • dezechilibru de putere – agresorul alege o persoană neputincioasă pe care o rănește profitând de slăbiciunile ei. Totodată,  mediul online oferă anumite avantaje care fac să îi crească puterea celui care hărțuiește.

Violența în mediul online poate fi percepută ca fiind mai dificilă decât hărțuirea off-line, deoarece atacurile pot fi mai intense, mai frecvente, neașteptate ceea ce le face să pară a fi dificil de oprit. În comparație cu agresorii din curtea școlii, agresorii virtuali nu sunt reținuți de spațiu și timp. Ei pot hărțui indiferent de locul în care se află, pe durată nelimitată de timp. (6)

Prin faptul că se întâmplă în mediul online, cyberbullying-ul spre deosebire de alte tipuri de agresiune are unele caracteristici:

  • Este persistent. Majoritatea adolescenților au acces la o anumită formă de tehnologie în orice moment, ceea ce înseamnă că hărțuirea cibernetică poate avea loc oricând, la orice oră – dimineața, după-amiaza și seara – nu doar în timpul programului de școală. Se poate întâmpla constant, ori de câte ori deschizi telefonul, indiferent că ești acasă sau în comunitate. De aceea poate creea un disconfort mai mare, fiind fără oprire.
  • Hărțuirea cibernetică poate fi făcută în mod anonim, fără a se cunoaște cine se află în spatele comportamentului. Ceea ce face să fie mult mai ușor să apară și să continue, pentru că cel care hărțuiește poate să nu fie tras la răspundere. 
  • Greu de observat. Anonimatul și faptul că se întâmplă în mediul online fac ca cyberbullying-ul să fie greu de detectat, de multe ori adulții nu știu cu ce se confruntă copilul/adolescentul, motiv pentru care nu intervin pentru a rezolva problema, deși este necesară intervenția lor. 
  • Informațiile online pot fi partajate ușor și rapid, astfel că este dificilă restricționarea sau oprirea mesajelor negative odată ce acestea sunt postate online, iar cel hărțuit nu știe exact câte persoane au văzut informația. 
  • De multe ori este mai ușor să rănești folosind tehnologia chiar dacă te afli la distanțe mari. Se poate evita foarte ușor contactul direct cu victima, sau confruntarea cu aceasta, luându-i posibilitatea de a se apăra. 
  • Odată ce o informație este partajată pe internet, este adesea disponibilă pentru toată lumea, oriunde. Poate fi dificil să ștergi complet informațiile dacă au fost postate pe internet.

 

Cum se manifestă cyberbullying-ul?

Așa cum am spus, cyberbullying-ul presupune postarea de mesaje false, jignitoare sau menite să producă suferință, în diverse spații virtuale. Iată mai jos câteva exemple concrete:

  • răspândirea minciunilor despre o persoană folosind dispozitive mobile sau internetul;
  • postarea de fotografii sau videoclipuri penibile cu cineva pe rețelele sociale;
  • trimiterea de mesaje, imagini sau videoclipuri dăunătoare, abuzive sau amenințătoare folosind platformele de mesagerie (Messeenger, WhatsApp, Discord etc.);
  • răspândirea unor bârfe răutăcioase în mediul online despre cineva;
  • spargerea contului unei persoane sau folosirea parolei pentru a-i modifica profilul pe rețelele de socializare sau pentru a posta în numele acesteia, conținuturi și mesaje jignitoare la adresa altora;
  • crearea de conturi false în numele altcuiva;
  • a face o persoană să creadă că ești altcineva;
  • răspândirea în mediul virtual a unor zvonuri, mesaje de discreditare sau dezvăluirea unor secrete neplăcute despre o altă persoană, afectându-i în mod negativ reputația; 
  • crearea de spații virtuale (website, blog, cont de Facebook) cu conținuturi în care altcineva este ridiculizat (filme, desene, fotografii, texte etc.); 
  • inițierea unor discuții în care anumite persoane sunt invitate sau păcălite să dezvăluie informații personale, care sunt ulterior trimise altora; 
  • trimite altora fotografii compromițătoare cu o persoană, fără a avea consimțământul acesteia; 
  • excluderea – eliminarea, în mod intenționat, a unui membru dintr-un grup de discuții online, mesaje de grup, aplicații sau jocuri.

Cyber grooming este un alt fenomen specific mediului online și se referă la folosirea internetului pentru inițerea de contacte (virtuale) cu scopul obținerii unor beneficii sexuale. Se poate ajunge la hărțuire sexuală și chiar abuzul sexual asupra copiilor și al tinerilor. 

Câte persoane se confruntă cu cyberbullying-ul?

România se află printre primele 5 țări din Europa în ceea ce privește violența școlară împotriva copiilor. Potrivit unor statistici ale Ministerul Educației Naționale pentru 2016- 2017, procentul cazurilor de violență școlară a ajuns până la 57% (pentru cei cu vârste cuprinse între 11-15 ani). (4) Un studiu realizat în România, arată că 7 din 10 copii au fost martorii sau victimele unei situații de cyberbullying, 73% dintre copii au fost martorii unei situaţii de bullying în mediul şcolar, 69% asistând la astfel de fenomene în mediul online. (3) Majoritatea cercetărilor indică faptul că între 6 și 30% dintre adolescenți au experimentat o formă de hărțuire cibernetică (6).

Încă din clasele I-IV copiii pot experimenta hărțuirea pe internet. Cei cu vârste cuprinse între 12 și 15 ani, sunt cel mai des implicați în Cyberbullying, după această vârstă frecvența începe să se diminueze.(1) Fetele sunt mai des victime ale violenței, inclusiv în mediul online. De cele mai multe ori, acestea sunt hărțuite pe social media, unde sunt distribuite poze cu acestea, deseori editate sau trucate. Numeroase astfel de cazuri au și o componentă sexuală, pozele sau video-urile distribuite fiind nuduri sau având caracteristici sexuale. (4)

Care sunt consecințele cyberbullying-ului?

Uneori, hărțuirea online, ca și alte tipuri de violență, poate contribui probleme grave de lungă durată. Stresul de a fi într-o stare continuă de supărare sau frică poate duce la apariția unor probleme de sănătate fizică sau psihică. Pot să apară probleme de somn, dificultăți de concentrare, probleme de alimentație (mâncat excesiv sau lipsa poftei de mâncare), nivelul scăzut de energie, stimă de sine scăzută, stări de nervozitate, anxietate, tristețe sau chiar depresie (5). Sentimente de vinovăție, persoana se poate simți prinsă într-o situație fără scăpare, se poate simți singură, ca și cum nimeni nu o susține, se poate simți exclusă.

În același timp, cyberbullying-ul îi poate afecta și pe cei care hărțuiesc în mediul online. Pe lângă disconfort și stresul cauzat de implicarea în cyberbullying, pot exista consecințe la nivelul școlii sau al comunității. Intimidarea sau comentariile răutăcioase care se concentrează pe aspecte precum genul, religia, orientarea sexuală, rasa sau diferențele fizice ale unei persoane sunt considerate discriminare, ceea ce este împotriva legii. Asta înseamnă că poliția s-ar putea implica, iar hărțuitorii se pot confrunta cu sancțiuni grave. În România există o lege din 2020, prin care sunt stabilite o serie de măsuri ce trebuie luate pentru a preveni și a opri cyberbullying-ul.

Ce poți face?

Dacă se întâmplă să fii expus la vreuna din situațiile de mai sus, sau simți că se fac glume pe seama ta (în mediul online) care te rănesc, ai dreptul să spui ce te deranjează și să ceri ca acele “glume” să înceteze. Dacă nu se opresc, este foarte posibil să fie cyberbullying.

  • Următorul pas este să vorbești cu o persoană de încredere, cu părinții sau un adult din viața ta, un profesor sau consilierul de la școală.
  • Dacă îți este dificil să discuți cu o persoană cunoscută, poți apela 119 – Telefonul copilului
  • Dacă se întâmplă pe platformele de socializare, acestea sunt obligate să ofere un mediu sigur utilizatorilor. Ai posibilitatea de a-l bloca pe cel care îți face rău și de a raporta comportamentul pe platforma respectivă. Cere ajutor dacă nu îl  poți bloca singur/ă.
  • Strângerea dovezilor, precum mesaje text și capturi de ecran ale postărilor de pe rețelele de socializare, poate fi utilă, pentru a avea dovezi și a arăta ce se întâmplă.
  • Pentru a pune capăt bullying-ului, agresiunea trebuie identificată, iar raportarea situațiilor este esențială. De asemenea, poate fi de ajutor și să îi arăți agresorului că acțiunile sale sunt inacceptabile.
  • Deloghează-te pentru o perioadă de timp, însă aceasta este o soluție temporară pentru a te liniști, nu tu ești vinovat/ă, celălalt trebuie să înceteze!
  • Redirecționează sau distribuie mesaje doar persoanelor adulte de încredere, care te pot ajuta.
  • Părăsește grupul sau conversația.
  • Dacă ești într-o situație de pericol iminent, contactează poliția sau serviciile de urgență 112.

