DROGURILE NU REZOLVĂ PROBLEME! DROGURILE LE COMPLICĂ! (1)

Autenticitate sau conformism social – Să fac ce vreau eu sau ce îmi cer alții?

Te-ai gândit vreodată în ce măsură alegerile, deciziile pe care le iei sunt determinate în totalitate de tine și cât sunt determinate de mesajele pe care le primești din familie, prieteni, societate?

Presiunea socială are la bază comparația cu ceilalți. Poate avea un impact negativ asupra relațiilor tale și poate duce la anxietate, neîncredere și stimă de sine scăzută (3).

Presiunea socială poate avea mai multe forme:

  • așteptările culturale și sociale preexistente;
  • cineva încearcă să te convingă să faci ceva;
  • amenințările și atacurile personale;
  • recompense sau pedepse care ne pot motiva să ne supunem presiunii sociale.

A trăi autentic înseamnă să acceptăm realitatea propriei libertăți și să fim responsabili de cum alegem să trăim, ținând cont de această libertate (2).

Presiunea socială reprezintă tendința pe care toți o simțim de a ne conforma la diferite standarde sociale, din dorința de a ne integra, de a păstra relația sau nevoia de a aparține.

Aceasta poate avea, mai ales în perioada adolescenței, atât efecte benefice cât și efecte dezavantajoase.

De exemplu, grupul de prieteni te poate stimula să participi la cursul de actorie pe care ți-l dorești, dar ești nesigur(a). Pe de altă parte, te poate convinge și să furi rujul acela din magazin pentru că și așa nu se uită nimeni.

Creierul uman este presetat să caute siguranța (5). Astfel că, pentru unii din noi, este nevoie de efort pentru a ne asuma riscuri și a deveni mai autentici. A ne conforma presiunii sociale este ușor. A-ți urma valorile, dorințele, a pune limite, a-ți da timp, acestea sunt aspecte dificile la care nu prea avem antrenament.

Poate ai observat că nu învățam bebelușii și copiii mici să fie autentici, ci ei pur și simplu sunt. Sunt în perfect contact cu ceea ce simt. Când le e foame vor plânge, iar când nevoile le sunt împlinite se vor opri din plâns (5). Cu timpul, ei învață să interpreteze semnalele părinților și să-și condiționeze comportamentul.

Copiii înțeleg foarte devreme ce înseamnă condiționarea iubirii.  Carl Rogers (1963) numește acest mecanism “condiționarea propriei valori” din care învățăm în copilărie că iubirea depinde de comportamentul nostru (dacă suntem cuminți, avem note bune, câștigăm locul 1 sau luăm doar mențiune, etc) (6). Ulterior, aceste condiționări creează acele voci din mintea noastră care ne judecă (la fel cum o făceau și părinții, profesorii, societatea). Când nu avem rezultate conform așteptărilor, apare în interiorul nostru un discurs critic. Dezvoltăm, astfel, o tendință foarte puternică de a ne conforma așteptărilor pe care societatea le are de la noi. Din punct de vedere social și psihologic acest mecanism se numește conformism.

Te poți opri un moment pentru a observa ce așteptări simți că au ceilalți de la tine? De obicei sunt acele obiective pe care ți le spui des și care încep cu “trebuie să…”, “ar fi bine să….”.

 

Este dăunător pentru copil să primească afecțiune numai atunci când are un comportament care îi face pe plac părintelui. Așadar, copilul și mai apoi viitorul adult învață că trebuie să le facă pe plac celorlalți pentru a fi iubit, acceptat, apreciat, valorizat. Odată cu maturizarea, va pierde contactul cu propria persoană și propriile nevoi fiind mai atent la ce se așteaptă și ce se dorește de la el, ceea ce nu este numai dăunător ci chiar opusul autenticității.

Tu crezi că ești o persoană AUTENTICĂ?

Cunoscuta autoare Brene Brown (2013) spune că „Autenticitatea reprezintă o colecție de alegeri pe care trebuie să le facem în fiecare zi. Este vorba despre alegerea de a apărea și de a fi reali – alegerea de a fi sinceri, alegerea de a ne lăsa să ne vedem adevăratul sine” (2).

