CERINȚE EDUCAȚIONALE SPECIALE (CES)

ASIGURacCES

INTRODUCERE

CES vine de la sintagma „Cerințe Educaționale Speciale”, care este folosită pentru a descrie dificultățile de învățare sau dizabilitățile care îi îngreunează pe unii copii să învețe în același ritm precum alți copii de vârsta lor.

Asta înseamnă că vor avea nevoie de un sprijin educațional suplimentar sau diferit de cel oferit în general pentru alți copii sau tineri de aceeași vârstă.

Un aspect important este acela că un copil nu are nevoie de un diagnostic și nu trebuie să aibă neapărat o dizabilitate pentru a avea o cerință educațională specială. Totul depinde de dificultățile fiecărui copil și dacă are nevoie de sprijin suplimentar sau diferit față de cel acordat colegilor săi.

De asemenea, dacă un copil progresează mai lent sau are rezultate mai puțin bune, asta nu înseamnă neapărat că are o cerință educațională specială. În această situație contează foarte mult să urmărim și să analizăm în mod regulat progresul său, pentru a ne asigura că orice decalaj între el și colegii lui nu va continua să se extindă și să încercăm să reducem această diferență.

În același timp, dacă un copil face progrese în conformitate cu grupa sa de vârstă, asta nu înseamnă automat că nu există o dificultate de învățare. Un exemplu în acest sens ar putea fi un copil cu o tulburare de spectru autist care se descurcă bine din punct de vedere academic, dar se străduiește să-și facă și să-și mențină prieteni și îi este greu să participe la activități de grup. Acest copil poate avea nevoie de sprijin pentru dificultățile de comunicare și interacțiune socială.

TIPURI DE CES

Există 4 categorii sau grupări ale cerințelor eduaționale speciale:

Copiii pot întâmpina dificultăți în a se exprima, în a înțelege ceea ce le spun alții sau le poate fi greu să-și facă prieteni și să relaționeze cu ceilalți.

Comunicarea și interacțiunea reprezintă procese prin intermediul cărora se schimbă informații între indivizi printr-un sistem comun de simboluri, semne sau comportamente. În această categorie de CES se pot regăsi mai multe tulburări printre care: autismul, tulburările de vorbire și limbaj, mutismul selectiv.

Autismul este o tulburare de dezvoltare caracterizată prin deficite severe în comunicare și interacțiune socială, printr-o obsesie pentru o gamă limitată de activități și interese și adesea prin prezența unor comportamente repetitive.

Tulburările de vorbire afectează modul în care o persoană vorbește. O persoană cu o tulburare de vorbire știe de obicei exact ce vrea să spună, dar are probleme la producerea sunetelor pentru a le comunica eficient.

Mutismul selectiv este o tulburare de anxietate în care oamenii nu pot vorbi în anumite situații sociale, dar sunt capabili să vorbească în alte momente. De obicei, este recunoscută pentru prima dată între trei și opt ani.

Tulburările specifice de învățare reprezintă un concept-umbrelă pentru diferite dificultăți de învățare precum cititul, scrisul și calculul.

Dislexia este o dificultate de învățare care afectează în primul rând abilitățile implicate în citirea corectă și fluentă a cuvintelor.

Disgrafia este o dificultate de învățare ce afectează scrisul de mână și redarea gândurilor în cuvinte scrise. Persoanele cu disgrafie au o inteligență normală, dar se străduiesc să-și pună ideile pe hârtie în mod clar și coerent.

Discalculia este o dificultate specifică de învățare care afectează abilitățile de numărare, aritmetică și de învățare a matematicii.

Dispraxia cunoscută și sub denumirea de tulburare de coordonare a dezvoltării (DCD) este o tulburare comună care afectează coordonarea abilităților fizice, atât la copii, cât și la adulți.

Copiii pot avea o stimă de sine foarte scăzută și se pot confrunta cu o lipsă a încrederii de sine. Le poate fi dificil să respecte regulile și să se comporte conform așteptărilor în școală. 

Tulburările de alimentație sunt afecțiuni influențate de factori psihologici sau psihosociali care determină copiii să adopte o atitudine nesănătoasă față de mâncare și de greutatea corporală. Printre cele mai întâlnite astfel de tulburări se numără anorexia, bulimia și supraalimentarea.

