violentainrelatii

Violența în relații SAU cum NU trebuie să arate o relație

Relațiile sănătoase constau în încredere, onestitate, respect, egalitate și compromis, așa cum am prezentat aici. Într-o relație sănătoasă și sigură, fiecare partener își păstrează individualitatea, se simte liber să petreacă timp separat, să se bucure de alți prieteni, să își mențină interesul față de hobby-urile sale și activitățile importante pentru el. 

Din păcate, nu toate relațiile sunt pozitive. În acest articol îmi propun să prezint partea întunecată a relațiilor și ce poți face atunci când în relația cu prietenul/prietena este prezentă violența.  

Ce este violența domestică?

Violența care are loc între doi parteneri de cuplu, actuali sau foști, se numește violența domestică. În general este cunoscută ca: violență în familie, bătaie, lovire, abuz conjugal, agresiune sau abuz asupra femeii, violență conjugală, violență intimă etc., acestea sunt doar câteva exemple. 

Nu este un comportament care se întâmplă o singură dată, este mai degrabă obișnuința unei persoane de a se purta agresiv fizic, sexual și/sau psihologic, față de o persoană sau mai multe persoane din mediul familial, cu care are o relație foarte apropiată, de cuplu, relație părinte-copil, relație între frați etc. 

Violența în relațiile romantice – Dating Violence – este o formă de violență domestică specifică adolescenților și tinerilor, de la 10 la 24 de ani, care au fost împreună sau sunt cuplați în prezent și care experimentează forme de abuz în relație. (1)

Violența la întâlniri este un tipar de comportamente abuzive, agresive, cu scopul de a oferi putere și control asupra unui partener/partenere într-o relație de cuplu, pentru a-l/o manipula, pentru a face ca iubitul/iubita să se simtă prost cu sine sau cu alți oameni apropiați (cum ar fi prietenii sau familia), pentru a-l face pe celălalt îi fie teamă în relația de cuplu.

Dating Violence este un fenomen pe care îl pot experimenta atât fetele cât și băieții, în calitate de agresori sau victime, în relațiile de cuplu. Se poate întâlni în relații heterosexuale sau gay.

Deși este un fenomen larg întâlnit în rândul tinerilor, nu există un concept general valabil, care să îl definească. În România, violența în relațiile dintre adolescenți/tineri, este asociată mai degrabă cu violența de gen sau cu violența domestică. (3,4) De exemplu, violența împotriva unei fete/femei doar fiindcă este considerată mai slabă. Violența de gen este rezultatul relațiilor inegale de putere dintre femei și bărbați, menținute și reproduse de-a lungul istoriei. În general, persoanele de sex feminin sunt mai afectate datorită atitudinilor promovate și menținute de societățile patriarhale, ce oferă mai multă putere bărbaților. 

Violenţa de gen cuprinde, fără a se limita însă la acestea, următoarele fapte: violenţa domestică, violenţa sexuală, mutilarea genitală a femeilor, căsătoria forţată, avortul forţat şi sterilizarea forţată, hărţuirea sexuală, traficul de fiinţe umane şi prostituţia forţată.

Violența domestică poate include abuz psihologic, abuz fizic, abuz sexual sau o combinație a acestora și face referire la orice comportament al unui partener care dăunează celuilalt. (2)

Tipuri de violență

Violența psihologică poate include devalorizare victimei, izolarea și abuzul social, controlul și dominarea, inclusiv prin folosirea tehnologiei, șantajul sau amenințările. Toate acestea fac victima să se simtă captivă, să-i fie frică, să își piardă prietenii, devenind astfel din ce în ce mai dependentă de agresor, făcând-o incapabilă să scape de o relația abuzivă. 

Exemple de comportamente ale abuzului psihologic: 

  • Strigarea pe nume, cu scopul de a te expune public sau a te intimida.
  • Posesivitate și crize de gelozie
  • Jigniri cu scopul de a-ți scădea imaginea de sine
  • Acuze ce stârnesc sentimente de vinovăție 
  • Te sună sau te monitorizează frecvent pentru a afla unde ești, cu cine ești și ce faci
  • Îți spune cu ce să te îmbraci
  • Trebuie să fie cu tine tot timpul
  • Verificarea telefonului mobil sau a e-mailului fără permisiune
  • Neîncredere extremă
  • Te izolează de familie sau prieteni, nu te lasă să ieși cu ei
  • Te amenință că te va răni pe tine sau pe cineva drag (din famile, prieteni) 
  • Îți aduce acuze false
  • Temperament exploziv
  • Modificări ale dispoziției, trece de la o stare la alta nejustificat
  • Îți comandă ce să faci
  • Șantajul
  • Ignorarea sentimentelor tale
  • Insultarea valorilor sau a convingerilor tale

Implică orice mijloc/acțiune sau inacțiune prin care îți poate face rău fizic. Comportamente ale abuzul fizic poate include:

  • Împingerea
  • Lovitură de pumni
  • Plesnit
  • Ciupit
  • Lovituri
  • Lovitură cu piciorul
  • Trasul de păr
  • Strangularea
  • Mușcături
  • Te obligă să fumezi, să consumi alcool sau droguri

Se referă la comportamentele sexuale nedorite de unul dintre parteneri. Abuzul sexual poate include:

  • Atingerea și sărutul nedorit
  • Te obligă să faci sex
  • Nu te lasă să eviți o sarcină nedorită
  • Te obligă să faci alte lucruri sexuale 

Aici poți afla mai multe despre abuzul sexual.

Cât de frecventă este violența în relațiile dintre tineri și adolescenți?

Violența în relații, în funcție de tipul ei de manifestare, variază de la o societate la alta, fiind întâlnită mult mai des decât ne-am aștepta. Tu cunoști pe cineva care experimentează violență în relație cu iubitul/iubita sa? 

