ITS

Boli cu transmitere sexuală. Cauze. Simptome. Prevenire.

Sigur ai mai auzit de BTS, adică boli cu transmitere sexuală sau ITS… În această categorie, a infecțiilor transmise pe cale sexuală, intră mai multe tipuri, dar nu o să mă opresc decât asupra celor mai des întâlnite. Este extrem de important să ai câteva noțiuni despre ele, ca să știi de ce trebuie să te ferești de BTS: pentru că în afară de simptomele de moment (care pot fi extrem de supărătoare!), pot avea și consecințe de lungă durată asupra vieții tale. Și sigur nu îți dorești asta :).

Sifilis

Prima infecție despre care o să discutăm este una despre care sunt convins că ai auzit, și anume sifilisul. Este clar că te interesează subiectul, pentru că printre categoriile de femei cu risc crescut pentru a contacta această infecție se numără și adolescentele; cu cât îți începi mai devreme viața sexuală, cu atât vei avea un risc mai mare de a te infecta cu sifilis!

În funcție de stadiul bolii în care se află, femeia poate prezenta diverse leziuni: caracteristic este sancrul sifilitic, o ulcerație ce apare de regulă la nivel genital; în urma răspândirii infecției în organism, se poate ajunge la ultima fază de evoluție, adică sifilisul terțiar, când leziunile pot apărea la nivelul oaselor, mușchilor sau sistemului cardiovascular. 

Boala este diagnosticată de regulă pe baza unui test care se face din sânge; cele mai des folosite teste se numesc VDRL și RPR, avantajele principale fiind că sunt rapide și ieftine. Ele sunt folosite în special în screeningul sifilisului.

Partea bună este că infecția se tratează relativ simplu, cu antibiotice. Cel mai frecvent antibiotic pe care îl folosesc medicii în tratamentul sifilisului este o penicilina, adică celebrul Moldamin, care, ai ghicit, se face injectabil…

Candidoza

Candida albicans este ciuperca ce infectează cel mai frecvent vulva și vaginul, iar infecția produsă poartă numele de candidoză vulvovaginală

Când apare candidoza? Apare frecvent atunci când faci un tratament cu un antibiotic cu spectru larg de acțiune, sau dacă ești gravidă, sau dacă ai diabet zaharat. Vreau să reții că, în ciuda părerii generale, transmiterea acestei infecții pe cale sexuală este chiar rară!

Poți bănui că ai făcut o candidoză dacă te confrunți cu o senzație intensă de mâncărime la nivelul vulvei și cu o secreție vaginală albicioasă, brânzoasa.

Candidoza se tratează cu substanțe antimicotice de genul clotrimazolului, care se aplică la nivelul vulvei, vaginului sau amândurora. Tratamentul durează de obicei între 1 și 7 zile, dar în cazul candidozelor complicate poate fi necesară o durată mai lungă de terapie locală intravaginala, de 7-14 zile.

Herpes genital

Herpesul genital reprezintă o infecție cronică cu un virus, și anume HSV 2 (există și HSV 1, dar acesta cauzează predominant leziuni la nivelul gurii). 

În cazul herpesului genital, ai leziuni veziculare cel mai frecvent la nivelul vulvei, dar ele se pot găși și la nivelul vaginului, colului uterin, și chiar anusului. Simptomele sunt extrem de supărătoare: senzație de arsură, durere severă, sau durere la urinare. Cât timp vei avea aceste simptome? Asta depinde dacă te-ai mai întâlnit cu această infecție sau nu. Astfel, dacă te afli la prima infecție cu HSV2, atât formarea leziunilor, cât si vindecarea lor, sunt mai lungi: durerea este prezentă 7-10 zile, iar vindecarea leziunilor necesită 2-3 săptămâni.

Diagnosticul bolii se face fie prin probe luate direct de la nivelul leziunilor, fie prin teste din sânge (adică testele serologice); acestea din urmă caută în sângele femeii anticorpii produși împotriva virusului herpetic. 

Tratamentul herpesului genital se face cu medicație antivirală, nu cu antibiotice! Dacă ai niște simptome foarte puternice, te vor ajuta și medicamentele antiinflamatoare. Ce vreau să reții este că aceste medicamente îți grăbesc vindecarea, dar nu vor eradica virusul, care rămâne de obicei, latent, în organismul tău!

Trichomoniaza

Infecția cu Trichomonas vaginalis este cea mai freventă boală cu transmitere sexuală care nu este cauzată de un virus, la nivel mondial.