De asemenea, poți face unele lucruri pentru a preveni apariția unor situații neplăcute:

  • Informațiile personale precum adresa sau numărul de telefon le împărtășești doar cu persoane cunoscute. Ai grijă ce tip de poze postezi sau distribui, informațiile persoanale nu te ajută să fie publice.
  • Păstrează-ți parolele doar pentru tine, nu le spune nici măcar prietenilor apropiați.
  • Atunci când ești nervos sau supărat, încearcă să te liniștești, să analizezi situația și apoi să răspunzi. Un răspuns la nervi, din partea ta, poate încuraja hărțuitorul să continue.
  • Discutați în privat cu persoana care este agresată cibernetic și întrebați dacă este bine și dacă are nevoie de ajutor.
  • Dacă este sigur, luați atitudine și cereți persoanelor care agresează să înceteze sau solicită ajutorul unor persoane adulte (părinți, profesori etc.) pentru a opri situația.

Bibliografie

  1. Redmond, P., Lock, J. V., & Smart, V. (2020). Developing a cyberbullying conceptual framework for educators. Technology in Society60, 101223.
  2. Lozano-Blasco, R., Cortés-Pascual, A., & Latorre-Martínez, M. P. (2020). Being a cybervictim and a cyberbully–The duality of cyberbullying: A meta-analysis. Computers in human behavior111, 106444. 
  3. Campbell, M., & Bauman, S. (2018). Cyberbullying: Definition, consequences, prevalence. In Reducing Cyberbullying in Schools(pp. 3-16). Academic Press.
  4. Salvați Copiii, Violența de orice fel afectează sănătatea fizică și emoțională a copiilor, (2016);
  5. Bogdan Borș și Denisa Leonte (coord) 2022 – Violența Bazată pe Gen în Școlile din România, Moldova și Ucraina  

https://www.tdh.ro/ro/violenta-bazata-pe-gen-scolile-din-romania-moldova-si-ucraina

  1. Kowalski, R. M., Limber, S. P., & McCord, A. (2019). A developmental approach to cyberbullying: Prevalence and protective factors. Aggression and Violent Behavior45, 20-32.
  2. Sabella, R. A., Patchin, J. W., & Hinduja, S. (2013). Cyberbullying myths and realities. Computers in Human behavior29(6), 2703-2711. 

NORME METODOLOGICE din 27 mai 2020, Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 492 din 10 iunie 2020

https://kidshelpline.com.au/teens/issues/cyberbullying 

https://www.unicef.org/end-violence/how-to-stop-cyberbullying

https://www.acceslajustitie.assoc.ro/cyberbullyingul-o-metoda-de-hartuire-tot-mai-frecventa-in-pandemie/

https://www.stopbullying.gov/cyberbullying/what-is-it

https://www.salvaticopiii.ro/afla-mai-multe/noutati/10-lucruri-esentiale-pe-care-ar-trebui-sa-le-cunoa

Articolul este scris de Psiholog și Psihoterapeut integrativ, Cristina Teodorescu, și vine în continuarea și susținerea proiectelor coordonate de către Societatea pentru Educație Contraceptivă și Sexuală – Talk for Youth și Vorbește-mi despre ce nu se vorbește – și este finanțat de Surecheck.

Articolul face parte dintr-o serie de 24 de articole de specialitate scrise de psihologi și de medici ginecologi.

STAY TUNNED!

surecheck_logo_low-res

Partenerul media pentru acest proiect este Iqool

Vizitatori

N/A
Design fără titlu (8)

IGIENA INTIMĂ. Greșeli, curiozități, ponturi și sfaturi

Igiena intimă este un subiect prea puțin discutat, dar nu mai puțin important decât orice altă discuție despre igienă. Așa că astăzi vom vorbi despre asta, despre ce trebuie să faci și ce nu trebuie să faci pentru a avea o igienă corespunzătoare. Majoritatea recomandărilor se adresează atât băieților, cât și fetelor.

Să începem…

În cazul băieților uneori este un aspect tratat cu superficialitate, deși toate indiciile arată că o igienă intimă precară se corelează cu o sănătate precară. Ca băiat și nu numai, trebuie să acorzi o atenție deosebită acestui aspect pentru că îți influențează nu doar starea de bine dar și sănătatea sexuală. Fetele sunt mult mai conștiente că toaleta intimă este ceva de sine stătător, acest lucru este mai ușor și pentru că este un subiect discutat mai frecvent, iar produsele de toaletă feminină sunt mult mai mediatizate. La fete se adaugă și aspectul menstruației care poate determina acumularea de bacterii dacă există o igienă precară.

Mirosurile neplăcute, mâncărimea, transpirația excesivă, iritația sau bubițele sunt semnele unei igiene intime precare. Regiunea perineală, așa cum mai este numită regiunea organelor genitale, are mai multe glande sudoripare decât alte regiuni ale corpului. Stabilirea unei rutine te ajută să menții unui nivel optim al igienei mult mai bine decât un duș rapid.

Băile regulate sunt primul pas, fie că vorbim de băieți, fie că vorbim de fete. În plus, în perioada menstruației, fetele trebuie să aibe o grijă sporită pentru igiena intimă. Este nevoie ca absorbantul să fie schimbat frecvent, nu doar atunci când este prea plin. Dacă folosești o cupă menstruală ai grijă să o sterilizezi înainte de utilizare. De asemenea, șterge-te din față în spate de fiecare dată pentru a preveni transferul bacteriilor din regiunea anală spre vagin și uretră, prevenind totodată riscul apariției infecțiilor urinare.

Unul din lucrurile de făcut periodic pentru o igienă intimă corectă este toaletarea părului pubian folosind un trimmer sau o foarfecă. Nu este recomandată folosirea lamei de ras deoarece poate produce iritație și mâncărime. Realizând periodic acest lucru previ transpirația excesivă și acumularea de bacterii. Înainte și după acest proces faceți o baie fierbinte pentru a asigura o curățare eficientă.

Dacă totuși preferi folosirea unei lame de ras, o spumă de ras utilizată înainte și o loțiune de corp după te ajută să previ iritația, senzația de uscăciune sau alte leziuni.

Folosirea produselor destinate special igienei intime este esențială pentru o toaletă delicată și eficientă. Aceste produse sunt dedicate fie utilizării de către femei fie utilizării de către bărbați. Folosirea unui produs special previne apariția reacțiilor adverse dat fiind că această zonă are o senzitivitate crescută. Produsele prea parfumate, pe bază de alcool sau care conțin multe chimicale pot altera echilibrul pH-ului și pot afecta una dintre cele mai sensibile regiuni ale corpului.

Lenjeria intimă are și ea un rol foarte important. Alege ceva confortabil, din materiale organice, evită materialele sintetice întrucât astfel previ transpirația și astfel acumularea de bacterii. Schimbă-ți lenjeria zilnic, după ce ai avut activitate fizică intensă sau ori de câte ori este nevoie. Alegând bumbacul nu dai niciodată greș.

Unul dintre cele mai importante elemente de igienă intimă este toaleta după relațiile intime. Este ceva ce nu trebuie să lipsească vreodată din rutina oricui, fie că vorbim de bărbați sau femei. Neglijarea acestui aspect duce la infecții uneori grave și la un disconfort sporit. În cazul fetelor cu atât mai importantă este urinarea după contact sexual, pentru că ajută la eliminarea eventualelor bacterii care ar fi putut migra spre uretră.

Dușul vaginal este contraindicat categoric. Nu folosi dușul pentru a introduce apă direct în vagin pentru că astfel poți introduce si bacterii. Alterează microbiota vaginală, adică distruge echilibrul bacteriilor bune din vagin. Vaginul nu este steril, contine lactobacili care determină un pH acid și ajută la prevenirea infecțiilor. Nu folosi soluții de apă cu oțet sau alte ceaiuri. De asemenea nu folosi mănuși sau bureți abrazivi pentru a curăța zona intimă, cu atât mai mult cu cât între folosiri bureții sunt mai degrabă un mediu prielnic bacteriilor pentru a se dezvolta. Folosește un prosop din materiale organice pentru a te usca după baie.