Iată ce spun studiile: violența fizică ajunge la 20% dintre adolescenții care au o relație, violența sexuală la 9% din tineri și adolescenți, iar violența psihologică este mult mai des întâlnită cu variații între 20% și 76%, de cele mai multe ori, abuzul emoțional însoțind celelalte tipuri de violență. În ceea ce privește violența online, datele indică faptul că aceasta apare între 5% și 56% din cazuri, în funcție de severitatea comportamentului analizat. (5,6) 

Un sondaj al elevilor de liceu din SUA arată că 1 din 5 eleve de sex feminin și 1 din 10 elevi de sex masculin, care au relații romantice, au suferit o formă de violență între adolescenți în ultimele 12 luni. (7)

Care sunt cauzele?

Cauzele violenței în relațiile dintre adolescenți pot fi multiple, de la lipsa abilităților sociale, la stimă de sine scăzută sau lipsa abilităților de a rezolva probleme, la expunerea la violența domestică între părinți sau expunerea la acte de violență în relațiile cu ceilalți adolescenți etc. Persoanele care trec prin astfel de experiențe pot considera normal să se comporte la rândul lor într-un mod violent. De exemplu, aceștia pot crede că:

  • Ei au dreptul de a-și „controla” partenerele de sex feminin în orice mod este necesar.
  • „Masculinitatea” este percepută ca agresivitate fizică.
  • Își „posedă” partenerul.
  • Ar trebui să beneficieze de relații sexuale.
  • Pot pierde respectul dacă sunt atenți și își susțin partenera, sunt luați de fraieri.
  • Consideră că gelozia este un semn de iubire.

Adolescentele pot crede că:

  • Ele sunt responsabile pentru rezolvarea problemelor din relațiile lor.
  • Gelozia, posesivitatea și chiar abuzul fizic al iubitului lor sunt „romantice”.
  • Abuzul este „normal” pentru că și prietenii lor pățesc așa.
  • Nu au unde să ceară ajutor.

Deși toate aceste credințe pot fi observate și în rândul adulților implicați în violența domestică, sunt mai răspândite la adolescenți, care sunt în plin proces de formare al identității. Frecvența comportamentelor abuzive tinde să se diminueze către finalizarea adolescenței, însă consecințele acestora se accentuează odată cu vârsta. (5)

Care sunt consecințele violenței în relațiile dintre adolescenți?

  • Absenteism crescut
  • Probleme în relațiile cu ceilalți prieteni
  • Performanțe academice scăzute și dificultăți școlare
  • Depresie
  • Anxietate
  • Gânduri suicidare
  • Consum de droguri și alcool
  • Autovătămare
  • Comportament delincvent 
  • Schimbare de dispoziție sau de caracter (depresie, dispoziție, tendință de a se scuza)
  • Izolarea de prieteni și familie
  • Experimentarea violenței în relațiile viitoare, printre victimele adulte ale violului sau ale violenței domestice, 1 din 5 femei și aproape 1 din 7 bărbați au experimentat pentru prima dată o formă de violență din partea partenerului în perioada 11-17 ani. (9)

Dacă ești o victimă a violenței în relații, ai putea…

  • Să gândește sau să crezi că este vina ta.
  • Să te simți furios/furioasă, trist(ă), singur(ă), deprimat(ă) sau confuz(ă).
  • Să simți neputință în fața abuzului.
  • Să te simți amenințat(ă) sau umilit(ă).
  • Să simți anxietate însoțită de senzații în corp (puls accelerat, palpitații, senzație de sufocare, transpirații etc.).
  • Posibil să nu știi ce s-ar putea întâmpla în continuare.
  • Să simți că nu poți vorbi cu familia și prietenii.
  • Să-ți fie teamă să nu suferi mai tare. 
  • Să vrei să îl protejezi pe iubitul sau prietena ta.

Obține ajutor!

  • A fi victima violenței în relații nu este vina ta. Nimic din ceea ce spui, faci sau te comporți nu dă cuiva dreptul să te rănească.
  • Dacă simți că te afli într-o relație abuzivă, cere ajutor imediat. Nu-ți ține îngrijorările doar pentru tine.
  • Vorbește cu cineva în care ai încredere.

Violența domestică este o experiență prin care nimeni nu ar trebui să treacă vreodată, de aceea este stabilit prin lege ca statul să ofere ajutor și protecție persoanelor care trec prin orice formă de abuz. La nivelul comunității sunt desemnate mai multe persoane care pot interveni și sunt obligate legal, în funcție de situație, să raporteze și să ia măsuri pentru a te proteja. Printre profesioniștii care te pot ajuta, se numără: 

  • cadrele medicale – asistenta medicală, medicul de familie, camera de gardă, salvare
  • profesorii – poți apela cu încredere la diriginte, la un profesor pe care îl apreciezi sau la consilierul școlar
  • Direcția Generală de Protecție a Copilului – unde poți beneficia și de consiliere psihologică sau chiar de adăposturi special destinate victimelor violenței domestice
  • poliție – în funcție de pericolul la care ești expus(ă), poliția poate lua unele măsuri, chiar eliberarea unui ordin de protecție, prin care să interzică agresorului să se apropie de tine.
  • ONG-uri care oferă servicii de susținere persoanelor care sunt victime ale violenței domestice

În toate cazurile, aceștia vor depune eforturi pentru ca tu să fii în siguranța și pentru a proteja intimitatea ta și a familiei tale.

SUNĂ!

Dacă dorești ajutor pentru a decide cu cine să vorbești, poți suna la o linie de urgență:

De asemenea, s-ar putea să dorești să vorbești cu un membru de încredere al familiei, cu părinții tăi sau cu  părintele unui prieten, cu un vecin sau cu un prieten adult, un frate sau un văr mai mare sau cu altă persoană cu experiență în care ai încredere.