Persoana care trăiește autentic trăiește în prezent, aici și acum, încearcă să înțeleagă comportamentul și limitele, dar și ce o motivează fiind conștientă de alegerile și responsabilitățile pe care le are. O viață autentică implică respectarea pasiunilor, valorilor și cunoașterea propriilor calități (5).

“Când spunem despre cineva că este „un om autentic“ îi facem, în mare, un compliment. Admitem că e vorba de un ins care se comportă în perfect acord cu sine, un ins care nu dă curs vorbirii în doi peri, atitudinilor contrafăcute, duplicităţii. Autenticitatea e sinceritate faţă de ceilalţi, dar, mai ales, sinceritate faţă de firea proprie.”- Andrei Pleșu

Formula autenticității arată așa:

“Te cunoști + Te accepți + Ești tu însuți = Viață autentică”(5).

Studiile au arătat că atunci când suntem autentici avem o mai mare încredere în noi, stare de bine, relații mai bune cu cei apropiați și rezultate profesionale mai bune (5).

Exemple

Las aici câteva exemple de persoane care au trăit conformându-se presiunii sociale, dar au ajuns, într-un final să trăiască autentic:

  • Maria se simte frustrată pentru că cea mai bună prietenă a ei vorbește foarte mult doar despre problemele ei și îi cere sfaturi Mariei. Când Maria vrea să împărtășească simte că nu este ascultată și nu îi sunt luate în serios emoțiile. Maria și-a găsit curajul să îi spună prietenei ei ce o deranjează și deși relația lor nu s-a schimbat prea mul,. Maria a conștientizat ce o deranja. Ea a început să investească în relații de prietenie autentice de unde și primește, nu doar oferă.
  • Irina locuiește cu părinții, adult fiind, dar este nemulțumită de controlul pe care părinții îl manifestă în viața ei. După ce ajunge în procesul psihoterapeutic își dă seama că se poate descurca și singură. Ea își schimbă job-ul și își permite să se mute în chirie unde învață să facă lucrurile pe care înainte părinții ei le făceau pentru ea. Începe să facă propriile alegeri, să facă lucruri care o mulțumesc pe ea și nu pe ceilalți, dar mai ales învață să pună limite în relația cu proprii părinți.

 

  • Andrei lucrează într-un loc în care valorile companiei sunt toxice. Șeful său îl presează să-i mintă pe cei din echipa sa pentru profitul firmei. Andrei nu mai suportă presiunea care este pusă pe el și decide să demisioneze, ulterior declară că este cea mai bună decizie pe care a luat-o, iar acum lucrează în acord cu valorile sale personale (5).

 

  • Mihai îi învinovățea pe ceilalți pentru tot ce nu mergea în viața lui: relația cu părinții, căsnicia și job-ul. Considera că ceilalți sunt responsabili pentru că nu avea la vârstă adultă ce își propusese. Atitudinea lui s-a schimbat când în timpul procesului psihoterapeutic a realizat că doar el era responsabil de viață lui.  În loc să trăiască în rolul de victimă a propriei vieți a început să facă pași pentru a repara ce nu mergea în viața lui (5).

 

  • Victor era un bărbat agresiv, macho și foarte competitiv, consuma frecvent alcool. Ani de zile el a trăit conformându-se la standardul pe care îl avea despre a fi bărbat manifestând o masculinitate extremă. A durat încă 10 ani ca el să se mute în altă țară, să trăiască autentic și astfel să devină Victoria (5).

Tu ce experiențe ai avut în care ai simțit presiunea socială? Și cum ai resimțit tu presiunea socială? E posibil să te simți neliniștit, îngrijorat sau rușinat, pot să apară sentimente de vinovăție, teama de a fi exclus sau te poți simți furios sau enervat. Pot să apară mai multe emoții negative și fiecare simte în felul lui. Orice simți este în regulă! Emoțiile apar pentru a-ți trage un semnal de alarmă, că ceva nu este în regulă. De exemplu, e posibil să renunți la o nevoie de-a ta sau poate că ți se încalcă un drept sau o limită.