Atunci când trebuie să folosești o toaletă publică există un risc mai mare de a dobândi o infecție. De aceea, mai ales în cazul femeilor, este indicată folosirea unui dezinfectant atunci când este utilizată o toaletă publică.

Fiecare trebuie să iși cunoască corpul suficient de bine încât să observe orice modificare apare în regiunea genitală. Fii atent la apariția nodulilor, papiloamelor, bășicilor, secreției modificate. Discută cu medicul cât mai curând pentru a diagnostica din timp o boală cu transmitere sexuală. Orice persoană care are activitate sexuală, chiar și protejată, ar trebui să facă un consult periodic, așa că fă-ți un obicei din a discuta cu medicul tău :).

 Există boli cu transmitere sexuală care pot fi prevenite prin vaccin. Este vorba despre hepatita virală B și despre infecția cu HPV. Există vaccin disponibil atât pentru băieți, cât și pentru fete. Cu cât este făcut mai devreme cu atât este mai bine!

Chiar dacă nu îți vine să crezi, alimentația este și ea extrem de importantă. Alimente precum citricele, spanacul ajută la menținerea unui miros plăcul al pielii. De asemenea hidratarea corespunzătoare sau consumul de ceai verde ajută și ele. Antioxidantii, vitaminele E și C, acizii grași omega 3 și omega 6, proteinele și probioticele din dietă mențin atât sănătatea întregului organism cât și pe cea intimă.

Încearcă să introduci în rutina zilnică toate aceste obiceiuri pentru o viață sănătoasă și o igienă intimă optimă.

Articolul este scris de Dr. Alina Bușan-Pîrvoiu, Medic specialist Obstetrică-ginecologie, și vine în continuarea și susținerea proiectelor coordonate de către Societatea pentru Educație Contraceptivă și Sexuală – Talk for Youth și Vorbește-mi despre ce nu se vorbește – și este finanțat de Unicoms.

Articolul face parte dintr-o serie de 24 de articole de specialitate scrise de psihologi și de medici ginecologi.

STAY TUNNED!

surecheck_logo_low-res

Partenerul media pentru acest proiect este Iqool

Vizitatori

N/A
Design fără titlu (7)

Sindromul premenstrual – Ce este și cum îl poți gestiona

Tensiune în sâni, constipare sau diaree, dureri de cap, crampe… Probabil ai avut cel puțin unul din aceste simptome înainte de menstruație. În acest articol vreau să îți vorbesc despre sindromul premenstrual, ce este, când apare și ce poți face pentru a depăși această  perioadă.

Menstruația este o componentă normală și naturală a vieții, iar în această perioadă trebuie să poți face toate activitățile pe care le faci în orice alt moment al lunii.

Ce este sindromul premenstrual?

Așadar haideți să definim acest sindrom pentru început. Este o combinație de simptome fizice și psihice care apar după ovulație și înainte de menstruație. După ovulație nivelul estrogenului scade dramatic, iar înainte de menstruație scade și nivelul de progesteron atunci când nu apare sarcina. Un alt hormon numit serotonină pare să fie implicat în apariția oboselii, poftelor alimentare și a tulburărilor de somn. Cu toate acestea, cercetătorii nu au ajuns la o concluzie despre cauza sindromului premenstrual. Simptomele se succed cu un caracter predictibil de la lună la lună.

Nu toate femeile au sindrom premenstrual

Majoritatea femeilor afirmă că au unele simptome premenstrual, de la forme ușoare până la manifestări severe care le afectează calitatea vieții. Nu este obligatoriu însă ca toate femeile să experimenteze aceste simptome. Unele femei nu au niciun simptom, pentru altele însă activități simple precum mersul la școală sau la serviciu este cu adevărat dificil.

Mai afectate par să fie femeile care:

  • fumează,
  • sunt stresate,
  • nu fac exerciții fizice regulate,
  • nu dorm suficient,
  • consumă prea mult alcool, sare, carne roșie sau zahăr,
  • au istoric de depresie.

Dispare vreodată sindromul premenstrual?

Da. Sindromul dispare atunci când nu mai avem menstruații, fie că vorbim de menopauză, fie că vorbim de sarcină sau de tratamente hormonale.

Cine este mai predispus să aibe aceste simptome?

Aproximativ 80% din femei au la un moment dat în viață simptome premenstruale. Mai puțin de 5% au simptome grave. Femeile cu un nivel ridicat de stress, cu istoric familial de depresie sau cu istoric personal de depresie postpartum sau depresie.

Simptomele se înrăutățesc cu trecerea timpului, fiind mai severe în jur de 30-40 de ani, mai ales în premenopauză, atunci când există o furtună hormonală în organism. Este mai frecvent la femeile care sunt sensibile la schimbările hormonale din timpul ciclului menstrual.

Care sunt simptomele cele mai frecvente?

Simptomele din sindromul premenstrual sunt variate, de la simptome fizice la cele emoționale.

Dintre simptomele fizice sunt de amintit:

  • Senzația de sâni umflați, tensiunea în sâni
  • Tulburări de tranzit intestinal: constipație/diaree
  • Balonare
  • Crampe abdominale
  • Durere de cap sau de spate
  • Amețeală
  • Fotosensibilitate
  • Acnee
  • Creștere în greutate prin retenție de apă
  • Durere musculară sau de articulații

Simptomele psihice sau emoționale sunt:

  • Comportament ostil sau iritabilitate
  • Oboseală
  • Tulburări de somn (somnolență crescută sau insomnii)
  • Tulburări de apetit (pofte)
  • Tulburări de concentrare și de memorie
  • Tensiune sau anxietate
  • Depresie, tristețe
  • Modificări bruște de dispoziție
  • Scăderea apetitului sexual
  • Dorință de izolare
  • Ieșiri nervoase
  • Epidoade de plâns nejustificat
  • Senzația că lucrurile sunt scăpate de sub control

Cum îți este afectată sănătatea de acest sindrom?

Există câteva boli care pot fi înrăutățite de sindromul premenstrual. Este cazul bolilor dermatologice, problemelor oculare (conjunctivită). Pot crește numărulde episoade de convulsii, se apare pusee în lupus eritematos, artrită reumatoidă. Alergiile, infecțiile, migrenele se pot agrava.

Viata îmi este afectată de aceste simptome? Activitatea de la școală sau de la locul de muncă este afectată în săptămâna de dinainte de menstruație? Aceste simptome au apărut timp de câteva luni succesive?

Daca raspunsul este DA atunci ar trebui sa iei legătura cu medicul tău.

Cum te poate ajuta medicul tău ginecolog?

Primul pas pentru a primi ajutor este să discuți cu medicul tău. Trebuie să te prezinți la un control atunci când nu îți mai poți desfașura activitatea zilnică din cauza simptomelor. El stabilește acest diagnostic după o discuție detaliată în care tu trebuie să îi descri tot ce simți, oricât de jenant sau insignifiant îți pare. Pentru a putea face asta este util să ai un calendar în care să îți notezi toate aceste informații. Trebuie să îi relatezi medicului care este gradul de severitate al simptomelor tale, în ce zile sunt aceste simptome mai severe, care sunt zilele în care nu ai niciun simptom, ce le înrăutățește și ce le amelioreaza, ce tratamente ai luat până în acel moment și cat de eficiente au fost. Doctorul te va diagnostica cu sindrom premenstrual dacă ai simptome în săptămâna de dinainte de debutul menstruației și care dispar în primele zile de menstruație, și te împiedică să ai o calitate normală a vieții.

Medicul tău îți poate prescrie pastile care să reducă crampele, cefaleea, durerile de spate și de sâni. Îți poate prescrie antiinflamatorii precum ibuprofen sau aspirina sau antispastice. Dacă acestea nu te ajută, îți poate prescrie anticoncepționale, antidepresive, diuretice sau anxiolitice.

Administrea de anticoncepționale previne instalarea ovulației. Există femei care au unele simptome în zilele în care nu primesc pilule cu hormoni de aceea medicul poate recomanda administrarea continua de anticoncepționale cu conținut hormonal astfel încât să nu mai existe o perioada hormone-free; iar femeia în cauză să nu mai aibe menstruție. Un număr mic de femei pot avea simptome accentuate de administrarea de anticoncepționale pentru că acestea conțin o cantitate mai mică de estrogen decât cea necesară organismului lor pentru o bună funcționare.

Uneori medicul ginecolog poate să te îndrume către un medic psihiatru care să îți prescrie medicamente mai puternice pentru a face față tulburărilor depresive. Uneori depresia poate fi mascată sub forma sindromului premenstrual, iar rolul medicului psihiatru este să stabilească dacă pacienta are nevoie de tratament antidepresiv zilnic sau doar în cele 2 saptămâni premenstruale.