Principalul lucru care te va supăra dacă faci așa ceva este o secreție vaginală urât mirositoare, galben-verzuie; ea se poate asocia cu prurit la nivelul vulvei, durere la contatul sexual și spotting. Însă e bine de reținut că până la jumătate dintre femeile infectate nu prezintă nici un simptom!

Diagnosticul îl punem direct prin examinarea la microscop a probei pe care o recoltăm din vagin. Există pe piață și teste care pot detecta ADN-ul acestui parazit, dar sunt destul de scumpe și rezultatul nu este disponibil imediat, ca în cazul examinării la microscop.

Tratamentul se face oral, cu metronidazol de regulă, fie în doză unică, fie pe durata unei săptămâni. Este foarte important să reții că în cazul acestei infecții trebuie să se trateze și partenerul tău, iar contactul sexual nu trebuie să aibă loc până când nu vă vindecați amândoi!

Gonoree

Agentul infecțios care este responsabil de producerea gonoreei are un nume foarte greu de scris, și anume Neisseria gonorrhoeae; sau putem să-i spunem, mult mai simplu, gonococ.

Multe femei care se infectează cu așa ceva nu prezintă nici un simptom; restul femeilor prezintă o secreție vaginală alb-gălbuie, fără miros. Gonococul poate infecta și alte structuri din apropierea vaginului, cum ar fi uretra, dar partea cea mai neplăcută este că poate ascensiona în uter și trompele uterine și să ducă astfel la o infecție a tractului reproducător superior; dacă această infecție nu este tratată sau este incomplet tratată, se poate solda cu infertilitatea femeii respective!

Tratamentul se face cu o combinație de antibiotice administrate în doză unică, și anume o cefalosporină de generația a treia și azitromicină. Trebuie tratat și partenerul tău sexual, așa că medicul îți va prescrie tratament și pentru acesta.

Chlamydia

Infecția cu Chlamydia trachomatis este una dintre cele mai frecvente boli cu transmitere sexuală. Prevalența sa maximă este la femeile cu vârsta mai mică de 25 de ani, ca și în cazul gonococului; de aceea, dacă ești mai tânără de 25 de ani, ține minte că ar trebui să te testezi în fiecare an pentru Chlamydia și Neisseria gonorrhoeae! 

Simptomul principal este o secreție vaginală mucopurulentă; dacă infecția ascensionează la nivelul uretrei, atunci te poți confrunta și cu jenă sau durere atunci când urinezi. Dar o mare parte dintre femeile infectate sunt asimptomatice.

Tratamentul infecției se face tot cu antibiotice; sunt mai multe variante, dar bineînțeles că cea mai mare complianță o prezintă cele care se administrează în doză unică. La fel ca în cazul gonoreei, medicul îți va prescrie tratament și pentru partenerul tău sexual.

Mycoplasma genitalium

Relativ recent introdusă în lista bolilor cu transmitere sexuală este infecția cu Mycoplasma genitalium. Similar bacteriilor despre care am vorbit anterior, majoritatea femeilor infectate nu au nici un simptom, dar importanța acestei infecții rezidă în faptul că poate ascensiona și produce infecția tractului genital superior. Astfel, infecțiile cu Chlamydia, gonococ și Mycoplasma sunt cele mai frecvent responsabile de apariția anexitelor, care, netratate sau tratate necorespunzător, pot duce la infertilitatea ta!

La fel ca și bacteriile discutate anterior, tratamentul acestei infecții se face cu antibiotice, cel mai frecvent fiind prescrisă azitromicina.

Vaginoza bacteriană

Am lăsat la sfârșit vaginoza bacteriană, pentru că în acest caz nu este vorba de o infecție propriu-zisă. De fapt, în cazul ei vorbim despre o deplasare a echilibrului florei vaginale normale (adică bacteriile care se găsesc în mod normal în vaginul tău!) către un punct în care predomină bacteriile “rele”.

De ce se produce această deplasare? Principalii factori pe care pot să-i menționez aici sunt contactul sexual cu parteneri noi, contactul sexual cu parteneri multipli, dușurile vaginale și fumatul.

Ceea ce te poate supăra dacă ai vaginoză bacteriană este o secreție vaginală urât mirositoare, dar ține minte că această secreție poate lipsi!

Tratamentul se face cu antibiotice de genul metronidazolului, dar, din păcate, la 30% dintre femei boala va reapărea în 3 luni de la momentul tratamentului. 

În încheiere, ține minte că, chiar dacă o infecție cu transmitere sexuală nu este un lucru grav (ca alte afecțiuni care îți pot pune în pericol chiar viața), dacă este neglijată și tratată necorespunzător, ea poate avea urmări grave asupra fertilității tale, și acest lucru te va interesa mai târziu!!