Autoare Brene Brown a împărtășit câteva strategii care ajută la activarea autenticității:

→ Fă-ți un playlist de câteva melodii care te ajută să te conectezi la tine și care te inspiră;

→ Vorbește cu cineva în care ai încredere despre o situație care te face să te simți inconfortabil. Ideea e să fii sincer(a) cu tine și cu ceilalți. Ajută dacă prietenul te poate încuraja să fii curajoas(ă), sincer(ă).

→ Să ai curajul să spui NU și DA. A fi autentic(ă)  înseamnă să spui nu când nu-ți dorești să faci ceva. Dar înseamnă și să spui da când dorești ceva chiar dacă pare că nu ai timp sau e greu.

Nu întotdeauna se poate întâmpla așa cum îți dorești și nu este obligatoriu că dacă spui DA chiar se va materializa. Important este să conștientizezi ce vrei, ce ai nevoie și să îți exprimi într-un fel nevoia sau punctul de vedere.

Consider că este important și să:

→ Fii atent la felul în care te simți. Este de dorit să exprimi atunci când te simți afectat(ă) în anumite situații, mai ales în relațiile importante pentru tine!

→ Spune ce crezi că este bine pentru tine sau ce nu crezi că este bine pentru tine.

Poate simți că trebuie să-i mulțumești pe ceilalți, poate ai dificultăți în a pune limite celor din jur și poate simți că ai putea explora și dezvolta propria autenticitate. În toate aceste aspecte și multe altele te poate susține un psihoterapeut acreditat.

Bibliografie

  1. Autenticitate Andrei PLEŞU https://dilemaveche.ro/author/158 Publicat în Dilema Veche nr. 347 din 7 octombrie – 13 octombrie 2010
  2. BROWN, BRENÉ (2013) Darurile imperfecţiunii : renunţă la cel care crezi că trebuie să fii şi acceptă-te aşa cum eşti – Braşov : Adevăr Divin;
  3. Bursztyn, Leonardo; Jensen, Robert (2017). Social Image and Economic Behavior in the Field: Identifying, Understanding, and Shaping Social Pressure. Annual Review of Economics, 9(1), 131–153;
  4. Harris, R. (2008). The happiness trap. Robinson Publishing;
  5. Joseph, S. (2019). Authentic: How to be yourself and why it matters. Little, Brown Book Group;
  6. Rogers, C. R. (1963). The concept of the fully functioning person. Psychotherapy: Theory, Research & Practice, 1(1), 17–26.

Articolul este scris de Psiholog Mădălina Popescu-Terciu și vine în continuarea și susținerea proiectelor coordonate de către Societatea pentru Educație Contraceptivă și Sexuală – Talk for Youth și Vorbește-mi despre ce nu se vorbește – și este finanțat de Surecheck.

Articolul face parte dintr-o serie de 24 de articole de specialitate scrise de psihologi și de medici ginecologi

STAY TUNNED!

surecheck_logo_low-res

Partenerul media pentru acest proiect este Iqool

Vizitatori

N/A
DROGURILE NU REZOLVĂ PROBLEME! DROGURILE LE COMPLICĂ!

Consumul de droguri – Permise & Nepermise

Vedem de multe ori exprimarea de tip licit și ilicit la TV când vine vorba de consumul de droguri, o exprimare uneori greoaie care nu ne dă suficiente informații despre subiect.

În acest articol, vom aborda aceste aspecte care pot fi de interes pentru tine dacă ești curios/curioasă, poate că un prieten/coleg consumă droguri sau poate chiar cineva din familie și dorești să înțelegi mai bine fenomenul. Dacă chiar tu ești cel care consumă droguri sau ești părintele unui copil care consumă droguri te invit să citești articolul de mai jos cu înțelegere, fără judecată și încrederea că există soluții și resurse pentru tine/voi.

Droguri licite

Licit înseamnă în limitelele legii, mai exact orice este licit este permis sau legal. Drogurile licite sunt: alcoolul, cofeina și nicotina. Pentru acestea este permisă utilizarea și vânzarea acestor substanțe. Alte droguri licite sunt și cele prescrise de doctor numai dacă sunt utilizate de persoana pentru care au fost prescrise.