Uneori este nevoie de schimbarea tratamentului, așa cum se întâmplă în cazul anticoncepționalelor, până când medicul stabilește ce preparat te ajută cel mai mult. Dacă ai primit un tratament, discută cu medicul tău despre eficiența sa și despre efectele adverse pe care ți le generează.

Ce poți face tu pentru a depăși cu bine perioada premenstruală?

  • Încearcă să ai activitate fizică regulată, îmbunătățind simptome precum depresie, dificultăți de concentrare, oboseala
  • Evită consumul de cafeina, sare sau zahăr în exces în cele 2 săptămâni premenstrual
  • Ai un program de somn regulat, în condiții de confort
  • Focusează-te pe modalități sănătoase de a face fața stressului, cum ar fi activitatea fizică, yoga, meditație, mesaj
  • Evită fumatul
  • Consumă cantități crescute de verdețuri, spanac, nuci, cereale integrale, cereale fortifiate, întrucât conțin cantități mari de magneziu
  • Consumă pește sau ulei de pește pentru un aport mai mare de omega 3 și omega 6
  • Consumă alimente bogate în calciu precum suc de portocale, cereale, pâine, iaurt, lapte, brânză sau ia suplimente cu calciu
  • Sunt studii care arată că vitamina B6 ajută cu reducerea anxietății, iritabilității, balonării și a altor tulburări psihice premenstruale. Se găsește în cantități crescute in carnea de pește, pui, cartofi și fructe.
  • În farmacii există numeroase preparate pe bază de plante pe care le poți încerca sub formă de capsule sau ceai și care promit să îmbunătățeasca sindromul premenstrual.

În speranța că acest articol ți-a răspuns la întrebările pe care le aveai despre sindrom premenstrual, te sfătuiesc să citești și restul articolelor.

Articolul este scris de Dr. Alina Bușan-Pîrvoiu, Medic specialist Obstetrică-ginecologie, și vine în continuarea și susținerea proiectelor coordonate de către Societatea pentru Educație Contraceptivă și Sexuală – Talk for Youth și Vorbește-mi despre ce nu se vorbește – și este finanțat de Unicoms.

Articolul face parte dintr-o serie de 24 de articole de specialitate scrise de psihologi și de medici ginecologi.

STAY TUNNED!

surecheck_logo_low-res

Partenerul media pentru acest proiect este Iqool

Vizitatori

N/A
Design fără titlu (6)

Șantajul emoțional și nu numai

Șantajul emoțional sau violența psihologică este o formă de abuz și se manifestă prin supunere, manipulare și dispreț față de o persoană. Poate apărea acasă, la școală, la locul de muncă și în cercul de prieteni.

De multe ori este, dificil de ieșit din acest scenariu victimă-agresor. Consecințele violenței psihologice sunt numeroase: stimă de sine scăzută, stres, dependență față de agresor, teama și dficultatea de a ieși din aceast context abuziv.

Pe lângă răul pe care îl provoacă violența psihologică, mai putem adăuga și faptul că, de cele mai multe ori, victima nu are abilitatea necesară de a-și da seama că se află în acest context. Mai exact persoana este manipulată și controlată, se teme, dar în același timp se supune abuzului psihologic pentru că nu vede altă variantă.

Partea bună este că citind, vorbind cu oamenii pe care tu îi consideri resursă și încercând să te dezvolți personal, poți învăța câteva trucuri care să te protejeze de persoanele care folosesc violența psihologică.

În continuare, voi descrie câteva forme de violență psihologică actuale în societatea noastră.

Ce este șantajul emoţional?

Cineva care va încerca să te șantajeze emoțional va trezi în tine sentimente de furie, frică sau vinovăție pentru a te face să accepți ceea ce își doresc atunci când își doresc.

Șantajul emoțional în relații poate fi mai mult sau mai puțin subtil și se manifestă prin retragerea afecțiunii, manifestarea dezamăgirii, schimbări ale limbajului emoțional (de exemplu, persoana devine mai rece). Un alt aspect important prezent în șantajul emoțional ține de prezența amenințării – “dacă nu faci ca mine vei suporta consecințele”.

Frica, secretele, slăbiciunile, vulnerabilitățile persoanei ajung să fie folosite în favoarea celui care șantajează pentru ca el să-și atingă scopul. Ei folosesc ceea ce știu despre persoană, astfel încât cel șantajat să le îndeplinească nevoile și dorințele (1).

Ce este gaslighting?

Gaslighting sau “gaz de iluminat” vine de la titlul filmului Gaslighting (1944) în care un bărbat încearcă să o manipuleze pe soția lui să creadă că este instabilă psihic micșorând lumina lămpilor de gaz din casă și, în același timp, mințind-o că nu este adevărat și că totul se întâmplă în mintea ei.

Din punct de vedere psihologic, gaslighting-ul este o formă de manipulare și o formă de abuz emoțional. Acesta apare atunci când o persoană manipulează o altă persoană pentru a o face să se îndoiască de faptele, principiile și valorile ei cu scopul de a o controla (2).

Cum sună gaslighting-ul?

“-Ești dramatic(ă)!”

“-Inventezi!”

“-Exagerezi!”

“-Asta nu s-a întâmplat!”.

Care este diferența dintre gaslighting și manipulare?

Manipularea este un element cheie din gaslighting, însă manipularea este mult mai întâlnită și aproape oricine o folosește la un moment dat în viață. Spre exemplu, copiii își manipulează emoțional părinții, companiile manipulează consumatorii, pentru a avea beneficii, în timp ce gaslighting-ul implică un pattern abuziv cu intenția de a-l controla pe celălalt.

Te poți întreba de ce ar folosi cineva acest stil de comunicare abuziv. Pot fi mai multe motive. În primul rând, poate fi simptomul narcisismului, adică o persoană, căreia nu îi pasă de ceilalți și care nu se simte vinovată față de acțiunile ei și nici nu simte empatie față de celălalt.

Poate fi o modalitate de a deține controlul în relație, de a se poziționa superior celuilalt astfel mascând o stimă de sine scăzută, dar și dificultatea de a fi în contact cu propriile emoții și vulnerabilități (2).

Cum poți răspunde?

  • Poți vorbi despre ce se întâmplă cu persoane de încredere și/sau un psihoterapeut/consilier școlar pentru a primi validare și încurajare;
  • De multe ori, confruntarea nu este o soluție. Cei care au un astfel de comportament nu-și vor asuma răspunderea și vor da vina tot pe tine;
  • Este important să știi că nu este vina ta, chiar dacă cel care se comportă abuziv cu tine îți spune acest lucru. Într-o relație sănătoasă, ambii parteneri sunt asumați în legătură cu comportamentul lor. Poți afla mai multe despre relații sănătoase și relații nesănătoase în acest articol.

Ce este negging-ul?

Negging sau “te cicălește pentru că te place” este minciuna pe care ne-o spune societatea încă de când suntem mici. Acest comportament pe care adulții îl au față de copii atunci când sunt provocați, transmite viitorului adult că violența psihologică este ceva de dorit în relațiile romantice. Astfel, ajungem să confundăm a fi plăcut, apreciat, iubit cu a fi criticat, cicălit, agresat. Desigur că nu este normal, este un comportament toxic care nu trebuie încurajat.

Negging-ul este un tip de manipulare ce implică scăderea stimei de sine într-un mod subtil. Negging-ul a ieșit în evidență acum, în era întâlnirilor online unde se ascunde sub formă de flirt (3).

Agresorul transmite, în glumă, celuilalt mesajul că nu este important, valoros sau că nu este suficient de bun și că ar trebui să facă niște modificări. Manipulând astfel, cealaltă persoană își va dori să rămână în relație încercând să schimbe părerea pe care pretendentul/agresorul o are despre ea (3).

Poate părea inofensiv, dar acest negging este de fapt o formă de abuz. Vorbim despre abuz de fiecare dată când cineva manipulează pentru câștigul personal.

Negging-ul apare în mai multe contexte, poate însoți flirt-ul, dar poate fi prezent și în relații de prietenie și chiar în familie.

Cum recunoști negging-ul?

  • În primul rând, conține comentarii răutăcioase ascunse sub formă de compliment. De exemplu, “Felicitări pentru câștigarea locului 1, dar poate data viitoare vei încerca să înveți ceva mai util care să te ajute în viață!”,”Ești foarte frumușica având în vedere cât de scundă ești.”, “Mi se pare amuzant cum te-ai îmbrăcat, parcă te și văd mergând la cursuri îmbrăcată așa.”, “Când mă uit la tine pot să îmi imaginez cum arăți nemachiată.”, “Ești așa de mic/mică!”.
  • Îți arată că experiența lor de viață este mai valoroasă decât a ta: “Este drăguț că ai fost cu cortul weekendul acesta! Ți-am povestit despre când mi-am petrecut toată vara explorând Italia?”
  • Te compară tot timpul cu altcineva;
  • Te critică.