Bibliografie

  1. Fethen KA, Fairley CK, Hocking JS, et al: Sexual risk factors and bacterial vaginosis: a systematic review and meta-analysis. Clin Infect Dis 47(11):1426, 2008
  2. Wilson J: Managing recurrent bacterial vaginosis. Sex Transm Infect 80:8, 2004
  3. Fanfair RN, Zaidi A, Taylor LD, et al: Trends in seroprevalence of herpes simplex virus type 2 among non-Hispanic blacks and non-Hispanic whites aged 14 to 49 years-United States, 1988 to 2010. Sex Transm Dis 40(11):860, 2013
  4. Centers for Disease Control and Prevention: Sexually transmitted diseases treatment guidelines, 2015. MMWR 59(12):1, 2015
  5. Nyirjesy P, Sobel JD: Genital mycotic infections in patients with diabetes. Postgrad Med 125(3):33, 2013
  6. Donders GG, Sobel JD: Candida vulvovaginitis: a store with a buttery and a show window. Mycoses 60(2):70, 2017
  7. Newman L, Rowley J, Vander Hoom S, et al: Estimates of the prevalence and incidence of four curable sexually transmitted infections in 2012 based on systematic review and global reporting. PLoS One 10(12):e0143304, 2015
  8. Howe K, Kissinger PJ: Single-dose compared with multidose metronidazole for the treatment of trichomoniasis in women: a meta-analysis. Sex Transm Dis 44(1):29, 2017
  9. S. Preventive Services Task Force: Clinical summary. Chlamydia and gonorrhea: screening. 2014. Available at: http://www.uspreventiveservicestaskforce.org/Page/Document/ClinicalSummacyFinal/chlamydia-and-gonorrheascreening.
  10. Weisenfeld HC, Manhart LE: Mycoplasma genitalium in women: current knowledge and research priorities for this recently emerged pathogen. J Inf Dis 216(2 suppl):S389, 2017

 

Articolul este scris de Dr. Ioan Boleac, medic primar obstetrică-ginecologie, doctor în științe medicale, cu specializare în fertilizare in vitro, și vine în continuarea și susținerea proiectelor coordonate de către Societatea pentru Educație Contraceptivă și Sexuală – Talk for Youth și Vorbește-mi despre ce nu se vorbește – și este finanțat de Surecheck.

Dacă dorești să faci cunoștință cu Dl. Ioan Boleac aici îl poți găsi: https://ioanboleac.ro/

Articolul face parte dintr-o serie de 24 de articole de specialitate scrise de psihologi și de medici ginecologi.

STAY TUNNED!

surecheck_logo_low-res

Partenerul media pentru acest proiect este Iqool

Vizitatori

N/A
Design fără titlu (5)

Când mintea îți este sabotată de propriul corp. Despre hormoni și nu numai

Ce fericită sunt! Dar… ce tristă sunt!

Hmmm… Schimbări de stare de la clipă la alta fără motiv? 🙂 Am conceput acest articol pentru a te ajuta să înțelegi mai bine ce se întâmplă în organismul tău și cum determină hormonii modificarea corpului, schimbările de dispoziție și alte procese metabolice.

Ce sunt hormonii și care este rolul lor?

Să începem cu începutul … Hormonii sunt mesageri chimici produși de glandele endocrine și secretați în sânge prin intermediul căruia ajung la organele țintă unde își îndeplinesc rolurile biologice. Ei reglează majoritatea proceselor de la nivelul corpului, inclusiv creșterea, dezvoltarea sexuală, ritmul circadian sau apetitul.

Hormonii sexuali se mai numesc și hormoni steroizi și joacă un rol vital în dezvoltarea sexuală, în reproducere, dar și în sănătate în general.

Hormonii sexuali feminini sunt produși în special la nivelul ovarelor, dar o cantitate de hormoni provine de la glandele suprarenale sau de la placentă în timpul sarcinii.

Acești hormoni au un rol în:

  • apariția pubertății
  • dezvoltare sexuală
  • reproducere
  • libido
  • creșterea osoasă și musculară,
  • răspunsul inflamator,
  • metabolismul colesterolului,
  • creșterea și distribuția părului,
  • distribuția țesutului grăsos.

Nivelul hormonilor în sânge este constant?

Nu, nivelurile hormonale variază de-a lungul timpului, cele mai importante modificări fiind în timpul pubertății, sarcinii și menopauzei. Ei variaza și în timpul ciclului menstrual dar și în condiții de stress, în funcție de administrarea unor medicamente sau în funcție de factori de mediu. De aceea dezechilibrele hormonale pot duce la infertilitate, pierderea densității osoase, acnee sau căderea părului.

