DROGURILE NU REZOLVĂ PROBLEME! DROGURILE LE COMPLICĂ!

Consumul de droguri – Permise & Nepermise

Vedem de multe ori exprimarea de tip licit și ilicit la TV când vine vorba de consumul de droguri, o exprimare uneori greoaie care nu ne dă suficiente informații despre subiect.

În acest articol, vom aborda aceste aspecte care pot fi de interes pentru tine dacă ești curios/curioasă, poate că un prieten/coleg consumă droguri sau poate chiar cineva din familie și dorești să înțelegi mai bine fenomenul. Dacă chiar tu ești cel care consumă droguri sau ești părintele unui copil care consumă droguri te invit să citești articolul de mai jos cu înțelegere, fără judecată și încrederea că există soluții și resurse pentru tine/voi.

Droguri licite

Licit înseamnă în limitelele legii, mai exact orice este licit este permis sau legal. Drogurile licite sunt: alcoolul, cofeina și nicotina. Pentru acestea este permisă utilizarea și vânzarea acestor substanțe. Alte droguri licite sunt și cele prescrise de doctor numai dacă sunt utilizate de persoana pentru care au fost prescrise.

Droguri ilicite

Drogurile ilicite sunt cele care sunt considerate ilegale pentru că pun în pericol sănătatea și viața persoanei – canabisul, amfetamina, cocaina, mdma și altele. În ceea ce privește drogurile licite ne putem uita la consumul de alcool care reprezintă cauza principală a mii de accidente rutiere și/sau decese deși este un drog licit. Ținând cont de acest fapt, este important să observi că dacă ceva este legal nu înseamnă că este și sigur de folosit. Cu atât mai mult cu cât consumul de droguri în mod regulat, fie ele licite sau ilicite duce la dependență.

Când și de ce începe consumul de droguri?

Din păcate, România deține un record cu privire la vârsta la care adolescenții încep să se drogheze – 13 ani (1).

Agenția Națională Antidrog a evidențiat că adolescenții români consumă mai puține droguri ilicite decât media europeană. În ceea ce privește consumul de droguri licite (alcool și tutun) datele sugerează o situație mai rea: 49% dintre tineri fumează, iar 83% consumă alcool, mult peste media europeană (1).

Motivul? Adolescența este o perioadă de explorare și cunoaștere de sine. Uneori este asociată cu comportamente de risc, aici ne referim și la consumul de droguri licite (cofeina, alcoolul și tutunul) și ilicite (canabisul, amfetamina, cocaina, mdma, medicația luată fără prescripție medicală și altele).

Adolescentul va tinde să se descopere pe sine, de cele mai multe ori, prin respingerea anumitor trăsături ale părinților și adoptarea unor însușiri a celor de-o seamă din nevoia de a fi acceptat din punct de vedere social și de a-și crea un nou sine diferit de cel de până acum. Acesta este un context frecvent în care apar comportamentele riscante și testarea limitelor.

Adolescenții consumă droguri din mai multe motive: de plictiseală, pentru a se simți mai bine, pentru a evita să se confrunte cu problemele din viața lor, satisfacerea curiozității, să se “anestezieze”, să se simtă adulți, să-și arate independența, să aparțină unui grup (3).

Creierul și droguri

O parte din creierul tău eliberează o substanță numită dopamină care se ocupă cu recompensarea. Dopamina transmite semnale în creier și astfel te simți euforic, fericit, curajos. Adolescenții au mai mulți receptori pentru dopamină decât au adulții. Asta înseamnă că atunci când primești un compliment, de exemplu, centrul din creier responsabil cu recompensa este mai activ decât ar fi creierul unui adult (2).

Petrecerea timpului cu prietenii stimulează centrul recompensei plasat în creierul tău. Mai exact, vei tinde să faci lucruri cu prietenii pe care nu le-ai fi făcut singur(ă), în mod normal. Acest comportament te poate stimula să încerci lucruri noi și benefice pentru tine, însă poate duce și la consum de alcool, țigări și/sau droguri (2).

La început poți alege să iei droguri pentru că iți place, pentru că te face să te simți special(ă). Poți crede că poți controla cât de mult și cât de des consumi și asta poate fi adevărat, dar cu timpul, drogurile modifică felul în care creierul tău funcționează. Aceste schimbări pot dura foarte mult timp și te fac să-ți pierzi acel control pe care credeai că îl ai, ceea ce duce la comportamente care îți fac rău.