Droguri ilicite

Drogurile ilicite sunt cele care sunt considerate ilegale pentru că pun în pericol sănătatea și viața persoanei – canabisul, amfetamina, cocaina, mdma și altele. În ceea ce privește drogurile licite ne putem uita la consumul de alcool care reprezintă cauza principală a mii de accidente rutiere și/sau decese deși este un drog licit. Ținând cont de acest fapt, este important să observi că dacă ceva este legal nu înseamnă că este și sigur de folosit. Cu atât mai mult cu cât consumul de droguri în mod regulat, fie ele licite sau ilicite duce la dependență.

Când și de ce începe consumul de droguri?

Din păcate, România deține un record cu privire la vârsta la care adolescenții încep să se drogheze – 13 ani (1).

Agenția Națională Antidrog a evidențiat că adolescenții români consumă mai puține droguri ilicite decât media europeană. În ceea ce privește consumul de droguri licite (alcool și tutun) datele sugerează o situație mai rea: 49% dintre tineri fumează, iar 83% consumă alcool, mult peste media europeană (1).

Motivul? Adolescența este o perioadă de explorare și cunoaștere de sine. Uneori este asociată cu comportamente de risc, aici ne referim și la consumul de droguri licite (cofeina, alcoolul și tutunul) și ilicite (canabisul, amfetamina, cocaina, mdma, medicația luată fără prescripție medicală și altele).

Adolescentul va tinde să se descopere pe sine, de cele mai multe ori, prin respingerea anumitor trăsături ale părinților și adoptarea unor însușiri a celor de-o seamă din nevoia de a fi acceptat din punct de vedere social și de a-și crea un nou sine diferit de cel de până acum. Acesta este un context frecvent în care apar comportamentele riscante și testarea limitelor.

Adolescenții consumă droguri din mai multe motive: de plictiseală, pentru a se simți mai bine, pentru a evita să se confrunte cu problemele din viața lor, satisfacerea curiozității, să se “anestezieze”, să se simtă adulți, să-și arate independența, să aparțină unui grup (3).

Creierul și droguri

O parte din creierul tău eliberează o substanță numită dopamină care se ocupă cu recompensarea. Dopamina transmite semnale în creier și astfel te simți euforic, fericit, curajos. Adolescenții au mai mulți receptori pentru dopamină decât au adulții. Asta înseamnă că atunci când primești un compliment, de exemplu, centrul din creier responsabil cu recompensa este mai activ decât ar fi creierul unui adult (2).

Petrecerea timpului cu prietenii stimulează centrul recompensei plasat în creierul tău. Mai exact, vei tinde să faci lucruri cu prietenii pe care nu le-ai fi făcut singur(ă), în mod normal. Acest comportament te poate stimula să încerci lucruri noi și benefice pentru tine, însă poate duce și la consum de alcool, țigări și/sau droguri (2).

La început poți alege să iei droguri pentru că iți place, pentru că te face să te simți special(ă). Poți crede că poți controla cât de mult și cât de des consumi și asta poate fi adevărat, dar cu timpul, drogurile modifică felul în care creierul tău funcționează. Aceste schimbări pot dura foarte mult timp și te fac să-ți pierzi acel control pe care credeai că îl ai, ceea ce duce la comportamente care îți fac rău.

Mai mult, combinarea drogurilor licite și ilicite duce la un risc crescut de accidente și probleme de sănătate mentală (2).

Ce trebuie să eviți în timpul sarcinii?

  • Alcoolul – este periculos atât pentru gravidă cât și pentru copil, cu atât mai mult cu cât este consumat în cantități mari
  • Tutunul – sunt numeroase studii care arată că există un risc mai mare de pierdere a sarcinii, de naștere prematură, de greutate mică la naștere sau de moarte subită a copilului în primul an de viață la mamele fumătoare.
  • Droguri – utilizarea oricăruit tip de drog în sarcină poate duce la moartea fătului sau la prematuritate. De asemenea, atunci când se folosesc droguri în trimestrul 3, copiii se nasc cu dependență de aceste substanțe.
  • Utilizarea medicamentelor care nu sunt prescrise de medic. Și o banală aspirină poate cauza efecte adverse sarcinii.
  • Consumul unor tipuri de pește care pot conține cantități mari de mercur, cum ar fi tonul, pestele spadă
  • Consumul de ouă crude, de preparate pe bază de maioneză din ou crud
  • Mâncare incorect preparată termin, carne sau pește crude
  • Brânză și lapte nepasteurizat
  • Consumul de sare în exces pentru că poate agrava edemele