Care sunt hormonii specifici feminini?

Poate cel mai cunoscut hormon sexual feminin este estrogenul. Acesta este produs în special de ovar în prima parte a ciclului menstrual. Mai exact este produs de foliculul dominant ovarian, adică cel care urmează să ovuleze la mijlocul ciclului menstrual. O mică cantitate de estrogen provine de la nivelul glandei suprarenale și de la nivelul țesutului gras. Estrogenul își manifestă efectele la nivelul creierului, sistemului cardiovascular, părului, sistemului musculoscheletal, pielii și tractului urinar.

Nivelul de estrogen poate fi determinat prin teste de sânge și are valori normale de 15-350pg/mL după prima menstruație, la femeia în menopauză sub 10 pg/mL, iar la bărbat între 10-40pg/mL.

Progesteronul este produs de ovar după ovulație din structura care poartă numele de corp galben, dar și de placentă în timpul sarcinii. Rolul său este de a pregăti endometrul pentru o viitoare sarcină și de a susține o viitoare sarcină.

Astfel, valorile progesteronul depind de existența ovulației și de existența sau absența sarcinii. Înainte de pubertate el este de 0,1-0,3 ng/mL, după ovulație 2-25 ng/mL, în primul trimestru de sarcină 10-44ng/mL, în al doilea trimestru de sarcină 19,5-82,5 ng/mL și în trimestrul trei de sarcină 65-290ng/mL.

Atunci când nivelul progesteronului este redus în utima parte a ciclului menstrual înseamnă existența unui ciclu anovulator, menstruații neregulate și posibil infertilitate.

Mai sunt si alți hormoni sexuali în organismul femeilor?

Deși este un hormon specific bărbaților, testosteronul  este prezent și la femei și are rol în fertilitate, libido, reglarea ciclului menstrual, creștere osoasă și producerea de hematii. Testosteronul este produs de ovar dar și de glandele suprarenale. Valorile din sânge sunt de 15-70ng/dl.

De-a lungul vieții, nivelurile hormonale fluctuează în limite foarte mari. Ce se întâmplă la pubertate?

Între 9 și 13 ani fetele intră la pubertate, proces care durează până la aproximativ 14 ani. O altă glandă endocrină, numită glanda hipofiză, localizată la baza creierului,  începe să producă niveluri mari de hormoni care la rândul lor acționează la nivelul ovarului unde declanșează ovulațiile cu producerea de estrogen și progesteron.

Astfel apar caracterele sexuale secundare, adică:

  • sânii se dezvoltă,
  • apare pilozitate la nivelul axilelor, picioarelor și pubelui,
  • creștere în greutate cu depunerea țesutului gras la nivelul feselor, coapselor și șoldurilor,
  • modificări la nivelul pelvisului
  • exces seboreic,
  • dezvoltarea și maturarea ovarelor, uterului și vaginului.

De regulă în jurul vârstei de 12 ani fetele experimentează și prima menstruație (menarha). În general menstruația apare cam la 2 ani de când încep să se dezvolte sânii. Ciclul menstrual poate fi inițial neregulat fără a însemna ca este ceva în neregula cu fetița respectivă. După o vreme majoritatea femeilor au un ciclu menstrual între 24 și 34 de zile.

Ce este ciclul menstrual?

Ciclul menstrual este perioada cuprinsă între prima zi a unei menstruații și ultima zi înainte de următoarea menstruație.  Este împărțit în 3 perioade, fiecare cu schimbările sale hormonale. Prima zi a ciclului menstrual este prima zi a menstuației. Menstruația reprezintă eliminarea endometrului, adică a mucoasei care căptușește cavitatea uterină, sub forma unei sângerări vaginale. În primele zile ale ciclului menstrual nivelul de estrogen și de progesteron este minim, motiv pentru care poate apărea instabilitatea emoțională cu schimbări ale dispoziției, cu stare de disforie. Glanda hipofiză începe să producă un hormon care actionează la nivelul ovarului și determină creșterea unui folicul ovarian. Acesta conține ovocitul, iar învelișul lui produce din ce în ce mai mult estrogen pe măsură ce crește, care la rândul său stimulează eliberarea de endorfine. În această perioadă dispoziția se îmbunătățește iar femeile sunt mai energice. Estrogenul mai este numit și hormonul fericirii. La nivelul uterului apare creșterea endometrului în așteptarea unei eventuale sarcini.

La mijlocul ciclului menstrul are loc ovulația, adică spargerea foliculului care a ajuns la o dimensiune de aproximativ 20mm și eliberarea ovocitului. Acesta este captat de trompa uterină și  este transportat către cavitatea uterină în vederea fertilizării de către spermatozoid dacă în această perioadă are loc contact sexual neprotejat. 