Cum poți răspunde?

Poți spune că te deranjează comentariile pe care le face și că vrei să se oprească. De asemenea, te poți distanța de lângă această  persoană. Dacă e cineva din grupul de prieteni poți alege să vă vedeți doar în grup, evitând întâlnirile 1 la 1.

Evită să jignești la rândul tău pentru că asta doar va agrava violența psihologică și nu le va schimba lor comportamentul.

Amintește-ți că ceea ce spun nu este adevărat și nu are legătură cu tine. Poți alege oricând să ieși dintr-o astfel de relație. Spune ce te deranjează și pleacă de acolo!

Ce este bullying-ul?

Spunem că se numește bullying când o persoană sau un grup râde, ironizează, pune porecle, atacă. Este tot o formă de violență psihologică dar poate fi și fizică (4).

Cei care recurg la astfel de comportamente atacă de obicei:

Imaginea fizică a copilului/adolescentului

Rasa și religia, Identitatea sexuală

Cum se comportă

Statutul social, mai exact lipsa popularității

Bullying-ul poate fi:

  • Fizic, de la îmbrânceli până la agresiune fizică sau sexuală;
  • Verbal prin tachinare;
  • Psihologic prin bârfă și/sau excluderea socială din grup;
  • Cyberbullying înseamnă atacarea persoanei prin comentarii răutăcioase pe internet, transmiterea de poze, mesaje, filmări compromițătoare adevărate sau false (5).

Îți poți imagina că efectele bullying-ului sunt foarte dăunătoare, iar un copil/adolescent care este supus la asta simte: frică, stres, anxietate, dificultatea de a-și face temele, gânduri despre a-și face rău.

Studiile au descoperit că persoanele care folosesc această formă de violență psihologică au în comun următoarele: doresc să îi controleze pe ceilalți, sunt egoiști, le este greu să socializeze sănătos, au un nivel scăzut de empatie, au o stimă de sine scăzută (4).

Ce poți face?

Discută cu un adult de încredere, nu reacționa la provocări și mergi mai departe, evită la la rândul tău să răspunzi agresiv, poți învăța să ai mai multă încredere în tine vorbind cu consilierul școlar/un psiholog, poți petrece timp cu oamenii care te apreciază și care te respectă și nu în ultimul rând, ia atitudine dacă altcineva se confruntă cu bullying-ul.

În situația în care tu ești cel care manifestă comportamente specifice bullying-ului, te încurajez să vorbești cu consilierul școlar/un psiholog, probabil este o parte rănită din tine care te împinge să ai astfel de comportamente, însă acestea nu sunt o soluție, doar fac rău. Ar ajuta să-ți imaginezi cum ar fi să fi în locul celui/celei pe care îl/o agresezi.

Fat-shaming sau a face de rușine o persoană pentru că este supraponderală

Persoana supraponderală este criticată, agasată de comentariile nepotrivite ale celorlalți despre corpul ei sau stilul alimentar adoptat.

Studiile au demonstrat că aceste comentarii nu vor motiva persoana supraponderală să slăbească, să țină dietă, sau să facă sport, etc. Rezultatul acestor comentarii se află, de fapt,  la polul opus – persoanele care resimt critică, judecată sau discriminare pentru că sunt supraponderale vor avea mai multe șanse să aibă probleme metabolice, depresie, apetit crescut, creștere în greutate și schimbări în comportament (stimă de sine scăzută, anxietate, depresie) (6).

Ce poți face?

Obezitatea este o problemă din ce în ce mai întâlnită în societatea în care trăim, iar consecințele sunt atât fizice cât și psihologice. Totuși, asta nu înseamnă că trebuie să-i învinovățim pe cei aflați în situația asta. Este valabil și pentru tine, dacă te confrunți cu această problemă. Nici tu nu ai de ce să te învinovățești.

 În loc să acordăm atenție aspectului fizic pe care apoi să-l criticăm pentru că nu este cum ne-am aștepta, putem observa calitățile persoanei. Dacă este important pentru tine, poți fi atent(ă) la stilul alimentar personal, iar dacă astfel poți inspira pe cineva să mănânce mai sănătos este foarte bine, însă trebuie să eviți impunerea propriului stil alimentar/de viață.

În încheiere, aș vrea să știi că este important dacă simți că cineva din grupul de prieteni sau adulți folosește violența psihologică asupra ta.

 

Te încurajez să cauți ajutor în apropierea ta, la prieteni și la persoanele adulte din rețeaua ta de suport: părinți, familia extinsă, profesori. Uneori ar putea fi necesară și susținerea unor specialiști cum ar fi: psiholog, consilier din cadrul unei școli sau asociații, psihiatru etc.

Bibliografie

  1. Al-kreimeen RA, Alghafary NA, Samawi FS (2022). The Association of Emotional Blackmail and Adjustment to College Life Among Warned Female Students at Al-Balqa University Students. Health Psychology Research.10(2);
  2. Stark, Cynthia A (2019). Gaslighting, Misogyny, and Psychological Oppression. The Monist, 102(2);
  1. Green, K., Kukan, Z., & Tully, R. (2017). Public perceptions of “negging”: lowering women’s self-esteem to increase the male’s attractiveness and achieve sexual conquest. Journal of Aggression, Conflict and Peace Research, 9, 95-105;
  2. Rosen, Nicole & Nofziger, Stacey. (2019). Boys, Bullying, and Gender Roles: How Hegemonic Masculinity Shapes Bullying Behavior. Gender Issues 36;
  3. Bond, L., Carlin, J. B., Thomas, L., Rubin, K., & Patton, G. (2001). Does bullying cause emotional problems? A prospective study of young teenagers. BMJ, 323, 480
  4. Tomiyama AJ, Carr D, Granberg EM, Major B, Robinson E, Sutin AR, Brewis A.(2018). How and why weight stigma drives the obesity ‘epidemic’ and harms health. BMC Med. 2018 Aug 15;16(1):123.

Articolul este scris de Psiholog Mădălina Popescu-Terciu și vine în continuarea și susținerea proiectelor coordonate de către Societatea pentru Educație Contraceptivă și Sexuală – Talk for Youth și Vorbește-mi despre ce nu se vorbește – și este finanțat de Surecheck.

Articolul face parte dintr-o serie de 24 de articole de specialitate scrise de psihologi și de medici ginecologi.

STAY TUNNED!

surecheck_logo_low-res

Partenerul media pentru acest proiect este Iqool

Vizitatori

N/A
violentainrelatii

Violența în relații SAU cum NU trebuie să arate o relație

Relațiile sănătoase constau în încredere, onestitate, respect, egalitate și compromis, așa cum am prezentat aici. Într-o relație sănătoasă și sigură, fiecare partener își păstrează individualitatea, se simte liber să petreacă timp separat, să se bucure de alți prieteni, să își mențină interesul față de hobby-urile sale și activitățile importante pentru el. 

Din păcate, nu toate relațiile sunt pozitive. În acest articol îmi propun să prezint partea întunecată a relațiilor și ce poți face atunci când în relația cu prietenul/prietena este prezentă violența.  

Ce este violența domestică?

Violența care are loc între doi parteneri de cuplu, actuali sau foști, se numește violența domestică. În general este cunoscută ca: violență în familie, bătaie, lovire, abuz conjugal, agresiune sau abuz asupra femeii, violență conjugală, violență intimă etc., acestea sunt doar câteva exemple. 

Nu este un comportament care se întâmplă o singură dată, este mai degrabă obișnuința unei persoane de a se purta agresiv fizic, sexual și/sau psihologic, față de o persoană sau mai multe persoane din mediul familial, cu care are o relație foarte apropiată, de cuplu, relație părinte-copil, relație între frați etc. 

Violența în relațiile romantice – Dating Violence – este o formă de violență domestică specifică adolescenților și tinerilor, de la 10 la 24 de ani, care au fost împreună sau sunt cuplați în prezent și care experimentează forme de abuz în relație. (1)

Violența la întâlniri este un tipar de comportamente abuzive, agresive, cu scopul de a oferi putere și control asupra unui partener/partenere într-o relație de cuplu, pentru a-l/o manipula, pentru a face ca iubitul/iubita să se simtă prost cu sine sau cu alți oameni apropiați (cum ar fi prietenii sau familia), pentru a-l face pe celălalt îi fie teamă în relația de cuplu.