Efectele negative

Consumul drogurilor contribuie la efecte negative pe termen scurt și lung. S-a dovedit prin analiza creierului adolescenților care au consumat droguri că au apărut efecte negative pe termen lung. Mai exact, cortexul prefrontal este mai mic la persoanele care consumă droguri față de cele care nu consumă droguri. Adolescenții cu un cortex prefrontal mai mic au note mai mici, au pierderi de memorie și dificultăți de socializare (2).

Oricine poate avea o astfel de problemă, indiferent de situația financiară, vârstă, job etc (4).

Factori de risc și de protecție

Studiile au evidențiat câțiva factorii de risc care cresc probabilitatea ca un adolescent să consume droguri (2): note mici, eșec școlar, victima bullying-ului sau a cyberbullying-ului, stimă de sine scăzută, un stil de parenting permisiv, o altă rudă care consumă droguri/alcool, lipsa regulilor clare și aplicate în scoală privind consumul de droguri licite și ilicite, credința că nu face rău.

Din fericire, avem și factori de protecție care scad probabilitatea ca un adolescent să consume droguri: relație bună cu părintele/persoana de referință, stimă de sine ridicată, disponibilitatea părintelui de a vorbi cu adolescentul despre aceste aspecte, prezența modelelor pozitive, reguli clare și aplicate în scoală privind consumul de droguri licite și ilicite, credința că uzul de droguri licite și ilicite face rău (3).

Studiile au arătat că adolescenții care consumă droguri în adolescență au mai multe șanse să consume și când devin adulți, ceea ce conduce la o sănătate mentală afectată în viața de adult (stres, anxietate, depresie, etc) (4).

S-a mai observat că există o legătură între consumul ilicit de droguri și:

 

  • Probabilitatea de a avea probleme cu legea;
  • Riscul de a deveni o persoană fără adăpost;
  • Dificultăți de relaționare;
  • Dificultăți la locul de muncă (conflicte cu colegii, pierderea locului de muncă etc);
  • Probleme de sănătate;
  • Dificultăți financiare (nu-și gestionează banii potrivit, nu reușește să câștige suficient de bine etc). (4)

 

 

Putem înțelege până aici că, la început, consumul poate părea interesant, curios, ceva nou care te face să te simți special(ă). Însă, sunt mulți factori care țin de presiunea socială a colegilor/ prietenilor în combinație cu felul în care creierul este stimulat de către droguri, peste care adăugăm contextul de viață favorizant (stres, situație financiară precară, cineva din familie care consumă droguri). Această combinație poate duce la probabilitatea de a dezvolta o dependență de droguri.

Oricine poate avea o astfel de problemă, indiferent de situația financiară, vârstă, job etc (4).

Dependența

Dependența este atunci când o persoană consumă alcool sau droguri și nu se poate opri deși dependența îi cauzează probleme în viața personală și relațională.

Dependența este greu de oprit odată avută și consumă foarte multe resurse din viața persoanelor afectate scăzând calitatea vieții a persoanei, a familiei persoanei și duce chiar la deces.

 

Cere ajutorul!

Dacă crezi că tu sau un prieten este dependent de droguri, oricare ar fi ele, vorbește cu un părinte, doctor, consilier școlar etc. În mod sigur, cel puțin câteva dintre aceste persoane te pot ajuta.

Bineînțeles, sunt disponibile mai multe tipuri de tratament. Două dintre ele sunt: comportamentală (persoana este ajutată să-și modifice rutina, comportamentul) și medicamentoasă (se folosesc, pentru o perioadă, medicamente pentru ca organismul să nu mai aibă nevoie de drog).