Urmează faza foliculară care implică un nivel scăzut de estrogen și unul crescut de progesteron. Dacă nu are loc fertilizarea ovocitului cu apariția sarcinii, nivelul de progesteron produs de ovar scade brusc și apare menstruația. În schimb daca apare sarcina, embrionul se implantează la nivelul endometrului și începe formarea viitoarei placente. Aceasta continuă să producă progesteron care este numit și hormonul sarcinii, dar și alți hormoni, cel mai important fiind hcg-ul (gonadotropina corionică umană) care determină pozitivarea testelor de sarcină.

Ce se întâmplă când producția de hormoni sexuali feminini scade?

Succesiune de cicluri menstruale se repetă pe toată perioada reproductivă a femeii. În jurul vârstei de 52 de ani apare o perioadă de tranziție cu fluctuații mari ale hormonilor o dată cu instalarea perimenopauzei. În această tranziție apar simptome precum menstruații neregulate, bufeuri ( adica valuri de caldură la nivelul corpului în special în jumatatea superioară), tulburări de somn, schimbări ale dispoziției. Toată această tranziție poate dura între 2 și 8 ani, în medie 4 ani, apoi se instalează menopauza. Ovarul scade producția de estrogen și progesteron la un minim, iar secundar apare uscăciunea vaginală, scăderea apetitului sexual și pierderea densității osoase cu osteoporoză. Tot în menopauză prin modificările hormonale crește riscul de patologii cardiovasculare și de accident vascular.

Ce alte roluri mai au estrogenul și progesteronul?

Hormonii sexuali au rol și în excitare și libido. Nivelurile crescute de estrogen preovulator determină lubrifierea vaginală și apariția dorinței sexuale, în timp ce progesteronul crescut determină scaderea libidoului. De aceea femeile au un apetit sexual mai crescut in preajma ovulației și mai scăzut după aceea. Cu toate acestea nu există un tratament hormonal acceptat în prezent pentru a crește dorința de a face sex, mai ales că administrarea de testosterone are numeroase efecte adverse cum ar fi:

  • creșterea ponderală,
  • iritabilitate,
  • pierderea părului capilar și apariția părului în exces la nivelul feței,
  • mărirea clitorisului.

Depresia postpartum care apare la unele femei are și ea o parte de determinism hormonal. După expulzia placentei, nivelurile de estrogen și progesteron ating un minim și astfel se poate explica de ce apare această stare de spirit la femeile care au născut. Treptat ovarele reiau producerea de hormonî, iar acest fenoment dispare. La femeile care alăptează, parțial ca mecanim de protecție, prolactina, hormon responsabil pentru producerea lactației, determină absența ovulațiilor și deci a menstruațiilor.

Ce se întâmplă dacă nivelurile hormonale sunt dezechilibrate?

Dezechilibrele hormonale afectează sănătatea și starea de bine a organismului atunci când persistă o perioadă lungă de timp.

Semnele de alarmă sunt:

  • menstruațiile neregulate,
  • hirsutismul (adică exces de păr la nivelul corpului și feței),
  • acnee,
  • uscăciune vaginală,
  • scăderea libidoului,
  • durere la nivelul sânilor ( mastodinie),
  • probleme gastrointestinale,
  • bufeuri,
  • transpirații nocturne,
  • creștere în greutate,
  • iritabilitate și schimbări frecvente ale stării de dispoziție,
  • anxietate, depresie și insomnie.

Cele mai frecvente cauze de modificare a echilibrului hormonal la femei sunt sindromul de ovar polichistic, insuficiența ovariană prematură, utilizarea de anticoncepționale sau a terapiei de substituție hormonală, exces ponderal, cancer ovarian și stress. Evident că este necesar să consulți medicul specialist în vederea corectei diagnosticări dar și a primirii tratamentului adecvat.

Astfel, semnele de alarmă care ar trebui să te ducă la medic sunt:

  • semnele de sarcină,
  • scăderea apetitului sexual,
  • uscăciune vaginală,
  • durere la contactul sexual,
  • menstruații neregulate,
  • infertilitate,
  • durere pelvină,
  • pierderea părului sau creșterea părului in exces la nivelul feței și trunchiului,
  • depresie,
  • simptome specifice perimenopauzei care afectează calitatea vietii.

Ne ajută detoxifierea să obținem un nivel optim al hormonilor în organism?