Mai mult, combinarea drogurilor licite și ilicite duce la un risc crescut de accidente și probleme de sănătate mentală (2).

Ce trebuie să eviți în timpul sarcinii?

  • Alcoolul – este periculos atât pentru gravidă cât și pentru copil, cu atât mai mult cu cât este consumat în cantități mari
  • Tutunul – sunt numeroase studii care arată că există un risc mai mare de pierdere a sarcinii, de naștere prematură, de greutate mică la naștere sau de moarte subită a copilului în primul an de viață la mamele fumătoare.
  • Droguri – utilizarea oricăruit tip de drog în sarcină poate duce la moartea fătului sau la prematuritate. De asemenea, atunci când se folosesc droguri în trimestrul 3, copiii se nasc cu dependență de aceste substanțe.
  • Utilizarea medicamentelor care nu sunt prescrise de medic. Și o banală aspirină poate cauza efecte adverse sarcinii.
  • Consumul unor tipuri de pește care pot conține cantități mari de mercur, cum ar fi tonul, pestele spadă
  • Consumul de ouă crude, de preparate pe bază de maioneză din ou crud
  • Mâncare incorect preparată termin, carne sau pește crude
  • Brânză și lapte nepasteurizat
  • Consumul de sare în exces pentru că poate agrava edemele

Efectele negative

Consumul drogurilor contribuie la efecte negative pe termen scurt și lung. S-a dovedit prin analiza creierului adolescenților care au consumat droguri că au apărut efecte negative pe termen lung. Mai exact, cortexul prefrontal este mai mic la persoanele care consumă droguri față de cele care nu consumă droguri. Adolescenții cu un cortex prefrontal mai mic au note mai mici, au pierderi de memorie și dificultăți de socializare (2).

Oricine poate avea o astfel de problemă, indiferent de situația financiară, vârstă, job etc (4).

Factori de risc și de protecție

Studiile au evidențiat câțiva factorii de risc care cresc probabilitatea ca un adolescent să consume droguri (2): note mici, eșec școlar, victima bullying-ului sau a cyberbullying-ului, stimă de sine scăzută, un stil de parenting permisiv, o altă rudă care consumă droguri/alcool, lipsa regulilor clare și aplicate în scoală privind consumul de droguri licite și ilicite, credința că nu face rău.

Din fericire, avem și factori de protecție care scad probabilitatea ca un adolescent să consume droguri: relație bună cu părintele/persoana de referință, stimă de sine ridicată, disponibilitatea părintelui de a vorbi cu adolescentul despre aceste aspecte, prezența modelelor pozitive, reguli clare și aplicate în scoală privind consumul de droguri licite și ilicite, credința că uzul de droguri licite și ilicite face rău (3).

Studiile au arătat că adolescenții care consumă droguri în adolescență au mai multe șanse să consume și când devin adulți, ceea ce conduce la o sănătate mentală afectată în viața de adult (stres, anxietate, depresie, etc) (4).

S-a mai observat că există o legătură între consumul ilicit de droguri și:

 

  • Probabilitatea de a avea probleme cu legea;
  • Riscul de a deveni o persoană fără adăpost;
  • Dificultăți de relaționare;
  • Dificultăți la locul de muncă (conflicte cu colegii, pierderea locului de muncă etc);
  • Probleme de sănătate;
  • Dificultăți financiare (nu-și gestionează banii potrivit, nu reușește să câștige suficient de bine etc). (4)

 

 

Putem înțelege până aici că, la început, consumul poate părea interesant, curios, ceva nou care te face să te simți special(ă). Însă, sunt mulți factori care țin de presiunea socială a colegilor/ prietenilor în combinație cu felul în care creierul este stimulat de către droguri, peste care adăugăm contextul de viață favorizant (stres, situație financiară precară, cineva din familie care consumă droguri). Această combinație poate duce la probabilitatea de a dezvolta o dependență de droguri.

Oricine poate avea o astfel de problemă, indiferent de situația financiară, vârstă, job etc (4).

Dependența

Dependența este atunci când o persoană consumă alcool sau droguri și nu se poate opri deși dependența îi cauzează probleme în viața personală și relațională.

Dependența este greu de oprit odată avută și consumă foarte multe resurse din viața persoanelor afectate scăzând calitatea vieții a persoanei, a familiei persoanei și duce chiar la deces.

 

Cere ajutorul!

Dacă crezi că tu sau un prieten este dependent de droguri, oricare ar fi ele, vorbește cu un părinte, doctor, consilier școlar etc. În mod sigur, cel puțin câteva dintre aceste persoane te pot ajuta.