Dating Violence este un fenomen pe care îl pot experimenta atât fetele cât și băieții, în calitate de agresori sau victime, în relațiile de cuplu. Se poate întâlni în relații heterosexuale sau gay.

Deși este un fenomen larg întâlnit în rândul tinerilor, nu există un concept general valabil, care să îl definească. În România, violența în relațiile dintre adolescenți/tineri, este asociată mai degrabă cu violența de gen sau cu violența domestică. (3,4) De exemplu, violența împotriva unei fete/femei doar fiindcă este considerată mai slabă. Violența de gen este rezultatul relațiilor inegale de putere dintre femei și bărbați, menținute și reproduse de-a lungul istoriei. În general, persoanele de sex feminin sunt mai afectate datorită atitudinilor promovate și menținute de societățile patriarhale, ce oferă mai multă putere bărbaților. 

Violenţa de gen cuprinde, fără a se limita însă la acestea, următoarele fapte: violenţa domestică, violenţa sexuală, mutilarea genitală a femeilor, căsătoria forţată, avortul forţat şi sterilizarea forţată, hărţuirea sexuală, traficul de fiinţe umane şi prostituţia forţată.

Violența domestică poate include abuz psihologic, abuz fizic, abuz sexual sau o combinație a acestora și face referire la orice comportament al unui partener care dăunează celuilalt. (2)

Tipuri de violență

Violența psihologică poate include devalorizare victimei, izolarea și abuzul social, controlul și dominarea, inclusiv prin folosirea tehnologiei, șantajul sau amenințările. Toate acestea fac victima să se simtă captivă, să-i fie frică, să își piardă prietenii, devenind astfel din ce în ce mai dependentă de agresor, făcând-o incapabilă să scape de o relația abuzivă. 

Exemple de comportamente ale abuzului psihologic: 

  • Strigarea pe nume, cu scopul de a te expune public sau a te intimida.
  • Posesivitate și crize de gelozie
  • Jigniri cu scopul de a-ți scădea imaginea de sine
  • Acuze ce stârnesc sentimente de vinovăție 
  • Te sună sau te monitorizează frecvent pentru a afla unde ești, cu cine ești și ce faci
  • Îți spune cu ce să te îmbraci
  • Trebuie să fie cu tine tot timpul
  • Verificarea telefonului mobil sau a e-mailului fără permisiune
  • Neîncredere extremă
  • Te izolează de familie sau prieteni, nu te lasă să ieși cu ei
  • Te amenință că te va răni pe tine sau pe cineva drag (din famile, prieteni) 
  • Îți aduce acuze false
  • Temperament exploziv
  • Modificări ale dispoziției, trece de la o stare la alta nejustificat
  • Îți comandă ce să faci
  • Șantajul
  • Ignorarea sentimentelor tale
  • Insultarea valorilor sau a convingerilor tale

Implică orice mijloc/acțiune sau inacțiune prin care îți poate face rău fizic. Comportamente ale abuzul fizic poate include:

  • Împingerea
  • Lovitură de pumni
  • Plesnit
  • Ciupit
  • Lovituri
  • Lovitură cu piciorul
  • Trasul de păr
  • Strangularea
  • Mușcături
  • Te obligă să fumezi, să consumi alcool sau droguri

Se referă la comportamentele sexuale nedorite de unul dintre parteneri. Abuzul sexual poate include:

  • Atingerea și sărutul nedorit
  • Te obligă să faci sex
  • Nu te lasă să eviți o sarcină nedorită
  • Te obligă să faci alte lucruri sexuale 

Aici poți afla mai multe despre abuzul sexual.

Cât de frecventă este violența în relațiile dintre tineri și adolescenți?

Violența în relații, în funcție de tipul ei de manifestare, variază de la o societate la alta, fiind întâlnită mult mai des decât ne-am aștepta. Tu cunoști pe cineva care experimentează violență în relație cu iubitul/iubita sa? 

Iată ce spun studiile: violența fizică ajunge la 20% dintre adolescenții care au o relație, violența sexuală la 9% din tineri și adolescenți, iar violența psihologică este mult mai des întâlnită cu variații între 20% și 76%, de cele mai multe ori, abuzul emoțional însoțind celelalte tipuri de violență. În ceea ce privește violența online, datele indică faptul că aceasta apare între 5% și 56% din cazuri, în funcție de severitatea comportamentului analizat. (5,6) 

Un sondaj al elevilor de liceu din SUA arată că 1 din 5 eleve de sex feminin și 1 din 10 elevi de sex masculin, care au relații romantice, au suferit o formă de violență între adolescenți în ultimele 12 luni. (7)

Care sunt cauzele?

Cauzele violenței în relațiile dintre adolescenți pot fi multiple, de la lipsa abilităților sociale, la stimă de sine scăzută sau lipsa abilităților de a rezolva probleme, la expunerea la violența domestică între părinți sau expunerea la acte de violență în relațiile cu ceilalți adolescenți etc. Persoanele care trec prin astfel de experiențe pot considera normal să se comporte la rândul lor într-un mod violent. De exemplu, aceștia pot crede că:

  • Ei au dreptul de a-și „controla” partenerele de sex feminin în orice mod este necesar.
  • „Masculinitatea” este percepută ca agresivitate fizică.
  • Își „posedă” partenerul.
  • Ar trebui să beneficieze de relații sexuale.
  • Pot pierde respectul dacă sunt atenți și își susțin partenera, sunt luați de fraieri.
  • Consideră că gelozia este un semn de iubire.

Adolescentele pot crede că:

  • Ele sunt responsabile pentru rezolvarea problemelor din relațiile lor.
  • Gelozia, posesivitatea și chiar abuzul fizic al iubitului lor sunt „romantice”.
  • Abuzul este „normal” pentru că și prietenii lor pățesc așa.
  • Nu au unde să ceară ajutor.

Deși toate aceste credințe pot fi observate și în rândul adulților implicați în violența domestică, sunt mai răspândite la adolescenți, care sunt în plin proces de formare al identității. Frecvența comportamentelor abuzive tinde să se diminueze către finalizarea adolescenței, însă consecințele acestora se accentuează odată cu vârsta. (5)

Care sunt consecințele violenței în relațiile dintre adolescenți?

  • Absenteism crescut
  • Probleme în relațiile cu ceilalți prieteni
  • Performanțe academice scăzute și dificultăți școlare
  • Depresie
  • Anxietate
  • Gânduri suicidare
  • Consum de droguri și alcool
  • Autovătămare
  • Comportament delincvent 
  • Schimbare de dispoziție sau de caracter (depresie, dispoziție, tendință de a se scuza)
  • Izolarea de prieteni și familie
  • Experimentarea violenței în relațiile viitoare, printre victimele adulte ale violului sau ale violenței domestice, 1 din 5 femei și aproape 1 din 7 bărbați au experimentat pentru prima dată o formă de violență din partea partenerului în perioada 11-17 ani. (9)

Dacă ești o victimă a violenței în relații, ai putea…

  • Să gândește sau să crezi că este vina ta.
  • Să te simți furios/furioasă, trist(ă), singur(ă), deprimat(ă) sau confuz(ă).
  • Să simți neputință în fața abuzului.
  • Să te simți amenințat(ă) sau umilit(ă).
  • Să simți anxietate însoțită de senzații în corp (puls accelerat, palpitații, senzație de sufocare, transpirații etc.).
  • Posibil să nu știi ce s-ar putea întâmpla în continuare.
  • Să simți că nu poți vorbi cu familia și prietenii.
  • Să-ți fie teamă să nu suferi mai tare. 
  • Să vrei să îl protejezi pe iubitul sau prietena ta.

Obține ajutor!

  • A fi victima violenței în relații nu este vina ta. Nimic din ceea ce spui, faci sau te comporți nu dă cuiva dreptul să te rănească.
  • Dacă simți că te afli într-o relație abuzivă, cere ajutor imediat. Nu-ți ține îngrijorările doar pentru tine.
  • Vorbește cu cineva în care ai încredere.