Curele de detoxifiere sunt importante și ele pentru a menține un echilibru hormonal, dar și un echilibru al întregului organism. Organul responsabil de metabolismul hormonilor sexuali este ficatul. Prin detoxifiere înțelegem îndepărtarea fiziologică sau medicamentoasă  a substanțelor toxice din organism. Deși nu putem considera hormonii sexuali ca fiind substanțe toxice, o bună funcționare a ficatului asigură un echilibru optim al hormonilor în circulația sanguină pentru o viață sănatoasă. Pe piață există numeroase preparate care promit cure de detoxifiere eficiente. Cei mai simplii pași pe care îi poate urma oricine pentru o detoxifiere sunt:

  • hidratarea corespunzătoare,
  • un număr optim de ore de somn neîntrerupt în condiții confortabile,
  • dietă echilibrată, bogată în fibre
  • activitate fizică regulată.

 În felul acesta presiunea pusă pe ficat scade, astfel încât el poate metaboliza mai eficient nivelurile crescute de estrogen.

Estrogenul în exces este asociat cu diverse forme de cancer, printre care cancerul de sân sau cancerul de endometru.

Sper că acest articol a răspuns la întrebările tale despre hormonii sexuali și rolul acestora în viața ta de zi cu zi 😊.

Articolul este scris de Dr. Alina Bușan-Pîrvoiu, Medic specialist Obstetrică-ginecologie, și vine în continuarea și susținerea proiectelor coordonate de către Societatea pentru Educație Contraceptivă și Sexuală – Talk for Youth și Vorbește-mi despre ce nu se vorbește – și este finanțat de Unicoms.

Articolul face parte dintr-o serie de 24 de articole de specialitate scrise de psihologi și de medici ginecologi.

STAY TUNNED!

surecheck_logo_low-res

Partenerul media pentru acest proiect este Iqool

Vizitatori

N/A
Control ginecologic

Controlul ginecologic dezbrăcat de… secrete

“Controlul ginecologic”… chiar dacă nu îți sună bine aceste două cuvinte, chiar dacă îți este, poate, rușine să mergi la ginecolog, chiar dacă nu îți găsești timp pentru așa ceva sau te întrebi la ce te ajută pe tine acest lucru, ține minte ce îți voi spune acum: controlul ginecologic este extrem de important și s-ar putea să îți salveze viața într-o bună zi!

În acest articol îți voi explica de ce este în interesul tău să mergi la controlul ginecologic, apoi îți voi spune pe îndelete în ce constă acest control, ca să nu ți se mai pară atât de înfricoșător.

De ce trebuie să fac regulat un control ginecologic?

În primul rând, pentru că trăiești într-o țară care este, de mulți ani, printre primele în Europa în ceea ce privește mortalitatea dată de cancerele organelor genitale. Spun asta, nu ca să te sperii, ci pentru că (din păcate) aceasta este realitatea. Dacă ne uităm pe ultima statistică la nivel global, cea pentru anul 2020, aflăm că în România, în topul celor mai frecvent diagnosticate cancere la femei, locul 1 este ocupat de cancerul de sân, locul 3 de cancerul de col uterin, iar locul 5 de cancerul de uter. Ce înseamnă cancerul de col uterin pentru România? Răspunsul este sec: în fiecare zi a anului 2020, 9 femei au fost diagnosticate cu aceasta boală, iar 5 au pierdut lupta cu acest cancer.

În al doilea rând, pentru că ar fi bine să te obișnuiești cât mai devreme cu consultul ginecologic. Într-o țară care încă nu s-a învățat cu ideea de screening, în care unii părinți ocolesc subiectele ce țin de educație sexuală (pentru că gândesc că este rușinos să discute cu copiii lor așa ceva…) și în care multe fete își iau aceste informații de la prietene sau de la cosmeticiană, trebuie să înțelegi că medicul ginecolog este singurul care îți poate oferi informații validate științific.

Când ar fi bine să merg pentru prima dată la ginecolog?

Cel mai bun răspuns la această întrebare este că ar fi bine să mergi pentru prima dată atunci când apar primele întrebări ce țin de educația sexuală. Asta se poate întâmpla înainte sau după începerea vieții intime.

Dacă nu ai nici o problemă sau vreo întrebare care te chinuie, poți merge la primul consult atunci când trebuie să faci și pentru prima dată testul Papanicolau, adică la 2 ani de la debutul vieții sexuale sau la vârsta de 21 de ani.

În ce constă controlul ginecologic?

Consultul ginecologic înseamnă o succesiune de etape:

Discuția cu medicul ginecolog (sau anamneza, cum este ea numită medical) constă într-o serie de întrebări pe care medicul ți le pune pentru a afla istoricul tău medical, istoricul medical al familiei tale, stilul tău de viață, care este problema care te-a adus la el, ce alte investigații și analize ai mai efectuat până acum în legatură cu problema respectivă.