Bineînțeles, sunt disponibile mai multe tipuri de tratament. Două dintre ele sunt: comportamentală (persoana este ajutată să-și modifice rutina, comportamentul) și medicamentoasă (se folosesc, pentru o perioadă, medicamente pentru ca organismul să nu mai aibă nevoie de drog).

Specialiștii în tratamentul adicțiilor îi pot învață pe oameni cum să trăiască fără droguri – cum să facă față dorinței de a consuma, cum să evite situațiile care duc la consum și cum să evite să se apuce din nou de droguri după o perioadă de abstinență, acest comportament numit recădere fiind comun persoanelor dependente.

Poate fi dificil să depășești dependența de droguri fără ajutorul specialiștilor. Este nevoie de timp și de puține ori poți face asta singur. Să ceri ajutor este o dovadă de curaj!

În Romania există asociații care au ca obiectiv prevenirea și susținerea oamenilor în vindecarea dependenței de drogurile licite/ilicite – Asociaţia Română Anti-SIDA (ARAS), Alianţa pentru Lupta Împotriva Alcoolismului şi Toxicomaniilor (ALIAT), Asociația Crucea Albastră – ROSAAC, Asociația Preventis și altele.

Bibliografie

  1. Agentia Nationala Antidrog http://ana.gov.ro/romania-sub-media-europeana-la-consumul-de-droguri-in-randul-adolescentilor/;
  2. OECD/European Union (2018), “Illicit drug consumption among children”, in Health at a Glance: Europe 2018: State of Health in the EU Cycle, OECD Publishing, Paris/European Union, Brussels;
  3. O’Connell, M.E., Boat, T., & Warner, K.E. (Eds.). (2009) Preventing mental, emotional, and behavioral disorders among young people: Progress and possibilities. National Research Council and Institute of Medicine of the National Academies. Washington, D.C.: The National Academies Press;
  4. White J, Bell S, Batty GD Association of illicit drug use in adolescence with socioeconomic and criminal justice outcomes in adulthood: prospective findings from a UK national birth cohort J Epidemiol Community Health 2020;74:705-709.

Articolul este scris de Psiholog Mădălina Popescu-Terciu și vine în continuarea și susținerea proiectelor coordonate de către Societatea pentru Educație Contraceptivă și Sexuală – Talk for Youth și Vorbește-mi despre ce nu se vorbește – și este finanțat de Surecheck.

Articolul face parte dintr-o serie de 24 de articole de specialitate scrise de psihologi și de medici ginecologi

STAY TUNNED!

Partenerul media pentru acest proiect este Iqool

Vizitatori

N/A
Distribuie:
cyberbullying-ge9fe7513a_1920

De ce este cyberbullyingul atât de îngrozitor?

Mediul online începe să ocupe din ce în ce mai mult spațiu în viața noastră, pentru că este din ce în ce mai accesibil și are numeroase avantaje. Datorită pandemiei, am început să folosim și mai mult internetul și mijloacele electronice de comunicare la distanță, acestea fiind pentru o perioadă de timp singura modalitate de a menține legătura cu persoanele dragi, de a frecventa cursurile școlare sau pentru a ne păstra job-urile, pentru a face cumpărături sau pentru a afla informații noi. 

Pe lângă numeroasele avantaje, mediul online vine și cu unele dezavantaje. Unul dintre acestea este cyberbullying-ul, un fenomen care ia amploare, pe care îmi propun să îl prezint în acest articol.  

Ce este cyberbullying-ul?

Cyberbullying-ul este o formă de hărțuire prin utilizarea tehnologiilor digitale. Poate avea loc pe rețelele sociale, platformele de mesagerie, platformele de jocuri și telefoanele mobile. Este un comportament repetat, de către o persoană sau un grup de persoane, care urmărește să sperie, să înfurie sau să rușineze pe cei vizați, care nu se pot apăra cu ușurință. (1)

Hărțuirea cibernetică se poate întâmpla oriunde există interacțiune socială online. De exemplu, pe rețelele de socializare, jocuri video, mesaje text sau aplicații anonime când se dorește intimidarea altor persoane, prin postări de mesaje sau imagini jenante, prin partajarea de informații private sau transmiterea unor mesaje de amenințare. Copiii, adolescenții și tinerii pot folosi accesul la un public larg online pentru a-și încuraja colegii și prietenii să li se alăture, pentru a ținti pe cineva cu bârfe, zvonuri și povești neadevărate sau jignitoare. Cele mai des întâlnite medii în care apare sunt rețelele sociale cum ar fi Facebook, Instagram, Snapchat și Tik Tok.