Specialiștii în tratamentul adicțiilor îi pot învață pe oameni cum să trăiască fără droguri – cum să facă față dorinței de a consuma, cum să evite situațiile care duc la consum și cum să evite să se apuce din nou de droguri după o perioadă de abstinență, acest comportament numit recădere fiind comun persoanelor dependente.

Poate fi dificil să depășești dependența de droguri fără ajutorul specialiștilor. Este nevoie de timp și de puține ori poți face asta singur. Să ceri ajutor este o dovadă de curaj!

În Romania există asociații care au ca obiectiv prevenirea și susținerea oamenilor în vindecarea dependenței de drogurile licite/ilicite – Asociaţia Română Anti-SIDA (ARAS), Alianţa pentru Lupta Împotriva Alcoolismului şi Toxicomaniilor (ALIAT), Asociația Crucea Albastră – ROSAAC, Asociația Preventis și altele.

Bibliografie

  1. Agentia Nationala Antidrog http://ana.gov.ro/romania-sub-media-europeana-la-consumul-de-droguri-in-randul-adolescentilor/;
  2. OECD/European Union (2018), “Illicit drug consumption among children”, in Health at a Glance: Europe 2018: State of Health in the EU Cycle, OECD Publishing, Paris/European Union, Brussels;
  3. O’Connell, M.E., Boat, T., & Warner, K.E. (Eds.). (2009) Preventing mental, emotional, and behavioral disorders among young people: Progress and possibilities. National Research Council and Institute of Medicine of the National Academies. Washington, D.C.: The National Academies Press;
  4. White J, Bell S, Batty GD Association of illicit drug use in adolescence with socioeconomic and criminal justice outcomes in adulthood: prospective findings from a UK national birth cohort J Epidemiol Community Health 2020;74:705-709.

Articolul este scris de Psiholog Mădălina Popescu-Terciu și vine în continuarea și susținerea proiectelor coordonate de către Societatea pentru Educație Contraceptivă și Sexuală – Talk for Youth și Vorbește-mi despre ce nu se vorbește – și este finanțat de Surecheck.

Articolul face parte dintr-o serie de 24 de articole de specialitate scrise de psihologi și de medici ginecologi

STAY TUNNED!

surecheck_logo_low-res

Partenerul media pentru acest proiect este Iqool

Vizitatori

N/A
Avatar

Avatar vs Persoană. Cine sunt în realitate? Cine sunt în mediul online?

Mediul virtual este format din milioane de participanți din lumea întreagă. Prin intermediul acestor comunități virtuale avem ocazia să comunicăm, să ne facem prieteni, să ne facem cumpărăturile, să oferim ajutor altora, să ne contrazicem, să facem sex, să ne căsătorim sau să omorâm monștri.

Avatar social sau EU autentic?

Cercetătorii numesc această dorință de însumare a trăsăturilor pozitive și postarea lor pe rețelele de socializare – Avatar social (1).

Când ne prezentăm foarte diferit în mediul online față de cum suntem în realitate creăm o distanță între sine și ceea ce pretindem și ne dorim să fim. Această distanță are rolul de a compensa pentru încrederea în sine scăzută, abilitățile sociale deficitare, timiditate și anxietate socială (3).

Deși rețelele sociale ne permit să fim conectați constant, cercetările sugerează că atât cantitatea, cât și calitatea relațiilor sociale în societăți urbane a scăzut. Este evident că odată cu trecerea timpului devenim din ce în ce mai izolați din punct de vedere social (2).

Rețelele de socializare au avut succes pentru că hrănesc o nevoie înnăscută și anume nevoia de a aparține. Această nevoie ne-a ajutat să supraviețuim de-a lungul timpului, prin faptul că în trecut aparțineam unor triburi, comunități, sate, adunări cu care împărtășeam aceleași credințe, valori. Odată cu urbanizarea accelerată a societății, ne satisfacem aceste nevoi de a fi parte dintr-o comunitate prin intermediul rețelelor de socializare.

Deși putem simți parțial că aparținem unui grup în realitate, like-urile, reacțiile sau comentariile nu pot înlocui nevoia relațiilor umane, autentice.

Pretindem că suntem fericiți?