Iată și alte măsuri de precauție pe care le poți lua:

  • Anunță-ți prietenii sau familia când îți este frică sau ai nevoie de ajutor.
  • Când ieși, spune unde mergi, cu cine ieși și când te vei întoarce, pentru ca persoanele apropiate să poată interveni, în caz de nevoie.
  • Memorează numerele de telefon ale persoanelor importante din viața ta, în caz de urgență să le poti folosi imediat.
  • Ieșiți în grup sau cu alte cupluri.
  • Să ai bani la dispoziție pentru transport dacă trebuie să iei un taxi, autobuz sau metrou, aplicație Uber, pentru a scăpa.

SUCCES! și nu uita… poți să ceri ajutorul!

Bibliografie

  1. Courtain, A., & Glowacz, F. (2021). Exploration of Dating Violence and Related Attitudes Among Adolescents and Emerging Adults. Journal of Interpersonal Violence, 36(5–6), NP2975–NP2998. https://doi.org/10.1177/0886260518770185
  2. Cornelius, T. L., & Resseguie, N. (2007). Primary and secondary prevention programs for dating violence: A review of the literature. Aggression and violent behavior, 12(3), 364-375.
  3. LEGE Nr. 202/2002 din 19 aprilie 2002 *** Republicată privind egalitatea de şanse şi de tratament între femei şi bărbaţi 
  4. Protocol de acțiune în cazurile de violență de gen asupra adolescenților. Proiectul European “DECIDES Europa – Prevenirea violenței de gen. Perspectiva tinerilor”. Coordonatorul tehnic al publicației: Asociația Trabe, Spania. © Proyecto DECIDES Europe, 2020.
  5. Offenhauer, P., & Buchalter, A. (2011). Teen dating violence: A literature review and annotated bibliography. Library of Congress.
  6. Lee, C., & Wong, J. S. (2020). Examining the effects of teen dating violence prevention programs: A systematic review and meta-analysis. Journal of Experimental Criminology, 1-40.
  7. Vagi, K. J., Olsen, E. O. M., Basile, K. C., & Vivolo-Kantor, A. M. (2015). Teen dating violence (physical and sexual) among US high school students: Findings from the 2013 National Youth Risk Behavior Survey. JAMA pediatrics, 169(5), 474-482.
  8. LEGE nr. 217 din 22 mai 2003 pentru prevenirea şi combaterea violenţei domestice *) – Republicare
  9.  http://archpedi.jamanetwork.com/article.aspx?articleid=2173573
  10. http://www.cdc.gov/violenceprevention/nisvs/summary_reports.html]
  11. https://victimsofcrime-org.translate.goog/bulletins-for-teens-dating-violence/?_x_tr_sl=en&_x_tr_tl=ro&_x_tr_hl=ro&_x_tr_pto=sc
  12. https://www.violencepreventionworks.org/public/recognizing_dating_violence.page

Articolul este scris de Psiholog și Psihoterapeut integrativ, Cristina Teodorescu, și vine în continuarea și susținerea proiectelor coordonate de către Societatea pentru Educație Contraceptivă și Sexuală – Talk for Youth și Vorbește-mi despre ce nu se vorbește – și este finanțat de Unicoms.

Articolul face parte dintr-o serie de 24 de articole de specialitate scrise de psihologi și de medici ginecologi.

STAY TUNNED!

surecheck_logo_low-res

Partenerul media pentru acest proiect este Iqool

Vizitatori

N/A
Contraceptia II

Contracepția: Ce? Cum? Când? Unde? – O discuție fără perdea (Partea a II-a)

Stai linistită, pentru că lămurim imediat și această situație; de fapt te poți afla într-una dintre urmatoarele 3 situații:

  • Dacă ai uitat o pastilă: iei pastila pe care ai uitat-o cât mai curând poți, iar pe următoarea o iei atunci când trebuia să o iei, chiar dacă asta înseamnă să iei 2 comprimate în aceeași zi; în această situație nu îți trebuie o metodă de contracepție suplimentară;
  • Dacă ai uitat să iei 2 pastile în timpul primelor 2 săptămâni de administrare: vei lua câte 2 pastile în fiecare dintre următoarele 2 zile, apoi vei termina folia de contraceptive normal; sfatul meu ar fi să folosești o metodă suplimentară de contracepție pentru următoarele 7 zile;
  • Dacă ai uitat să iei 2 pastile în timpul celei de-a treia săptămâni de administrare sau ai uitat mai mult de 3 pastile în orice moment al administrării: vei începe o nouă folie și vei folosi protecție suplimentară pentru următoarele 7 zile.

Este destul de larg răspândit și acest mit, și anume că dacă a trecut o perioadă mai lungă de timp de când iei pilulele contraceptive, să zicem 4-5 ani, trebuie să faci o pauză, pentru că dacă nu o faci, vei păți ceva rău. Această idee nu are de fapt nici un suport științific, pentru că nu a arătat nici un studiu că ar trebui să luăm o perioadă de pauză care va scădea riscul de apariție al efectelor adverse ale medicației. (Pe lângă faptul că în acea perioadă de pauză se obțin, de regulă, sarcini nedorite…)

Poate ai auzit o prietenă că ea ia un contraceptiv multifazic și nu ți-a fost clar ce înseamnă… Contraceptivele orale combinate monofazice conțin aceeași doză de estrogen și progesteron în toate comprimatele. Contraceptivele multifazice modifică dozele ambelor componente, adică pastilele pe care le vei administra la sfârșitul foliei nu mai au aceeași cantitate de hormoni cu cele de la începutul foliei; scopul lor este să mențină eficacitatea contracepției, dar să producă mai puține efecte asupra metabolismului tău și să scadă incidența apariției amenoreei (lipsa menstruației) și a sângerării dintre menstre. Totuși, studiile ne-au arătat că preparatele multifazice nu aduc vreo diferență sau aduc foarte mici îmbunătățiri asupra efectelor metabolice.