Caracteristici

Cyberbullying-ul este un comportament rău intenționat, repetat prin utilizarea computerelor, a telefoanelor mobile și a altor dispozitive electronice (3). Ceea ce îl caracterizează este:

  • rănirea – este un comportament care îi face rău celuilalt sau îl pune în situații în care să se simtă prost;
  • intenția – este un comportament dorit, nu este un comportament accidental;
  • repetiție – se întâmplă de mai multe ori, iar victima nu știe când și dacă agresorul se va opri;
  • dezechilibru de putere – agresorul alege o persoană neputincioasă pe care o rănește profitând de slăbiciunile ei. Totodată,  mediul online oferă anumite avantaje care fac să îi crească puterea celui care hărțuiește.

Violența în mediul online poate fi percepută ca fiind mai dificilă decât hărțuirea off-line, deoarece atacurile pot fi mai intense, mai frecvente, neașteptate ceea ce le face să pară a fi dificil de oprit. În comparație cu agresorii din curtea școlii, agresorii virtuali nu sunt reținuți de spațiu și timp. Ei pot hărțui indiferent de locul în care se află, pe durată nelimitată de timp. (6)

Prin faptul că se întâmplă în mediul online, cyberbullying-ul spre deosebire de alte tipuri de agresiune are unele caracteristici:

  • Este persistent. Majoritatea adolescenților au acces la o anumită formă de tehnologie în orice moment, ceea ce înseamnă că hărțuirea cibernetică poate avea loc oricând, la orice oră – dimineața, după-amiaza și seara – nu doar în timpul programului de școală. Se poate întâmpla constant, ori de câte ori deschizi telefonul, indiferent că ești acasă sau în comunitate. De aceea poate creea un disconfort mai mare, fiind fără oprire.
  • Hărțuirea cibernetică poate fi făcută în mod anonim, fără a se cunoaște cine se află în spatele comportamentului. Ceea ce face să fie mult mai ușor să apară și să continue, pentru că cel care hărțuiește poate să nu fie tras la răspundere. 
  • Greu de observat. Anonimatul și faptul că se întâmplă în mediul online fac ca cyberbullying-ul să fie greu de detectat, de multe ori adulții nu știu cu ce se confruntă copilul/adolescentul, motiv pentru care nu intervin pentru a rezolva problema, deși este necesară intervenția lor. 
  • Informațiile online pot fi partajate ușor și rapid, astfel că este dificilă restricționarea sau oprirea mesajelor negative odată ce acestea sunt postate online, iar cel hărțuit nu știe exact câte persoane au văzut informația. 
  • De multe ori este mai ușor să rănești folosind tehnologia chiar dacă te afli la distanțe mari. Se poate evita foarte ușor contactul direct cu victima, sau confruntarea cu aceasta, luându-i posibilitatea de a se apăra. 
  • Odată ce o informație este partajată pe internet, este adesea disponibilă pentru toată lumea, oriunde. Poate fi dificil să ștergi complet informațiile dacă au fost postate pe internet.

 

Cum se manifestă cyberbullying-ul?

Așa cum am spus, cyberbullying-ul presupune postarea de mesaje false, jignitoare sau menite să producă suferință, în diverse spații virtuale. Iată mai jos câteva exemple concrete:

  • răspândirea minciunilor despre o persoană folosind dispozitive mobile sau internetul;
  • postarea de fotografii sau videoclipuri penibile cu cineva pe rețelele sociale;
  • trimiterea de mesaje, imagini sau videoclipuri dăunătoare, abuzive sau amenințătoare folosind platformele de mesagerie (Messeenger, WhatsApp, Discord etc.);
  • răspândirea unor bârfe răutăcioase în mediul online despre cineva;
  • spargerea contului unei persoane sau folosirea parolei pentru a-i modifica profilul pe rețelele de socializare sau pentru a posta în numele acesteia, conținuturi și mesaje jignitoare la adresa altora;
  • crearea de conturi false în numele altcuiva;
  • a face o persoană să creadă că ești altcineva;
  • răspândirea în mediul virtual a unor zvonuri, mesaje de discreditare sau dezvăluirea unor secrete neplăcute despre o altă persoană, afectându-i în mod negativ reputația; 
  • crearea de spații virtuale (website, blog, cont de Facebook) cu conținuturi în care altcineva este ridiculizat (filme, desene, fotografii, texte etc.); 
  • inițierea unor discuții în care anumite persoane sunt invitate sau păcălite să dezvăluie informații personale, care sunt ulterior trimise altora; 
  • trimite altora fotografii compromițătoare cu o persoană, fără a avea consimțământul acesteia; 
  • excluderea – eliminarea, în mod intenționat, a unui membru dintr-un grup de discuții online, mesaje de grup, aplicații sau jocuri.