Anorexia este caracterizată printr-o greutate corporală extrem de scăzută deoarece unei persoane cu anorexie îi este frică să îngrașe, motiv pentru care nu poate mânca în mod normal.

Bulimia se caracterizează prin controlul greutății de către o persoană prin limitarea severă a aportului, apoi alimentația excesivă și curățarea organismului de alimente (vărsături autoinduse).

Supraalimentarea constă în mâncatul excesiv și în mod regulat pentru a face față stimei de sine scăzute, deși, de fapt, alimentația excesivă persistentă și necontrolată agravează depresia și anxietatea.

Tulburări neuro-comportamentale

Attention deficit hyperactivity disorder (ADHD) – reprezintă o tulburare neuro-comportamentală de deficit de atenție. Persoanele cu ADHD pot părea neliniștite, pot avea dificultăți de concentrare și pot acționa impulsiv.

Tulburările emoționale sunt un set de tulburări psihice cronice și adesea recurente, care sunt asociate cu o deteriorare semnificativă a calității vieții, a productivității și a funcționării interpersonale.

 

Anxietatea – Persoanele cu această tulburare se confruntă cu îngrijorare continuă, necontrolată și incontrolabilă (chiar și atunci când nu există niciun pericol), în măsura în care activitatea și funcționarea de zi cu zi pot deveni afectate.

Atacul de panică – Atacurile de panică sunt o reacție exagerată la răspunsul normal al organismului la frică sau entuziasm. O persoană experimentează în mod regulat astfel de atacuri fără un motiv evident.

Copiii pot avea o dizabilitate sau o afecțiune care are un impact asupra învățării lor. Ei pot avea o deficiență de vedere, de auz sau de mobilitate.  

Cerințele educaționale speciale ale unui elev pot fi legate de domeniul fizic sau senzorial. Printre aceste nevoi se numără leziunile cerebrale, deficiența vizuală, deficiența de auz și incapacitatea motorie.

Leziunile cerebrale sau leziunile cerebrale dobândite sunt cel mai bine descrise ca fiind distrugerea sau degenerarea în timp a celulelor creierului unei persoane. Termenul este generic şi încorporează o serie de CES inclusiv paralizia cerebrală şi epilepsia.

Deficienţa vizuală se referă la pierderea vederii, de obicei rezultată în urma unei boli sau a unei afecțiuni congenitale. Termenul se referă la o serie de condiţii medicale ce au un impact negativ asupra procesului de învăţare.

Epilepsia este o afecțiune care se dezvoltă de obicei înainte ca o persoană să atingă vârsta de 20 de ani și se manifestă prin convulsii recurente, deoarece celulele creierului produc activitate electrică neobișnuită. Majoritatea copiilor cu epilepsie merg la școlile obișnuite. Odată identificată, epilepsia poate fi gestionată de către profesori ținând cont de nevoile individuale ale fiecărui copil.

SESIUNI DIGITALE DE ÎNVĂȚARE - LECȚII ONLINE

Am dezvoltat în cadrul proiectului o serie de sesiuni digitale de învățare în domeniul CES, ce cuprind atât informații, cât și aplicații practice. 

JOCURI DREPTURILE OMULUI

 

Această pagină a fost realizată pe baza materialelor dezvoltate în cadrul proiectului „ASIGURacCES”.

Proiect derulat de:

Proiectul este derulat de Societatea de Educație Contraceptivă și Sexuală în parteneriat cu Centrul Municipiului București de Resurse și Asistență Educațională și Sex og Politikk și beneficiază de o finanțare în valoare de 149.800,00 euro, prin programul Active Citizens Fund România, finanțat de Islanda, Liechtenstein și Norvegia prin Granturile SEE 2014-2021. Conținutul acestui website nu reprezintă în mod necesar poziția oficială a Granturilor SEE și Norvegiene 2014-2021; pentru mai multe informații accesați www.eeagrants.org. Informații despre Active Citizens Fund România sunt disponibile la www.activecitizensfund.ro.

Lucrăm împreună pentru o Europă verde, competitivă și incluzivă!

Tags: No tags