 

Efectele sau reacțiile adverse

Bun, a venit timpul să vorbim și despre reacțiile adverse ale contraceptivelor combinate, pentru că, la fel ca orice medicament, au și ele reacțiile lor adverse. Trebuie să știi că, de-a lungul timpului, doza de estrogen din COC a tot scăzut, pentru a scădea efctele adverse cardiovasculare, astfel că la momentul actual, aproape toate contraceptivele pe care le găsim pe piață sunt microdozate, adică au o doză mai mică de 50 de micrograme de estrogen; avem chiar și preparate ce conțin doar 20 de micrograme de estrogen pe comprimat. Voi trece în revistă cele mai importante efecte adverse:

  • Creșterea riscului de tromboză venoasă: este de 2 ori mai mare față de populația generală, dar se manifestă în primul rând în primii ani de utilizare și este concentrat la femeile supraponderale sau obeze. Riscul crește cu vârsta și greutatea femeii;
  • Creșterea riscului de tromboză arterială: COC microdozate nu cresc riscul de infarct miocardic acut sau accident vascular cerebral la femeile sănătoase nefumătoare;
  • Creșterea riscului de boală cardiovasculară: nu avem dovezi științifice pentru așa ceva;
  • Efectele adverse asupra profilului lipidic: sunt limitate doar la anumite preparate monofazice;
  • Creșterea incidentei HTA: nu a fost documentată o creștere semnificativă clinic;
  • Efectele adverse asupra metabolismului carbohidraților: fără semnificație clinică;
  • La nivelul ficatului: singura contraindicație hepatică absolută pentru folosirea COC este boala hepatică acută/cronică cu colestaza; odată ce enzimele hepatice revin la normal, poți folosi contraceptive combinate; legătura dintre COC și cancerul hepatic este neclară;
  • Cancerul de sân: utilizarea curentă sau recentă a COC se poate asocia cu o creștere ușoară a riscului de cancer de sân premenopauza; utilizarea contraceptivelor combinate nu crește și mai mult riscul cancerului de sân dacă ai istoric familial de cancer de sân sau dacă ești diagnosticată deja cu o boală benignă a sânului.

Înainte de a trece mai departe, vreau să mai fac o precizare, asupra unei situații care a creat probleme în trecut: dacă se întâmplă să rămân gravidă și să iau contraceptive combinate în timpul sarcinii, acest lucru este periculos pentru făt? Poți sta liniștită în această privință, pentru că studiile recente au arătat clar că riscul unei anomalii congenitale semnificative la femeile care au rămas gravide în timpul utilizarii COC sau la cele care au luat contraceptive în timpul sarcinii timpurii este de 2-3%, adică la fel ca în populația generală.

Alte avantaje ale contraceptivelor orale combinate pe lângă efectul contraceptiv, COC mai prezintă și următoarele avantaje:

  • Menstre regulate, cu flux și dureri reduse;
  • Mai puține sarcini ectopice;
  • Scăderea incidenței cancerului de endometru;
  • Scăderea incidenței cancerului ovarian;
  • Scăderea incidenței cancerului colorectal;
  • Mai puține cazuri de endometrioză.

COC sunt prescrise de către medic și în caz de sângerari uterine disfuncționale, dismenoree (durerea ce apare în timpul menstruației), acnee și hirsutism. Vreau să menționez aici că sunt indicate frecvent și în cazul chisturilor ovariene funcționale, dar eficiența lor în acest caz nu a fost demonstrată niciodată.

Un al doilea fel de pilule contraceptive despre care vreau să îți povestesc sunt contraceptivele ce conțin doar progesteron (progestin-only minipill). Acțiunea lor contraceptivă se bazează mai mult pe efectele asupra endometrului și mucusului cervical, pentru că acea cantitate mică de progesteron din circulație nu suprimă întotdeauna ovulația, astfel că aprox 40% dintre femeile care le folosesc vor ovula normal.

Ele sunt indicate în câteva situații:

  • Dacă ai vârsta mai mare de 40 de ani (în acest caz ai oricum o fecunditate redusă);
  • Dacă alăptezi, pentru că în acest caz eficiența lor este sporită de supresia ovulației indusă de prolactina (totodată nu au efecte adverse asupra volumului de lapte sau creșterii copilului);
  • Dacă fumezi;
  • Dacă ai afecțiuni importante, care contraindică folosirea COC, ca boli cardiovasculare, diabet zaharat cu afectare vasculară, lupus eritematos sistemic sever, etc.;
  • Dacă ai avut efecte adverse severe la folosirea COC.

Progestin-only pills nu au efecte metabolice semnificative, adică nu modifică factorii de coagulare, nivelul lipidelor și metabolismul carbohidraților.

Iar un al treilea fel de pilule contraceptive este reprezentat de “contracepția de urgență”. Se poate face cu mai multe comprimate de COC, adică 2-5 tablete, urmate de alte 2-5 tablete 12 ore mai târziu; dezavantajele acestei metode sunt reprezentate de efectele gastrointestinale (greață, vărsături) și de faptul că nu poate fi folosită dacă ai istoric personal sau familial de boală tromboembolică. Metoda de electie este actual reprezentată de administrarea de 750 mcg de levonorgestrel (tot un fel de progesteron) de 2 ori, la 12 ore distanță, în cel mult 72 de ore de la contactul sexual; cele 2 tablete pot fi adminstrate și în doză unică de 1.5 mg de levonorgestrel. Prin folosirea celei de-a doua metode ai un risc de 2 ori mai mic de efecte adverse gastrointestinale în comparație cu prima metodă.