Cyber grooming este un alt fenomen specific mediului online și se referă la folosirea internetului pentru inițerea de contacte (virtuale) cu scopul obținerii unor beneficii sexuale. Se poate ajunge la hărțuire sexuală și chiar abuzul sexual asupra copiilor și al tinerilor. 

Câte persoane se confruntă cu cyberbullying-ul?

România se află printre primele 5 țări din Europa în ceea ce privește violența școlară împotriva copiilor. Potrivit unor statistici ale Ministerul Educației Naționale pentru 2016- 2017, procentul cazurilor de violență școlară a ajuns până la 57% (pentru cei cu vârste cuprinse între 11-15 ani). (4) Un studiu realizat în România, arată că 7 din 10 copii au fost martorii sau victimele unei situații de cyberbullying, 73% dintre copii au fost martorii unei situaţii de bullying în mediul şcolar, 69% asistând la astfel de fenomene în mediul online. (3) Majoritatea cercetărilor indică faptul că între 6 și 30% dintre adolescenți au experimentat o formă de hărțuire cibernetică (6).

Încă din clasele I-IV copiii pot experimenta hărțuirea pe internet. Cei cu vârste cuprinse între 12 și 15 ani, sunt cel mai des implicați în Cyberbullying, după această vârstă frecvența începe să se diminueze.(1) Fetele sunt mai des victime ale violenței, inclusiv în mediul online. De cele mai multe ori, acestea sunt hărțuite pe social media, unde sunt distribuite poze cu acestea, deseori editate sau trucate. Numeroase astfel de cazuri au și o componentă sexuală, pozele sau video-urile distribuite fiind nuduri sau având caracteristici sexuale. (4)

Care sunt consecințele cyberbullying-ului?

Uneori, hărțuirea online, ca și alte tipuri de violență, poate contribui probleme grave de lungă durată. Stresul de a fi într-o stare continuă de supărare sau frică poate duce la apariția unor probleme de sănătate fizică sau psihică. Pot să apară probleme de somn, dificultăți de concentrare, probleme de alimentație (mâncat excesiv sau lipsa poftei de mâncare), nivelul scăzut de energie, stimă de sine scăzută, stări de nervozitate, anxietate, tristețe sau chiar depresie (5). Sentimente de vinovăție, persoana se poate simți prinsă într-o situație fără scăpare, se poate simți singură, ca și cum nimeni nu o susține, se poate simți exclusă.

În același timp, cyberbullying-ul îi poate afecta și pe cei care hărțuiesc în mediul online. Pe lângă disconfort și stresul cauzat de implicarea în cyberbullying, pot exista consecințe la nivelul școlii sau al comunității. Intimidarea sau comentariile răutăcioase care se concentrează pe aspecte precum genul, religia, orientarea sexuală, rasa sau diferențele fizice ale unei persoane sunt considerate discriminare, ceea ce este împotriva legii. Asta înseamnă că poliția s-ar putea implica, iar hărțuitorii se pot confrunta cu sancțiuni grave. În România există o lege din 2020, prin care sunt stabilite o serie de măsuri ce trebuie luate pentru a preveni și a opri cyberbullying-ul.

Ce poți face?

Dacă se întâmplă să fii expus la vreuna din situațiile de mai sus, sau simți că se fac glume pe seama ta (în mediul online) care te rănesc, ai dreptul să spui ce te deranjează și să ceri ca acele “glume” să înceteze. Dacă nu se opresc, este foarte posibil să fie cyberbullying.