Invidia, gelozia, tendințele narcisice, sentimentele de insuficiență și chiar depresia sunt răspunsuri normale la acest proces de comparație constant față de care ne-am înconjurat.  Deși la prima vedere crearea unui avatar social pare că ne oferă libertate de exprimare și o viață socială potențial și/sau artificial mai bogată, analizând mai profund, vedem că tindem să dezvoltăm o nevoie narcisică de a ne conforma la identitatea socială (pozitivă și exacerbată) a celor pe care îi urmărim în mediul online (1).

Există dovezi conform cărora psihicul este afectat atunci când există o diferență între imaginea de sine din mediul online și realitatea persoanei, ceea ce poate duce la dificultăți de acceptare a realității și conflict la nivelul sinelui (1, 3).

Un exemplu de expunere a acestei contradicții poate fi situația în care o persoană postează poze din vacanța exotică, iar după un timp realizează că nu mai are banii necesari să-și mențină standardul de viață „proclamat” pe rețelele de socializare sau se plânge unui coleg că nu mai are banii necesari, ceea ce denotă un alt tip de expunere și o trezire nedorită a sinelui la realitate.

Un alt exemplu de expunere frecventă și de actualitate este acela în care, în cadrul unei întâlniri, o persoană își va respinge pretendentul, deoarece există o diferență mare între persoana din fața ei și avatarul social (pretendentul fiind întinerit și îmbunătățit virtual).

Din aceste exemple putem observa că oamenii manifestă o tendință evoluționistă de însumare și prezentare strategică a aspectelor pozitive. Aceste aspecte pozitive sunt mai ușor de acceptat și preluat, spre deosebire de aspectele neplăcute care tind să fie respinse (3). Cu toate acestea, nu trebuie să uitam că, atât aspectele nostre pozitive, cât și cele negative sunt normale și universale naturii umane.

Cum te poți proteja de efectele negative?

Sigur, nu tot ce implică mediul online este dăunător. Atât timp cât reușim să integrăm componentele identității noastre din mediul online și offline într-un TOT autentic, armonios, congruent cu noi, nu vom experimenta efectele negative. Depresia, invidia, gelozia, tendințele narcisice, sentimentele de insuficiență, acestea încep să apară atunci când există o diferență considerabilă între cine suntem și cine pretindem să fim prin utilizarea unui avatar social (1).

Oricât de tentante și atractive sunt posibilitățile aproape nelimitate pe care ni le oferă rețelele de socializare, nu uita că pentru a fi bine cu tine și pentru a menține echilibrul emoțional este important să ai zilnic interacțiuni reale, față în față și autentice cu oamenii din viața ta.

Cui poți cere ajutorul?

Dacă crezi că experimentezi unul sau mai multe dintre efectele negative menționate în articol sau poate doar simți că nu mai faci față solicitărilor zilnice din ultimul timp, poți să cauți în apropierea ta specialiști care te pot ajuta: psiholog, consilier din cadrul unei asociații, psihiatru și/sau persoane adulte din rețeaua ta de suport: părinți, familia extinsă, profesori.

Bibliografie

  1. Brunskill D. Social media, social avatars and the psyche: is Facebook good for us? Australas Psychiatry. 2013 Dec;
  2. James A. Roberts & Meredith E. David (2019): The Social Media Party: Fear of Missing Out (FoMO), Social Media Intensity, Connection, and Well-Being, International Journal of Human–Computer Interaction The Social Media Party: Fear of Missing Out (FoMO), Social Media Intensity, Connection, and Well-Being James A. Roberts & Meredith E. David, 2019;
  3. Stănculescu E. Online Self – Presentation from the cyberpsychology perspective. The 7th international scientific conference eLearning and Software for education Bucharest, 2011.

Articolul este scris de Psiholog Mădălina Popescu-Terciu și vine în continuarea și susținerea proiectelor coordonate de către Societatea pentru Educație Contraceptivă și Sexuală – Talk for Youth și Vorbește-mi despre ce nu se vorbește – și este finanțat de Surecheck.

Articolul face parte dintr-o serie de 24 de articole de specialitate scrise de psihologi și de medici ginecologi.

STAY TUNNED!

surecheck_logo_low-res

Partenerul media pentru acest proiect este Iqool

Vizitatori

N/A