Sunt foarte multe mituri care umblă printre adolescente în ceea ce privește “pilula de a doua zi”, așa cum mai este numit acest tip de contracepție. Cel mai important mi se pare să îți subliniez faptul că pilula de urgență recunoaște ca și mecanism de acțiune prevenirea/întârzierea ovulației și astfel prevenirea fertilizării; ea nu previne implantarea, deci dacă o folosești, nu înseamnă că faci un avort!!

Ultimul aspect pe care ți-l prezint este eficiența pilulelor contraceptive. COC au o eficiență de aproximativ 92-93%, ceea ce înseamnă că dintre 100 de femei care folosesc această metodă de contracepție timp de un an, la 7-8 dintre ele va apărea o sarcină nedorită. Eficiența pilulelor ce conțin doar progesteron este similară. Iar contracepția de urgență are o eficiență de aproximativ 85%, dacă este administrată în primele 72 de ore de la contactul sexual neprotejat.

Sper că acest articol ți-a clarificat multe aspecte în legatură cu pilulele contraceptive. Deși multe femei din România au o reținere să le folosească pentru că “nu vor să bage hormoni în ele”, sunt niște medicamente cu un profil de siguranță bun, care sunt foarte larg folosite în Europa Occidentală și SUA încă de la jumătatea secolului trecut.

Articolul este scris de Dr. Ioan Boleac, medic primar obstetrică-ginecologie, doctor în științe medicale, cu specializare în fertilizare in vitro, și vine în continuarea și susținerea proiectelor coordonate de către Societatea pentru Educație Contraceptivă și Sexuală – Talk for Youth și Vorbește-mi despre ce nu se vorbește – și este finanțat de Surecheck.

Dacă dorești să faci cunoștință cu Dl. Ioan Boleac aici îl poți găsi: https://ioanboleac.ro/

Articolul face parte dintr-o serie de 24 de articole de specialitate scrise de psihologi și de medici ginecologi.

STAY TUNNED!

surecheck_logo_low-res

Partenerul media pentru acest proiect este Iqool

Vizitatori

N/A
Contraception

Contracepția: Ce? Cum? Când? Unde? – O discuție fără perdea (Partea I)

Anticoncepționale… Contracepție… Protecție… Cu siguranță ai auzit în jurul tău aceste cuvinte 😊. În acest articol, îmi doresc să îți răspund la întrebările despre contracepție pe care, cel mai probabil, ți le pui, și să vorbim fără rețineri despre acest subiect.

Probabil că știi deja că suntem în urma vecinilor noștri europeni în ceea ce privește utilizarea metodelor moderne de contracepție. Asta nu se întâmplă în marile orașe, unde eu zic că stăm mulțumitor de bine, ci mai ales în mediul rural, unde există multe adolescente care nu cunosc metodele moderne prin care te poți feri de o sarcină nedorită, din cauza lipsei educației sexuale și a posibilităților financiare reduse.

Ce ne arată cifrele? Că în anul 2019 în România au fost efectuate aproape 47.500 de întreruperi de sarcină, cu mult asupra mediei din Europa. Iar în anul 2021, aproape 9% dintre femeile care au născut în România au între 15 și 19 ani, un procent care ne apropie mai mult de țările din Africa, nicidecum din Europa, pentru că în Europa procentul era în jur de 1,6%, și asta cu câțiva ani în urmă!

Există însă și o parte bună a lucrurilor, și anume că la momentul actual avem disponibile în România aproape toate metodele moderne de contracepție, de la binecunoscuta pilulă orală până la implantul hormonal, și de la dispozitivul intrauterin până la inelul vaginal.

Contraceptive orale combinate

Voi începe cu cea mai folosită dintre căile moderne de contracepție, și anume contraceptivele orale combinate (COC). De ce se numesc “combinate”? Pentru că ele conțin 2 feluri de hormoni: un estrogen și un progesteron; aceștia sunt hormoni secretați în mod natural de către ovarele tale, dar cei care sunt folosiți în aceste pastile sunt hormonii sintetizați în laboratoare farmaceutice. Fiecare dintre acești 2 hormoni are rolul sau specific, iar prin însumarea lor se produce efectul care te interesează pe tine: este împiedicată ovulația ta și astfel apariția unei sarcini nedorite.

Păi începi cu un drum la ginecologul tău :). Acesta este cel care trebuie să îți evalueze starea de sănătate și să vadă dacă nu cumva prezinți vreo contraindicație pentru folosirea acestui tip de contracepție. Ginecologul îți va prescrie un set de analize de sânge (nu sunt multe, nu te speria!); să nu crezi că aceste analize îl vor ajuta pe medic să aleagă un anume produs dintre cele care sunt disponibile în farmacii, și acela, și doar acela, este cel care este potrivit pentru organismul tău (este un mit larg răspândit); nu, analizele sunt menite doar să evalueze starea ta de sănătate; dacă ele ies în limite normale, atunci medicul pur și simplu va alege unul dintre multiplele contraceptive microdozate disponibile (probabil unul cu care a avut o experiența pozitivă la alte paciente) și ți-l va prescrie.