Violența domestică este o experiență prin care nimeni nu ar trebui să treacă vreodată, de aceea este stabilit prin lege ca statul să ofere ajutor și protecție persoanelor care trec prin orice formă de abuz. La nivelul comunității sunt desemnate mai multe persoane care pot interveni și sunt obligate legal, în funcție de situație, să raporteze și să ia măsuri pentru a te proteja. Printre profesioniștii care te pot ajuta, se numără: 

  • cadrele medicale – asistenta medicală, medicul de familie, camera de gardă, salvare
  • profesorii – poți apela cu încredere la diriginte, la un profesor pe care îl apreciezi sau la consilierul școlar
  • Direcția Generală de Protecție a Copilului – unde poți beneficia și de consiliere psihologică sau chiar de adăposturi special destinate victimelor violenței domestice
  • poliție – în funcție de pericolul la care ești expus(ă), poliția poate lua unele măsuri, chiar eliberarea unui ordin de protecție, prin care să interzică agresorului să se apropie de tine.
  • ONG-uri care oferă servicii de susținere persoanelor care sunt victime ale violenței domestice

În toate cazurile, aceștia vor depune eforturi pentru ca tu să fii în siguranța și pentru a proteja intimitatea ta și a familiei tale.

SUNĂ!

Dacă dorești ajutor pentru a decide cu cine să vorbești, poți suna la o linie de urgență:

De asemenea, s-ar putea să dorești să vorbești cu un membru de încredere al familiei, cu părinții tăi sau cu  părintele unui prieten, cu un vecin sau cu un prieten adult, un frate sau un văr mai mare sau cu altă persoană cu experiență în care ai încredere.

Iată și alte măsuri de precauție pe care le poți lua:

  • Anunță-ți prietenii sau familia când îți este frică sau ai nevoie de ajutor.
  • Când ieși, spune unde mergi, cu cine ieși și când te vei întoarce, pentru ca persoanele apropiate să poată interveni, în caz de nevoie.
  • Memorează numerele de telefon ale persoanelor importante din viața ta, în caz de urgență să le poti folosi imediat.
  • Ieșiți în grup sau cu alte cupluri.
  • Să ai bani la dispoziție pentru transport dacă trebuie să iei un taxi, autobuz sau metrou, aplicație Uber, pentru a scăpa.

SUCCES! și nu uita… poți să ceri ajutorul!

Bibliografie

  1. Courtain, A., & Glowacz, F. (2021). Exploration of Dating Violence and Related Attitudes Among Adolescents and Emerging Adults. Journal of Interpersonal Violence, 36(5–6), NP2975–NP2998. https://doi.org/10.1177/0886260518770185
  2. Cornelius, T. L., & Resseguie, N. (2007). Primary and secondary prevention programs for dating violence: A review of the literature. Aggression and violent behavior, 12(3), 364-375.
  3. LEGE Nr. 202/2002 din 19 aprilie 2002 *** Republicată privind egalitatea de şanse şi de tratament între femei şi bărbaţi 
  4. Protocol de acțiune în cazurile de violență de gen asupra adolescenților. Proiectul European “DECIDES Europa – Prevenirea violenței de gen. Perspectiva tinerilor”. Coordonatorul tehnic al publicației: Asociația Trabe, Spania. © Proyecto DECIDES Europe, 2020.
  5. Offenhauer, P., & Buchalter, A. (2011). Teen dating violence: A literature review and annotated bibliography. Library of Congress.
  6. Lee, C., & Wong, J. S. (2020). Examining the effects of teen dating violence prevention programs: A systematic review and meta-analysis. Journal of Experimental Criminology, 1-40.
  7. Vagi, K. J., Olsen, E. O. M., Basile, K. C., & Vivolo-Kantor, A. M. (2015). Teen dating violence (physical and sexual) among US high school students: Findings from the 2013 National Youth Risk Behavior Survey. JAMA pediatrics, 169(5), 474-482.
  8. LEGE nr. 217 din 22 mai 2003 pentru prevenirea şi combaterea violenţei domestice *) – Republicare
  9.  http://archpedi.jamanetwork.com/article.aspx?articleid=2173573
  10. http://www.cdc.gov/violenceprevention/nisvs/summary_reports.html]
  11. https://victimsofcrime-org.translate.goog/bulletins-for-teens-dating-violence/?_x_tr_sl=en&_x_tr_tl=ro&_x_tr_hl=ro&_x_tr_pto=sc
  12. https://www.violencepreventionworks.org/public/recognizing_dating_violence.page

Articolul este scris de Psiholog și Psihoterapeut integrativ, Cristina Teodorescu, și vine în continuarea și susținerea proiectelor coordonate de către Societatea pentru Educație Contraceptivă și Sexuală – Talk for Youth și Vorbește-mi despre ce nu se vorbește – și este finanțat de Unicoms.

Articolul face parte dintr-o serie de 24 de articole de specialitate scrise de psihologi și de medici ginecologi.

STAY TUNNED!

surecheck_logo_low-res

Partenerul media pentru acest proiect este Iqool

Vizitatori

N/A
Design fără titlu (5)

Când mintea îți este sabotată de propriul corp. Despre hormoni și nu numai

Ce fericită sunt! Dar… ce tristă sunt!

Hmmm… Schimbări de stare de la clipă la alta fără motiv? 🙂 Am conceput acest articol pentru a te ajuta să înțelegi mai bine ce se întâmplă în organismul tău și cum determină hormonii modificarea corpului, schimbările de dispoziție și alte procese metabolice.

Ce sunt hormonii și care este rolul lor?

Să începem cu începutul … Hormonii sunt mesageri chimici produși de glandele endocrine și secretați în sânge prin intermediul căruia ajung la organele țintă unde își îndeplinesc rolurile biologice. Ei reglează majoritatea proceselor de la nivelul corpului, inclusiv creșterea, dezvoltarea sexuală, ritmul circadian sau apetitul.

Hormonii sexuali se mai numesc și hormoni steroizi și joacă un rol vital în dezvoltarea sexuală, în reproducere, dar și în sănătate în general.

Hormonii sexuali feminini sunt produși în special la nivelul ovarelor, dar o cantitate de hormoni provine de la glandele suprarenale sau de la placentă în timpul sarcinii.

Acești hormoni au un rol în:

  • apariția pubertății
  • dezvoltare sexuală
  • reproducere
  • libido
  • creșterea osoasă și musculară,
  • răspunsul inflamator,
  • metabolismul colesterolului,
  • creșterea și distribuția părului,
  • distribuția țesutului grăsos.

Nivelul hormonilor în sânge este constant?

Nu, nivelurile hormonale variază de-a lungul timpului, cele mai importante modificări fiind în timpul pubertății, sarcinii și menopauzei. Ei variaza și în timpul ciclului menstrual dar și în condiții de stress, în funcție de administrarea unor medicamente sau în funcție de factori de mediu. De aceea dezechilibrele hormonale pot duce la infertilitate, pierderea densității osoase, acnee sau căderea părului.

Care sunt hormonii specifici feminini?

Poate cel mai cunoscut hormon sexual feminin este estrogenul. Acesta este produs în special de ovar în prima parte a ciclului menstrual. Mai exact este produs de foliculul dominant ovarian, adică cel care urmează să ovuleze la mijlocul ciclului menstrual. O mică cantitate de estrogen provine de la nivelul glandei suprarenale și de la nivelul țesutului gras. Estrogenul își manifestă efectele la nivelul creierului, sistemului cardiovascular, părului, sistemului musculoscheletal, pielii și tractului urinar.

Nivelul de estrogen poate fi determinat prin teste de sânge și are valori normale de 15-350pg/mL după prima menstruație, la femeia în menopauză sub 10 pg/mL, iar la bărbat între 10-40pg/mL.

Progesteronul este produs de ovar după ovulație din structura care poartă numele de corp galben, dar și de placentă în timpul sarcinii. Rolul său este de a pregăti endometrul pentru o viitoare sarcină și de a susține o viitoare sarcină.

Astfel, valorile progesteronul depind de existența ovulației și de existența sau absența sarcinii. Înainte de pubertate el este de 0,1-0,3 ng/mL, după ovulație 2-25 ng/mL, în primul trimestru de sarcină 10-44ng/mL, în al doilea trimestru de sarcină 19,5-82,5 ng/mL și în trimestrul trei de sarcină 65-290ng/mL.

Atunci când nivelul progesteronului este redus în utima parte a ciclului menstrual înseamnă existența unui ciclu anovulator, menstruații neregulate și posibil infertilitate.

Mai sunt si alți hormoni sexuali în organismul femeilor?

Deși este un hormon specific bărbaților, testosteronul  este prezent și la femei și are rol în fertilitate, libido, reglarea ciclului menstrual, creștere osoasă și producerea de hematii. Testosteronul este produs de ovar dar și de glandele suprarenale. Valorile din sânge sunt de 15-70ng/dl.

De-a lungul vieții, nivelurile hormonale fluctuează în limite foarte mari. Ce se întâmplă la pubertate?

