Design fără titlu (8)

IGIENA INTIMĂ. Greșeli, curiozități, ponturi și sfaturi

Igiena intimă este un subiect prea puțin discutat, dar nu mai puțin important decât orice altă discuție despre igienă. Așa că astăzi vom vorbi despre asta, despre ce trebuie să faci și ce nu trebuie să faci pentru a avea o igienă corespunzătoare. Majoritatea recomandărilor se adresează atât băieților, cât și fetelor.

Să începem…

În cazul băieților uneori este un aspect tratat cu superficialitate, deși toate indiciile arată că o igienă intimă precară se corelează cu o sănătate precară. Ca băiat și nu numai, trebuie să acorzi o atenție deosebită acestui aspect pentru că îți influențează nu doar starea de bine dar și sănătatea sexuală. Fetele sunt mult mai conștiente că toaleta intimă este ceva de sine stătător, acest lucru este mai ușor și pentru că este un subiect discutat mai frecvent, iar produsele de toaletă feminină sunt mult mai mediatizate. La fete se adaugă și aspectul menstruației care poate determina acumularea de bacterii dacă există o igienă precară.

Mirosurile neplăcute, mâncărimea, transpirația excesivă, iritația sau bubițele sunt semnele unei igiene intime precare. Regiunea perineală, așa cum mai este numită regiunea organelor genitale, are mai multe glande sudoripare decât alte regiuni ale corpului. Stabilirea unei rutine te ajută să menții unui nivel optim al igienei mult mai bine decât un duș rapid.

Băile regulate sunt primul pas, fie că vorbim de băieți, fie că vorbim de fete. În plus, în perioada menstruației, fetele trebuie să aibe o grijă sporită pentru igiena intimă. Este nevoie ca absorbantul să fie schimbat frecvent, nu doar atunci când este prea plin. Dacă folosești o cupă menstruală ai grijă să o sterilizezi înainte de utilizare. De asemenea, șterge-te din față în spate de fiecare dată pentru a preveni transferul bacteriilor din regiunea anală spre vagin și uretră, prevenind totodată riscul apariției infecțiilor urinare.

Unul din lucrurile de făcut periodic pentru o igienă intimă corectă este toaletarea părului pubian folosind un trimmer sau o foarfecă. Nu este recomandată folosirea lamei de ras deoarece poate produce iritație și mâncărime. Realizând periodic acest lucru previ transpirația excesivă și acumularea de bacterii. Înainte și după acest proces faceți o baie fierbinte pentru a asigura o curățare eficientă.

Dacă totuși preferi folosirea unei lame de ras, o spumă de ras utilizată înainte și o loțiune de corp după te ajută să previ iritația, senzația de uscăciune sau alte leziuni.

Folosirea produselor destinate special igienei intime este esențială pentru o toaletă delicată și eficientă. Aceste produse sunt dedicate fie utilizării de către femei fie utilizării de către bărbați. Folosirea unui produs special previne apariția reacțiilor adverse dat fiind că această zonă are o senzitivitate crescută. Produsele prea parfumate, pe bază de alcool sau care conțin multe chimicale pot altera echilibrul pH-ului și pot afecta una dintre cele mai sensibile regiuni ale corpului.

Lenjeria intimă are și ea un rol foarte important. Alege ceva confortabil, din materiale organice, evită materialele sintetice întrucât astfel previ transpirația și astfel acumularea de bacterii. Schimbă-ți lenjeria zilnic, după ce ai avut activitate fizică intensă sau ori de câte ori este nevoie. Alegând bumbacul nu dai niciodată greș.

Unul dintre cele mai importante elemente de igienă intimă este toaleta după relațiile intime. Este ceva ce nu trebuie să lipsească vreodată din rutina oricui, fie că vorbim de bărbați sau femei. Neglijarea acestui aspect duce la infecții uneori grave și la un disconfort sporit. În cazul fetelor cu atât mai importantă este urinarea după contact sexual, pentru că ajută la eliminarea eventualelor bacterii care ar fi putut migra spre uretră.

Dușul vaginal este contraindicat categoric. Nu folosi dușul pentru a introduce apă direct în vagin pentru că astfel poți introduce si bacterii. Alterează microbiota vaginală, adică distruge echilibrul bacteriilor bune din vagin. Vaginul nu este steril, contine lactobacili care determină un pH acid și ajută la prevenirea infecțiilor. Nu folosi soluții de apă cu oțet sau alte ceaiuri. De asemenea nu folosi mănuși sau bureți abrazivi pentru a curăța zona intimă, cu atât mai mult cu cât între folosiri bureții sunt mai degrabă un mediu prielnic bacteriilor pentru a se dezvolta. Folosește un prosop din materiale organice pentru a te usca după baie.

Atunci când trebuie să folosești o toaletă publică există un risc mai mare de a dobândi o infecție. De aceea, mai ales în cazul femeilor, este indicată folosirea unui dezinfectant atunci când este utilizată o toaletă publică.

Fiecare trebuie să iși cunoască corpul suficient de bine încât să observe orice modificare apare în regiunea genitală. Fii atent la apariția nodulilor, papiloamelor, bășicilor, secreției modificate. Discută cu medicul cât mai curând pentru a diagnostica din timp o boală cu transmitere sexuală. Orice persoană care are activitate sexuală, chiar și protejată, ar trebui să facă un consult periodic, așa că fă-ți un obicei din a discuta cu medicul tău :).

 Există boli cu transmitere sexuală care pot fi prevenite prin vaccin. Este vorba despre hepatita virală B și despre infecția cu HPV. Există vaccin disponibil atât pentru băieți, cât și pentru fete. Cu cât este făcut mai devreme cu atât este mai bine!