  • Următorul pas este să vorbești cu o persoană de încredere, cu părinții sau un adult din viața ta, un profesor sau consilierul de la școală.
  • Dacă îți este dificil să discuți cu o persoană cunoscută, poți apela 119 – Telefonul copilului
  • Dacă se întâmplă pe platformele de socializare, acestea sunt obligate să ofere un mediu sigur utilizatorilor. Ai posibilitatea de a-l bloca pe cel care îți face rău și de a raporta comportamentul pe platforma respectivă. Cere ajutor dacă nu îl  poți bloca singur/ă.
  • Strângerea dovezilor, precum mesaje text și capturi de ecran ale postărilor de pe rețelele de socializare, poate fi utilă, pentru a avea dovezi și a arăta ce se întâmplă.
  • Pentru a pune capăt bullying-ului, agresiunea trebuie identificată, iar raportarea situațiilor este esențială. De asemenea, poate fi de ajutor și să îi arăți agresorului că acțiunile sale sunt inacceptabile.
  • Deloghează-te pentru o perioadă de timp, însă aceasta este o soluție temporară pentru a te liniști, nu tu ești vinovat/ă, celălalt trebuie să înceteze!
  • Redirecționează sau distribuie mesaje doar persoanelor adulte de încredere, care te pot ajuta.
  • Părăsește grupul sau conversația.
  • Dacă ești într-o situație de pericol iminent, contactează poliția sau serviciile de urgență 112.

De asemenea, poți face unele lucruri pentru a preveni apariția unor situații neplăcute:

  • Informațiile personale precum adresa sau numărul de telefon le împărtășești doar cu persoane cunoscute. Ai grijă ce tip de poze postezi sau distribui, informațiile persoanale nu te ajută să fie publice.
  • Păstrează-ți parolele doar pentru tine, nu le spune nici măcar prietenilor apropiați.
  • Atunci când ești nervos sau supărat, încearcă să te liniștești, să analizezi situația și apoi să răspunzi. Un răspuns la nervi, din partea ta, poate încuraja hărțuitorul să continue.
  • Discutați în privat cu persoana care este agresată cibernetic și întrebați dacă este bine și dacă are nevoie de ajutor.
  • Dacă este sigur, luați atitudine și cereți persoanelor care agresează să înceteze sau solicită ajutorul unor persoane adulte (părinți, profesori etc.) pentru a opri situația.

Bibliografie

  1. Redmond, P., Lock, J. V., & Smart, V. (2020). Developing a cyberbullying conceptual framework for educators. Technology in Society60, 101223.
  2. Lozano-Blasco, R., Cortés-Pascual, A., & Latorre-Martínez, M. P. (2020). Being a cybervictim and a cyberbully–The duality of cyberbullying: A meta-analysis. Computers in human behavior111, 106444. 
  3. Campbell, M., & Bauman, S. (2018). Cyberbullying: Definition, consequences, prevalence. In Reducing Cyberbullying in Schools(pp. 3-16). Academic Press.
  4. Salvați Copiii, Violența de orice fel afectează sănătatea fizică și emoțională a copiilor, (2016);
  5. Bogdan Borș și Denisa Leonte (coord) 2022 – Violența Bazată pe Gen în Școlile din România, Moldova și Ucraina  

https://www.tdh.ro/ro/violenta-bazata-pe-gen-scolile-din-romania-moldova-si-ucraina

  1. Kowalski, R. M., Limber, S. P., & McCord, A. (2019). A developmental approach to cyberbullying: Prevalence and protective factors. Aggression and Violent Behavior45, 20-32.
  2. Sabella, R. A., Patchin, J. W., & Hinduja, S. (2013). Cyberbullying myths and realities. Computers in Human behavior29(6), 2703-2711. 

NORME METODOLOGICE din 27 mai 2020, Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 492 din 10 iunie 2020

https://kidshelpline.com.au/teens/issues/cyberbullying 

https://www.unicef.org/end-violence/how-to-stop-cyberbullying

https://www.acceslajustitie.assoc.ro/cyberbullyingul-o-metoda-de-hartuire-tot-mai-frecventa-in-pandemie/

https://www.stopbullying.gov/cyberbullying/what-is-it

https://www.salvaticopiii.ro/afla-mai-multe/noutati/10-lucruri-esentiale-pe-care-ar-trebui-sa-le-cunoa

Articolul este scris de Psiholog și Psihoterapeut integrativ, Cristina Teodorescu, și vine în continuarea și susținerea proiectelor coordonate de către Societatea pentru Educație Contraceptivă și Sexuală – Talk for Youth și Vorbește-mi despre ce nu se vorbește – și este finanțat de Surecheck.

Articolul face parte dintr-o serie de 24 de articole de specialitate scrise de psihologi și de medici ginecologi.

STAY TUNNED!

Partenerul media pentru acest proiect este Iqool

Vizitatori

N/A
Distribuie: