CERINȚE EDUCAȚIONALE SPECIALE (CES)

Copiii pot întâmpina dificultăți în a se exprima, în a înțelege ceea ce le spun alții sau le poate fi greu să-și facă prieteni și să relaționeze cu ceilalți.

Comunicarea și interacțiunea reprezintă procese prin intermediul cărora se schimbă informații între indivizi printr-un sistem comun de simboluri, semne sau comportamente. În această categorie de CES se pot regăsi mai multe tulburări printre care: autismul, tulburările de vorbire și limbaj, mutismul selectiv.

Autismul este o tulburare de dezvoltare caracterizată prin deficite severe în comunicare și interacțiune socială, printr-o obsesie pentru o gamă limitată de activități și interese și adesea prin prezența unor comportamente repetitive.

Tulburările de vorbire afectează modul în care o persoană vorbește. O persoană cu o tulburare de vorbire știe de obicei exact ce vrea să spună, dar are probleme la producerea sunetelor pentru a le comunica eficient.

Mutismul selectiv este o tulburare de anxietate în care oamenii nu pot vorbi în anumite situații sociale, dar sunt capabili să vorbească în alte momente. De obicei, este recunoscută pentru prima dată între trei și opt ani.

Tulburările specifice de învățare reprezintă un concept-umbrelă pentru diferite dificultăți de învățare precum cititul, scrisul și calculul.

Dislexia este o dificultate de învățare care afectează în primul rând abilitățile implicate în citirea corectă și fluentă a cuvintelor.

Disgrafia este o dificultate de învățare ce afectează scrisul de mână și redarea gândurilor în cuvinte scrise. Persoanele cu disgrafie au o inteligență normală, dar se străduiesc să-și pună ideile pe hârtie în mod clar și coerent.

Discalculia este o dificultate specifică de învățare care afectează abilitățile de numărare, aritmetică și de învățare a matematicii.

Dispraxia cunoscută și sub denumirea de tulburare de coordonare a dezvoltării (DCD) este o tulburare comună care afectează coordonarea abilităților fizice, atât la copii, cât și la adulți.

Copiii pot avea o stimă de sine foarte scăzută și se pot confrunta cu o lipsă a încrederii de sine. Le poate fi dificil să respecte regulile și să se comporte conform așteptărilor în școală. 

Tulburările de alimentație sunt afecțiuni influențate de factori psihologici sau psihosociali care determină copiii să adopte o atitudine nesănătoasă față de mâncare și de greutatea corporală. Printre cele mai întâlnite astfel de tulburări se numără anorexia, bulimia și supraalimentarea.

Anorexia este caracterizată printr-o greutate corporală extrem de scăzută deoarece unei persoane cu anorexie îi este frică să îngrașe, motiv pentru care nu poate mânca în mod normal.

Bulimia se caracterizează prin controlul greutății de către o persoană prin limitarea severă a aportului, apoi alimentația excesivă și curățarea organismului de alimente (vărsături autoinduse).

Supraalimentarea constă în mâncatul excesiv și în mod regulat pentru a face față stimei de sine scăzute, deși, de fapt, alimentația excesivă persistentă și necontrolată agravează depresia și anxietatea.

Tulburări neuro-comportamentale

Attention deficit hyperactivity disorder (ADHD) – reprezintă o tulburare neuro-comportamentală de deficit de atenție. Persoanele cu ADHD pot părea neliniștite, pot avea dificultăți de concentrare și pot acționa impulsiv.

Tulburările emoționale sunt un set de tulburări psihice cronice și adesea recurente, care sunt asociate cu o deteriorare semnificativă a calității vieții, a productivității și a funcționării interpersonale.

Anxietatea – Persoanele cu această tulburare se confruntă cu îngrijorare continuă, necontrolată și incontrolabilă (chiar și atunci când nu există niciun pericol), în măsura în care activitatea și funcționarea de zi cu zi pot deveni afectate.

Atacul de panică – Atacurile de panică sunt o reacție exagerată la răspunsul normal al organismului la frică sau entuziasm. O persoană experimentează în mod regulat astfel de atacuri fără un motiv evident.

Copiii pot avea o dizabilitate sau o afecțiune care are un impact asupra învățării lor. Ei pot avea o deficiență de vedere, de auz sau de mobilitate.  

Cerințele educaționale speciale ale unui elev pot fi legate de domeniul fizic sau senzorial. Printre aceste nevoi se numără leziunile cerebrale, deficiența vizuală, deficiența de auz și incapacitatea motorie.

Leziunile cerebrale sau leziunile cerebrale dobândite sunt cel mai bine descrise ca fiind distrugerea sau degenerarea în timp a celulelor creierului unei persoane. Termenul este generic şi încorporează o serie de CES inclusiv paralizia cerebrală şi epilepsia.

Deficienţa vizuală se referă la pierderea vederii, de obicei rezultată în urma unei boli sau a unei afecțiuni congenitale. Termenul se referă la o serie de condiţii medicale ce au un impact negativ asupra procesului de învăţare.

Epilepsia este o afecțiune care se dezvoltă de obicei înainte ca o persoană să atingă vârsta de 20 de ani și se manifestă prin convulsii recurente, deoarece celulele creierului produc activitate electrică neobișnuită. Majoritatea copiilor cu epilepsie merg la școlile obișnuite. Odată identificată, epilepsia poate fi gestionată de către profesori ținând cont de nevoile individuale ale fiecărui copil.