Ce întrebări ar putea să îți pună medicul ginecolog:

  • Când ai avut ultima menstruație?
  • Alte întrebări despre menstruația ta: cât durează? La ce interval vine? Este abundentă sau nu? Ai dureri la menstră sau nu?
  • Ai fost vreodată gravidă? Daca da, ai avut întreruperi de sarcină? Ai avut nașteri? Daca da, cum ai născut? Cum a decurs sarcina?
  • Folosești metode de contracepție?
  • Fumezi?
  • Când ai fost ultima oară la ginecolog?
  • Ești alergică la ceva?
  • Ai vreo problemă de sănătate? Dacă da, când a debutat? Iei vreun tratament?
  • Ai avut vreodată vreo intervenție chirurgicală?
  • Cineva din familia ta suferă de vreo afecțiune?
  • și lista poate continua…

Ce trebuie să faci tu?

  • Pai în primul rând trebuie să răspunzi foarte sincer la toate întrebările, pentru că este în interesul tău ca medicul să știe cât mai multe lucruri despre tine, ca să te poată ajuta cât mai bine. Pe langă asta, sinceritatea va duce la o încredere reciprocă, ceea ce este din nou în interesul tău, pentru că te vei vedea regulat cu medicul ginecolog pentru o perioadă lungă de timp, deci ar fi bine să aveți o relație bună și onestă încă de la început.
  • În al doilea rând, este important să te simți cât mai relaxată, de aceea ar fi bine să alegi niște haine în care să te simți confortabil; încearcă să lași deoparte rușinea sau alte concepții greșite, pentru că pe medic nu îl interesează dacă esti epilată sau nu, în ce ești îmbrăcată sau aspectul tău fizic; de asemenea, chiar dacă unele întrebări te vor jena (de exemplu cele legate de activitatea sexuală), ține minte că tot ce îi vei spune medicului este confidențial, medicul nu are cum să transmită aceste informații mai departe fără acordul tău, nici chiar membrilor familiei tale.
  • În al treilea rând, ține minte că tot ce se întâmplă în cadrul consultației are loc cu acordul tău; adică dacă nu ești de acord cu ceva, fie să răspunzi la anumite întrebări, fie anumite etape din cadrul consultului propriu-zis, este dreptul tău să refuzi! Aici trebuie totuși să menționez că, în funcție de ce anume refuzi tu, medicul poate să nu aibă suficiente elemente pentru a putea pune un diagnostic sau a formula o opinie și o să îți transmită acest lucru.
  • În al patrulea rând, dacă vii la medic cu o anumită problemă, nu doar pentru un control de rutină, îmi imaginez că ai mai multe întrebări în legatură cu acea problemă; sfatul meu este să faci o listă de acasă cu toate întrebările tale, pentru că s-ar putea ca atunci când te afli față în față cu doctorul, să uiți să întrebi ceva important (mai ales dacă ești stingherită sau emoționată în acele clipe).

Este optim să ai vezica goală în momentul examinării. Dacă vrei ca medicul să recolteze anumite probe din secreția cervico-vaginală (ca de exemplu, pentru testul Papanicolau sau pentru un examen de secreție vaginală), trebuie să eviți, cu cel puțin 24 de ore, optim 48 de ore înaintea controlului ginecologic, următoarele: contactul sexual, dușurile intravaginale, tampoanele interne sau ovulele administrate intravaginal. De asemenea, medicul nu poate recolta dacă ai o sângerare pe cale vaginală.

Tu te vei așeza pe masa ginecologică pe spate, cu picioarele așezate în suporții mesei (adică genunchii sunt îndoiți, iar picioarele depărtate). Medicul va introduce în vaginul tau speculul sau valvele, adică niște instrumente din plastic sau metal, de unică folosință sau nu, care îl ajută să vizualizeze mai bine vaginul și colul uterin. După inspecția vizuală, poate avea loc recoltarea din col sau/și vagin a probelor din secreția cervico-vaginală despre care ți-am vorbit mai devreme.

În timp ce tu rămâi în aceeași poziție, medicul va introduce două degete în vaginul tău, iar cu cealaltă mână va apăsa pe abdomenul tău; în acest fel, medicul va examina colul uterin, uterul, ovarele și trompele uterine, adică organele genitale interne.