Am menționat mai devreme și că există contraindicații; asta înseamnă că avem câteva situații în care, dacă te afli, ar fi periculos pentru tine să iei aceste pilule. Care sunt acestea? Păi principalele ar fi următoarele:

  • Dacă ai sau dacă ai avut anterior tromboflebite sau accidente tromboembolice (de exemplu tromboembolism pulmonar) sau afectarea vaselor de la nivelul creierului sau a vaselor coronare (cele de la nivelul inimii), sau dacă ai boli ce predispun la așa ceva; în principiu, toate bolile pe care ți le-am enumerat mai sus (cu excepția tromboflebitei) se pot reduce la un singur lucru: că ți se blochează un vas de sânge important în corp (în creier, inima, plămâni, etc), ceea ce este foarte periculos pentru tine, putând chiar duce la moartea ta!;
  • Afectarea importantă a ficatului tău sau chiar cancer de ficat;
  • Migrene cu aură (asta înseamnă o durere de cap ce tot reapare, după sau în același timp cu niște tulburări senzoriale ce poartă numele de “aură”; ca exemple de aură îți pot da anumite modificări ale vederii, gen fulgerari de lumină sau pete oarbe, sau furnicături la nivelul mâinilor);
  • Diabet zaharat cu afectare vasculară;
  • Diagnostic sau suspiciune de cancer de sân;
  • Sarcina;
  • Fumat;
  • Creșterea severă a nivelului din sânge al colesterolului sau trigliceridelor;
  • Hipertensiune arterială necontrolată.

În toate aceste cazuri trebuie să NU iei contraceptive orale combinate!! Ce poți face este să iei contraceptive ce conțin doar progesteron (o să îți vorbesc despre ele mai târziu) sau să folosești alt mijloc de contracepție.

Mai există și o serie de situații numite contraindicații relative, adică situații în care nu este la fel de periculos să iei pastilele ca situațiile pe care ți le-am enumerat mai devreme, dar tot este un lucru periculos, așa că medicul trebuie să îți explice situația respectivă și să îți prescrie contraceptivele doar cu acordul tău informat, ca următoarele:

  • Migrene fără aură – adică durere de cap ce reapare, dar fără acele tulburari senzoriale ce o anunță;
  • Hipertensiune arterială controlată;
  • Diabet zaharat sau diabet zaharat gestațional;
  • Prolaps de valvă mitrală;
  • Afecțiune hepatică;
  • Creșterea nivelului din sânge al grăsimilor.

Deci ai fost la ginecolog și concluzia a fost că nu ai contraindicații pentru pilulele contraceptive și că ești îndeajuns de sănătoasă încât să le poți administra, așa că ți-a scris o rețetă. Mergi la farmacie și cumperi contraceptivul respectiv.

Sunt mai multe metode de a începe administrarea lor, dar cea mai simplă și care îți dă cel mai puțin peste cap funcționarea ovarelor este să începi să le iei de la următoarea menstră.

Majoritatea contraceptivelor pe care le vei găsi la farmacie au 21 sau 28 de comprimate în folie. Dacă ginecologul ți-a prescris un contraceptiv care are 28 de comprimate în folie, vei începe cu prima pastilă în prima zi de menstră, iar apoi vei administra câte un comprimat pe zi, întotdeauna la aceeași oră (astfel au eficiența contraceptivă cea mai mare, iar riscul în ceea ce privește apariția unei sângerari între menstre este cel mai mic); după ce se termină prima folie, adică după 28 de zile, vei continua pur și simplu în ziua următoare cu primul comprimat dintr-o nouă folie, fără să faci nici o zi de pauză și asa mai departe… Dar mai vine menstra? Da, menstra va veni în principiu în timp ce administrezi ultimele pastile din folie, dar nu te mai interesează de fapt acest lucru.

Dacă ți-a fost prescris un contraceptiv cu 21 de comprimate în folie, atunci vei începe cu prima pastilă tot în prima zi de menstră, iar apoi vei administra câte un comprimat pe zi, la aceeași oră. După ce ai terminat folia, adică după 21 de zile, vei face o pauză de 7 zile, în care nu mai iei nici o pilulă; în principiu, în această pauză de 7 zile va veni menstra, dar nu te încurcă în nici un fel asta; după cele 7 zile de pauză, începi cu o nouă folie, tot câte un comprimat pe zi, apoi iar 7 zile pauză și tot așa…

Articolul este scris de Dr. Ioan Boleac, medic primar obstetrică-ginecologie, doctor în științe medicale, cu specializare în fertilizare in vitro, și vine în continuarea și susținerea proiectelor coordonate de către Societatea pentru Educație Contraceptivă și Sexuală – Talk for Youth și Vorbește-mi despre ce nu se vorbește – și este finanțat de Surecheck.

Dacă dorești să faci cunoștință cu Dl. Ioan Boleac aici îl poți găsi: https://ioanboleac.ro/

Articolul face parte dintr-o serie de 24 de articole de specialitate scrise de psihologi și de medici ginecologi.

STAY TUNNED!

surecheck_logo_low-res

Partenerul media pentru acest proiect este Iqool

Vizitatori

N/A
Design fără titlu (3)

Psihologia relațiilor de cuplu sau relații bune vs. relații NEbune :)

Relația de cuplu este o relație între două persoane, în general de sex diferit (însă nu este obligatoriu). Spre deosebire de celelalte relații, de prietenie, amiciție, colegialitate, relația de cuplu implică un nivel mai mare de intimitate fizică și psihică, sexuală, recreațională etc (1). Desigur, nivelul de intimitate este determinat de gradul de maturitate al partenerilor și de durata și etapa în care se află relația de cuplu.

Așadar… Ce ne face să ne dorim o relație de cuplu? 

Relația de cuplu este foarte importantă pentru majoritatea dintre noi, astfel că putem investi mult din timpul și energia noastră în direcția aceasta, visând la ea, căutând un partener sau experimentând relația și etapele ei, alături de un partener/parteneră. Este firesc să fii în căutarea unor relații de cuplu, cu atât mai mult la vârsta adolescenței și a tinereții, să îți dorești relații apropiate, intimitate, să te simți atras, să te simți apreciat, iubit, dorit de altă persoană, cu atât mai mult cu cât primești aceleași semnale și din partea cealaltă. Relația de cuplu are la bază nevoia de atașament, de relaționare, nevoie umană fundamentală. (2,3) Felul în care am relaționat în copilărie cu persoanele semnificative, care ne-au îngrijit, felul în care am învățat să comunicăm cu acestea, influențează modul în care comunicăm în relația de cuplu și, mai mult decât atât, determină și comportamentul sexual în cuplu.