Între 9 și 13 ani fetele intră la pubertate, proces care durează până la aproximativ 14 ani. O altă glandă endocrină, numită glanda hipofiză, localizată la baza creierului,  începe să producă niveluri mari de hormoni care la rândul lor acționează la nivelul ovarului unde declanșează ovulațiile cu producerea de estrogen și progesteron.

Astfel apar caracterele sexuale secundare, adică:

  • sânii se dezvoltă,
  • apare pilozitate la nivelul axilelor, picioarelor și pubelui,
  • creștere în greutate cu depunerea țesutului gras la nivelul feselor, coapselor și șoldurilor,
  • modificări la nivelul pelvisului
  • exces seboreic,
  • dezvoltarea și maturarea ovarelor, uterului și vaginului.

De regulă în jurul vârstei de 12 ani fetele experimentează și prima menstruație (menarha). În general menstruația apare cam la 2 ani de când încep să se dezvolte sânii. Ciclul menstrual poate fi inițial neregulat fără a însemna ca este ceva în neregula cu fetița respectivă. După o vreme majoritatea femeilor au un ciclu menstrual între 24 și 34 de zile.

Ce este ciclul menstrual?

Ciclul menstrual este perioada cuprinsă între prima zi a unei menstruații și ultima zi înainte de următoarea menstruație.  Este împărțit în 3 perioade, fiecare cu schimbările sale hormonale. Prima zi a ciclului menstrual este prima zi a menstuației. Menstruația reprezintă eliminarea endometrului, adică a mucoasei care căptușește cavitatea uterină, sub forma unei sângerări vaginale. În primele zile ale ciclului menstrual nivelul de estrogen și de progesteron este minim, motiv pentru care poate apărea instabilitatea emoțională cu schimbări ale dispoziției, cu stare de disforie. Glanda hipofiză începe să producă un hormon care actionează la nivelul ovarului și determină creșterea unui folicul ovarian. Acesta conține ovocitul, iar învelișul lui produce din ce în ce mai mult estrogen pe măsură ce crește, care la rândul său stimulează eliberarea de endorfine. În această perioadă dispoziția se îmbunătățește iar femeile sunt mai energice. Estrogenul mai este numit și hormonul fericirii. La nivelul uterului apare creșterea endometrului în așteptarea unei eventuale sarcini.

La mijlocul ciclului menstrul are loc ovulația, adică spargerea foliculului care a ajuns la o dimensiune de aproximativ 20mm și eliberarea ovocitului. Acesta este captat de trompa uterină și  este transportat către cavitatea uterină în vederea fertilizării de către spermatozoid dacă în această perioadă are loc contact sexual neprotejat. 

Urmează faza foliculară care implică un nivel scăzut de estrogen și unul crescut de progesteron. Dacă nu are loc fertilizarea ovocitului cu apariția sarcinii, nivelul de progesteron produs de ovar scade brusc și apare menstruația. În schimb daca apare sarcina, embrionul se implantează la nivelul endometrului și începe formarea viitoarei placente. Aceasta continuă să producă progesteron care este numit și hormonul sarcinii, dar și alți hormoni, cel mai important fiind hcg-ul (gonadotropina corionică umană) care determină pozitivarea testelor de sarcină.

Ce se întâmplă când producția de hormoni sexuali feminini scade?

Succesiune de cicluri menstruale se repetă pe toată perioada reproductivă a femeii. În jurul vârstei de 52 de ani apare o perioadă de tranziție cu fluctuații mari ale hormonilor o dată cu instalarea perimenopauzei. În această tranziție apar simptome precum menstruații neregulate, bufeuri ( adica valuri de caldură la nivelul corpului în special în jumatatea superioară), tulburări de somn, schimbări ale dispoziției. Toată această tranziție poate dura între 2 și 8 ani, în medie 4 ani, apoi se instalează menopauza. Ovarul scade producția de estrogen și progesteron la un minim, iar secundar apare uscăciunea vaginală, scăderea apetitului sexual și pierderea densității osoase cu osteoporoză. Tot în menopauză prin modificările hormonale crește riscul de patologii cardiovasculare și de accident vascular.

Ce alte roluri mai au estrogenul și progesteronul?

Hormonii sexuali au rol și în excitare și libido. Nivelurile crescute de estrogen preovulator determină lubrifierea vaginală și apariția dorinței sexuale, în timp ce progesteronul crescut determină scaderea libidoului. De aceea femeile au un apetit sexual mai crescut in preajma ovulației și mai scăzut după aceea. Cu toate acestea nu există un tratament hormonal acceptat în prezent pentru a crește dorința de a face sex, mai ales că administrarea de testosterone are numeroase efecte adverse cum ar fi:

  • creșterea ponderală,
  • iritabilitate,
  • pierderea părului capilar și apariția părului în exces la nivelul feței,
  • mărirea clitorisului.

Depresia postpartum care apare la unele femei are și ea o parte de determinism hormonal. După expulzia placentei, nivelurile de estrogen și progesteron ating un minim și astfel se poate explica de ce apare această stare de spirit la femeile care au născut. Treptat ovarele reiau producerea de hormonî, iar acest fenoment dispare. La femeile care alăptează, parțial ca mecanim de protecție, prolactina, hormon responsabil pentru producerea lactației, determină absența ovulațiilor și deci a menstruațiilor.

Ce se întâmplă dacă nivelurile hormonale sunt dezechilibrate?

Dezechilibrele hormonale afectează sănătatea și starea de bine a organismului atunci când persistă o perioadă lungă de timp.

Semnele de alarmă sunt:

  • menstruațiile neregulate,
  • hirsutismul (adică exces de păr la nivelul corpului și feței),
  • acnee,
  • uscăciune vaginală,
  • scăderea libidoului,
  • durere la nivelul sânilor ( mastodinie),
  • probleme gastrointestinale,
  • bufeuri,
  • transpirații nocturne,
  • creștere în greutate,
  • iritabilitate și schimbări frecvente ale stării de dispoziție,
  • anxietate, depresie și insomnie.

Cele mai frecvente cauze de modificare a echilibrului hormonal la femei sunt sindromul de ovar polichistic, insuficiența ovariană prematură, utilizarea de anticoncepționale sau a terapiei de substituție hormonală, exces ponderal, cancer ovarian și stress. Evident că este necesar să consulți medicul specialist în vederea corectei diagnosticări dar și a primirii tratamentului adecvat.

Astfel, semnele de alarmă care ar trebui să te ducă la medic sunt:

  • semnele de sarcină,
  • scăderea apetitului sexual,
  • uscăciune vaginală,
  • durere la contactul sexual,
  • menstruații neregulate,
  • infertilitate,
  • durere pelvină,
  • pierderea părului sau creșterea părului in exces la nivelul feței și trunchiului,
  • depresie,
  • simptome specifice perimenopauzei care afectează calitatea vietii.

Ne ajută detoxifierea să obținem un nivel optim al hormonilor în organism?

Curele de detoxifiere sunt importante și ele pentru a menține un echilibru hormonal, dar și un echilibru al întregului organism. Organul responsabil de metabolismul hormonilor sexuali este ficatul. Prin detoxifiere înțelegem îndepărtarea fiziologică sau medicamentoasă  a substanțelor toxice din organism. Deși nu putem considera hormonii sexuali ca fiind substanțe toxice, o bună funcționare a ficatului asigură un echilibru optim al hormonilor în circulația sanguină pentru o viață sănatoasă. Pe piață există numeroase preparate care promit cure de detoxifiere eficiente. Cei mai simplii pași pe care îi poate urma oricine pentru o detoxifiere sunt:

  • hidratarea corespunzătoare,
  • un număr optim de ore de somn neîntrerupt în condiții confortabile,
  • dietă echilibrată, bogată în fibre
  • activitate fizică regulată.

 În felul acesta presiunea pusă pe ficat scade, astfel încât el poate metaboliza mai eficient nivelurile crescute de estrogen.

Estrogenul în exces este asociat cu diverse forme de cancer, printre care cancerul de sân sau cancerul de endometru.

Sper că acest articol a răspuns la întrebările tale despre hormonii sexuali și rolul acestora în viața ta de zi cu zi 😊.

Articolul este scris de Dr. Alina Bușan-Pîrvoiu, Medic specialist Obstetrică-ginecologie, și vine în continuarea și susținerea proiectelor coordonate de către Societatea pentru Educație Contraceptivă și Sexuală – Talk for Youth și Vorbește-mi despre ce nu se vorbește – și este finanțat de Unicoms.

Articolul face parte dintr-o serie de 24 de articole de specialitate scrise de psihologi și de medici ginecologi.

STAY TUNNED!

surecheck_logo_low-res

Partenerul media pentru acest proiect este Iqool

Vizitatori

N/A