Ce trebuie să reții aici este că, în ciuda faptului că acest moment al consultației te poate jena (și este normal să te simți puțin jenată), examenul cu valvele și tuseul vaginal durează, de obicei, câteva minute în total. Iar toată această examinare se desfășoară în interesul tău. Nu doare, dar este posibil să simți un ușor disconfort (aici contează și mai mult acea atitudine relaxată despre care îți povesteam mai devreme, pentru că psihicul contează foarte mult; cu cât esti mai anxioasă și cu cât este mai mare durerea pe care te aștepti să o simți, cu atât va fi mai mare gradul de disconfort pe care îl vei simți).

Pe de alta parte, medicul are datoria să efectueze aceste manevre cu blândețe și să îți explice în prealabil toate manevrele pe care le va efectua, pentru ca tu să știi la ce să te aștepți și să nu te ia prin surprindere cu ceva.

Se numește așa pentru ca medicul va introduce o sondă ecografică subțire acoperită cu un prezervativ în interiorul vaginului tău și va examina uterul, ovarele și trompele uterine. Motivul pentru care face asta în loc de a efectua o ecografie transabdominală (cu care poate ești mai obișnuită) este faptul ca ecografia transvaginală vizualizează organele genitale interne cu o rezoluție superioară ecografiei clasice, efectuată pe abdomen; astfel, informațiile aduse medicului sunt mai exacte și el poate să pună un diagnostic precis și cât mai aproape de adevăr.

Trebuie efectuat de către medicul ginecolog la fiecare 1-3 ani la pacienta care are între 20 și 39 de ani, și anual în cazul pacientei cu vârsta de cel puțin 40 de ani. Menționez aici că, datorită faptului că studiile au arătat că examinarea clinică a sânilor este ineficientă în scăderea mortalității prin cancerul de sân, mai multe organizații de profil au eliminat această examinare din ghidurile lor de screening.

Se începe cu inspecția sânilor, moment în care tu vei sta în șezut și cu palmele așezate pe coapse, iar medicul va analiza vizual sânii tăi, cautând modificari de formă sau de simetrie ale sânilor, modificări la nivelul pielii sanilor sau la nivelul mameloanelor (ca retracție, secreție, etc.).

Urmează apoi palparea ganglionilor limfatici, pe care medicul îi evaluează la nivelul axilei tale, dar și deasupra și dedesubtul claviculelor. Pentru examinarea axilei, tu rămâi în aceeași poziție, iar medicul îți îndepărtează brațul de corp, palpând axila și detectând ganglionii prin compresia lor pe peretele toracelui.

Ultima etapă a examinarii este palparea propriu-zisă a sânilor. Pentru asta, tu te vei întinde pe spate pe patul de examinare și vei ridica mâna deasupra capului, pentru a întinde țesutul sânului pe peretele toracelui. Ginecologul îți va palpa sistematic sânul, cu mișcări circulare, evaluând atât țesuturile superficiale, cât și pe cele profunde. Dacă i-ai spus că ai observat o secreție la nivelul mamelonului, îți va comprima și mamelonul, pentru a investiga acea secreție.

Tot rolul ginecologului este să sfătuiască pacienta să își evalueze vizual periodic sânii, iar dacă observă formațiuni la nivelul sânului sau axilei, secreție sau retracție la nivelul mamelonului, dureri la nivelul sânilor care nu sunt ciclice sau orice modificări ale pielii sânilor (ca de exemplu ulcerație, înroșire, edem sau încrețirea pielii), să se prezinte la medic. Dacă vrei să efectuezi și auto-palparea sânilor, ginecologul trebuie să îți prezinte beneficiile, limitările și potențialele prejudicii ale acestei manevre și să te sfătuiască să o practici în prima săptămână de după menstră.

Nu vreau să închei acest articol fără să îți subliniez încă o dată faptul ca ginecologul nu este un bau-bau, ci un om care a învățat mult ca să te ajute; el nu este acolo ca să te judece în nici un fel, ci doar să te ajute să rămâi sănătoasă.

Articolul este scris de Dr. Ioan Boleac, medic primar obstetrică-ginecologie, doctor în științe medicale, cu specializare în fertilizare in vitro, și vine în continuarea și susținerea proiectelor coordonate de către Societatea pentru Educație Contraceptivă și Sexuală – Talk for Youth și Vorbește-mi despre ce nu se vorbește – și este finanțat de Surecheck.

Dacă dorești să faci cunoștință cu Dl. Ioan Boleac aici îl poți găsi: https://ioanboleac.ro/

Articolul face parte dintr-o serie de 24 de articole de specialitate scrise de psihologi și de medici ginecologi.

STAY TUNNED!

surecheck_logo_low-res

Partenerul media pentru acest proiect este Iqool

Vizitatori

N/A