Conform perspectivei evoluționiste, relația de cuplu are ca scop perpetuarea speciei, având funcție reproductivă, prin identificarea unui partener cu care să facem copii, pentru transmiterea mai departe a bagajului genetic (4).

Este sau nu importantă relația de cuplu?

Pentru unele persoane, relația de cuplu poate fi singura relație semnificativă. În societatea de astăzi, oamenii s-au distanțat din ce în ce mai mult, se izolează emoțional și au relații din ce în ce mai impersonale, motiv pentru care, relația de cuplu ajunge să fie, poate, principala relație sau poate cea mai intimă. În calitate de parteneri de cuplu așteptările celor doi pot fi foarte mari unul de la celălalt, fiind necesar ca fiecare să preia numeroase roluri (prieten, confident, tovarăș de activități, partener sexual, ajutor la nevoie etc.) ceea ce poate aduce o presiune suplimentară în relație. 

Atunci când relația de cuplu este una pozitivă, aceasta poate fi foarte hrănitoare din punct de vedere emoțional, fiind oportunitatea în care, în calitate de persoane independente, autonome, ne putem satisface toate nevoile emoționale alături de partener/parteneră (chiar dacă acestea au fost sau nu satisfăcute în trecut de părinți) (3). Acestea nu se întâmplă peste noapte, de la o zi la alta, ci presupun un parcurs cu diferite etape în care cei doi să își permită să se cunoască, să se descopere, să se susțină și să evolueze împreună.

Cum evoluează relația de cuplu?

Capacitatea de a fi îndrăgostit este pilonul de bază al relației de cuplu, combinând idealizarea partenerului cu dorința erotică și posibilitatea de a stabili o relație semnificativă cu acesta. Ulterior, îndrăgostirea este transformată într-o relație de dragoste stabilă (2). 

Cercetătorii au identificat trei etape ale relației de cuplu: 

  • Îndrăgostirea romantică – este prima etapă și se referă la perioada de început a relației, când atracția față de celălalt este mare, punem accentul pe calitățile observate, în mod special pe acele caracteristici care ne-ar putea satisface unele nevoi emoționale neîmplinite. Spre exemplu, la persoanele îndrăgostite apar frecvent exprimări de genul: “s-a uitat la mine așa… frumos” ( indică nevoia de a fi văzut, apreciat); “este așa sensibil…”, “am putut să discut orice..”(nevoia de a fi înțeles și acceptat); “este așa puternic” (nevoia de a fi protejată) și așa mai departe. Multe relații încep în adolescență sau în tinerețe, ceea ce mă face să îmi imaginez că probabil, ai experimentat această etapă, însă nu este obligatoriu. Și relațiile care încep la vârsta de 50 de ani, spre exemplu, trec prin această etapă, în care cei doi observă mai degrabă aspectele pozitive decât cele negative. 
  • Apoi, este etapa în care apare lupta pentru putere, cei doi ajung să fie mai atenți la aspectele negative, își testează limitele reciproc, negociază sarcinile și responsabilitățile în cuplu, cedează sau apar compromisuri, toate acestea fiind cauze ale conflictelor din cuplu. Este perioada în care cele mai multe relații se destramă. 
  • Interdependența sănătoasă sau iubirea matură – este etapa în care cei doi se cunosc deja, se acceptă cu bune și cu rele, reușesc să trăiască bine unul cu celălalt (5).

Perioadele critice într-un cuplu apar la 5-7 ani, datorită conflictelor frecvente și la 10 – 12 ani, când apare diminuarea intimității.

Iubirea romantică a adulților este o relație de atașament, foarte asemănătoare cu cea dintre mamă și copil. Nevoia noastră de conexiune, de a conta pentru o persoană dragă, de a ști că ne este alături, că este acolo pentru noi, nu dispare niciodată. Este o nevoie ce o avem pe parcursul întregii vieți. În calitate de adulți, ajungem să transferăm această nevoie de la cei care ne-au îngrijit în copilărie, la persoana iubită. Iubirea romantică presupune continuarea unui proces de conectare, având ca scop supraviețuirea noastră, oamenii fiind ființe sociale. În urma unor studii realizate de Gottman, pe durata câtorva zeci de ani, s-a descoperit că persoanele căsătorite au o durată a vieții mai mare cu 4 până la 8 ani.  

Relațiile sănătoase sunt cele în care cei doi parteneri au o stare de bine unul alături de celălalt, când reușesc să se accepte reciproc și experiențele pozitive împreună sunt semnificative și cântăresc mai mult decât cele negative. Ceea ce face face diferența între relații este receptivitatea emoțională a partenerilor. Adică simți că te acordezi emoțional cu celălalt, te simți confortabil cu celălalt, te simți iubit, înțeles, vezi și simți că îi pasă de tine. Receptivitatea emoțională se observă în cele mai mici și nesemnificative experiențe cotidiene, care adunate sunt esențiale pentru starea de bine. Cuplurile cu relații sănătoase sunt cupluri inteligente emoțional în sensul că, cei doi sunt conștienți de propriile emoții, le accepta, le exprimă și au capacitatea de a le gestiona, indiferent dacă sunt emoții pozitive sau negative. 

Între partenerii acestor cupluri există înțelegere și prețuire, se respectă unul pe celălalt precum  și relația dintre ei, având șanse mai mari să trăiască fericiți împreună.

De asemenea, relațiile pozitive se bazează, în general pe toleranță, viziune, valori și principii de viață asemănătoare asupra vieții. Contrar concepției că diferențele se atrag, principiile de viață asemănătoare ne asigură o relație de mai lungă durată (6).

Surprinzător, relațiile sănătoase nu presupun lipsa conflictelor sau a experiențelor negative. Când ești într-o relație pozitivă poți discuta și despre ce te deranjează, discuțiile fiind centrate, mai degrabă pe rezolvarea conflictelor, pe exprimarea și înțelegerea modului în care se simte fiecare partener în situația respectivă, și nu pe acuze aduse celuilalt “din cauza ta…”. Ceea ce ajută este abordarea cu compasiune a emoțiilor trăite, tratând cu interes situațiile problematice.

Analizând frecvența cu care apare un comportament negativ în relațiile durabile s-a observat o prezență de 1 la 5, adică pentru a avea energie să depășim efectele unui comportament negativ este necesar ca acesta să fie urmat de alte 5 comportamente pozitive. Printre acestea se numără manifestarea aprecierii și a admirației celuilalt, apropierea și timpul petrecut împreună, cuvintele de încurajare, cadourile, îmbrățișările sau gesturile tandre, precum și serviciile făcute pentru binele partenerului (6,7).

Toate acestea presupun interes față de partener și cunoașterea aspectelor semnificative din viața celor doi, adică este nevoie să fi prezent în relație, la fel cum și celălalt este necesar să fie prezent acolo, pentru tine.

Relațiile toxice sunt caracterizate de un nivel crescut al negativității existente între cei doi parteneri. Prin negativitate ne referim la anularea celuilalt sau a anumitor părți ale acestuia, neacceptarea partenerului/partenerei, învinovățirea celuilalt pentru ceea ce simt, orice gând, cuvânt sau comportament care transmite mesajul că nu este în regulă celălalt. 

Gottman face referire la cei patru călăreți care semnalizează relațiile disfuncționale. Aceștia sunt: 

  • Criticismul – are caracter general și exprimă sentimente sau păreri negative despre personalitatea sau caracterul celuilalt (“tu întotdeauna faci…”, “așa faci mereu”, “tu niciodată”). 
  • Disprețul – este o manifestare a lipsei de respect și presupune o atitudine de superioritate față de partener, ce poate fi exprimată prin sarcasm sau cinism (“chiar nu ești capabil să …” “numai eu pot!”). 
  • Defensiva – în urma atacului în mod repetat a celuilalt partener (“da, dar și tu…”).  
  • Împietrirea – care simbolizează retragerea sau evitarea conflictului de către unul dintre parteneri, prin absența fizică sau psihică din conflict (tăcere, evitare, ignorare) (6). 

Atunci când ești într-o relație disfuncțională, atât tu cât și partenerul vă puteți concentra atenția pe aspectele neplăcute, însă adevărata problemă este mai amplă și mai profundă. Partenerii nefericiți nu se mai percep unul pe celălalt ca fiind un refugiu emoțional unul pentru celălalt, de aceea într-o relație toxică poți simți lipsa afecțiunii, te poți simți respins, chiar abandonat (3). 

Ce se întâmplă în corpul nostru când suntem într-o relație toxică? 

Atunci când lucrurile escaladează și conflictele iau amploare, nivelul stresului crește și apare copleșirea emoțională și/sau manifestările corporale ale nivelului crescut de cortizol (bătăile inimii intense, transpirația, încordarea mușchilor, limbajul nonverbal etc.). Toate acestea fac imposibilă comunicarea dintre cei doi parteneri, având repercusiuni în mai multe planuri ale relației. Astfel pot să apară tentative repetate eșuate de împăcare. 

Cortizolul are un efect de bumerang în relație, stresul fiind perceput de ambele persoane implicate în conflict, cu atât mai mult cu cât între cei doi parteneri există o dinamică victimă-agresor (5,6).

Dacă dorești să evaluezi funcționalitatea în relația ta de cuplu îți recomand să completezi chestionarul de aici. În cazul în care ți se confirmă că lucrurile nu sunt bine pentru tine (pentru că da, atunci când nu ne este bine într-o relație, simțim, primim semnale din interiorul nostru), nu ezita să ceri ajutor specializat!

Meriți să îți fie bine!

Bibliografie

  1. Vasile, Diana L., (2007). Introducere în psihologia familiei şi psihosexologie., Ed. a 3-a – Bucureşti: Editura Fundaţiei România de Mâine.
  2. Otto, F. Kernberg. (2009). Relații de iubire – normalitate și patologie. Editura Trei, București.
  3. Johnson, S. (2020). Sensul iubirii., Bucureşti: ACT şi Politon.
  4. Buss, David M., Evolutionary psychology: the new science of the mind/David M. Buss, The University of Texas at Austin.— Fifth edition., 2016
  5. Hendrix, H.,, & Hunt, H., (2018). The Zero Negativity Guide for Couples. http://www.HarvilleandHelen.com
  6. Gottman, J. M., & Silver, N. (2015). The seven principles for making marriage work. Harmony.
  7. Chapman, G. (2007). Cele cinci limbaje ale iubirii. Editura Curtea Veche, București.
  8. https://www.istt.ro/wp-content/uploads/2016/11/chestionar_abuz1.pdf

Articolul este scris de Psiholog și Psihoterapeut integrativ, Cristina Teodorescu, și vine în continuarea și susținerea proiectelor coordonate de către Societatea pentru Educație Contraceptivă și Sexuală – Talk for Youth și Vorbește-mi despre ce nu se vorbește – și este finanțat de Surecheck.

Articolul face parte dintr-o serie de 24 de articole de specialitate scrise de psihologi și de medici ginecologi.

STAY TUNNED!

surecheck_logo_low-res

Partenerul media pentru acest proiect este Iqool

Vizitatori

N/A