Chiar dacă nu îți vine să crezi, alimentația este și ea extrem de importantă. Alimente precum citricele, spanacul ajută la menținerea unui miros plăcul al pielii. De asemenea hidratarea corespunzătoare sau consumul de ceai verde ajută și ele. Antioxidantii, vitaminele E și C, acizii grași omega 3 și omega 6, proteinele și probioticele din dietă mențin atât sănătatea întregului organism cât și pe cea intimă.

Încearcă să introduci în rutina zilnică toate aceste obiceiuri pentru o viață sănătoasă și o igienă intimă optimă.

Articolul este scris de Dr. Alina Bușan-Pîrvoiu, Medic specialist Obstetrică-ginecologie, și vine în continuarea și susținerea proiectelor coordonate de către Societatea pentru Educație Contraceptivă și Sexuală – Talk for Youth și Vorbește-mi despre ce nu se vorbește – și este finanțat de Unicoms.

Articolul face parte dintr-o serie de 24 de articole de specialitate scrise de psihologi și de medici ginecologi.

STAY TUNNED!

surecheck_logo_low-res

Partenerul media pentru acest proiect este Iqool

Vizitatori

N/A
Design fără titlu (6)

Șantajul emoțional și nu numai

Șantajul emoțional sau violența psihologică este o formă de abuz și se manifestă prin supunere, manipulare și dispreț față de o persoană. Poate apărea acasă, la școală, la locul de muncă și în cercul de prieteni.

De multe ori este, dificil de ieșit din acest scenariu victimă-agresor. Consecințele violenței psihologice sunt numeroase: stimă de sine scăzută, stres, dependență față de agresor, teama și dficultatea de a ieși din aceast context abuziv.

Pe lângă răul pe care îl provoacă violența psihologică, mai putem adăuga și faptul că, de cele mai multe ori, victima nu are abilitatea necesară de a-și da seama că se află în acest context. Mai exact persoana este manipulată și controlată, se teme, dar în același timp se supune abuzului psihologic pentru că nu vede altă variantă.

Partea bună este că citind, vorbind cu oamenii pe care tu îi consideri resursă și încercând să te dezvolți personal, poți învăța câteva trucuri care să te protejeze de persoanele care folosesc violența psihologică.

În continuare, voi descrie câteva forme de violență psihologică actuale în societatea noastră.

Ce este șantajul emoţional?

Cineva care va încerca să te șantajeze emoțional va trezi în tine sentimente de furie, frică sau vinovăție pentru a te face să accepți ceea ce își doresc atunci când își doresc.

Șantajul emoțional în relații poate fi mai mult sau mai puțin subtil și se manifestă prin retragerea afecțiunii, manifestarea dezamăgirii, schimbări ale limbajului emoțional (de exemplu, persoana devine mai rece). Un alt aspect important prezent în șantajul emoțional ține de prezența amenințării – “dacă nu faci ca mine vei suporta consecințele”.

Frica, secretele, slăbiciunile, vulnerabilitățile persoanei ajung să fie folosite în favoarea celui care șantajează pentru ca el să-și atingă scopul. Ei folosesc ceea ce știu despre persoană, astfel încât cel șantajat să le îndeplinească nevoile și dorințele (1).

Ce este gaslighting?

Gaslighting sau “gaz de iluminat” vine de la titlul filmului Gaslighting (1944) în care un bărbat încearcă să o manipuleze pe soția lui să creadă că este instabilă psihic micșorând lumina lămpilor de gaz din casă și, în același timp, mințind-o că nu este adevărat și că totul se întâmplă în mintea ei.

Din punct de vedere psihologic, gaslighting-ul este o formă de manipulare și o formă de abuz emoțional. Acesta apare atunci când o persoană manipulează o altă persoană pentru a o face să se îndoiască de faptele, principiile și valorile ei cu scopul de a o controla (2).

Cum sună gaslighting-ul?

“-Ești dramatic(ă)!”

“-Inventezi!”

“-Exagerezi!”

“-Asta nu s-a întâmplat!”.

Care este diferența dintre gaslighting și manipulare?

Manipularea este un element cheie din gaslighting, însă manipularea este mult mai întâlnită și aproape oricine o folosește la un moment dat în viață. Spre exemplu, copiii își manipulează emoțional părinții, companiile manipulează consumatorii, pentru a avea beneficii, în timp ce gaslighting-ul implică un pattern abuziv cu intenția de a-l controla pe celălalt.

Te poți întreba de ce ar folosi cineva acest stil de comunicare abuziv. Pot fi mai multe motive. În primul rând, poate fi simptomul narcisismului, adică o persoană, căreia nu îi pasă de ceilalți și care nu se simte vinovată față de acțiunile ei și nici nu simte empatie față de celălalt.

Poate fi o modalitate de a deține controlul în relație, de a se poziționa superior celuilalt astfel mascând o stimă de sine scăzută, dar și dificultatea de a fi în contact cu propriile emoții și vulnerabilități (2).

Cum poți răspunde?

  • Poți vorbi despre ce se întâmplă cu persoane de încredere și/sau un psihoterapeut/consilier școlar pentru a primi validare și încurajare;
  • De multe ori, confruntarea nu este o soluție. Cei care au un astfel de comportament nu-și vor asuma răspunderea și vor da vina tot pe tine;
  • Este important să știi că nu este vina ta, chiar dacă cel care se comportă abuziv cu tine îți spune acest lucru. Într-o relație sănătoasă, ambii parteneri sunt asumați în legătură cu comportamentul lor. Poți afla mai multe despre relații sănătoase și relații nesănătoase în acest articol.

Ce este negging-ul?

Negging sau “te cicălește pentru că te place” este minciuna pe care ne-o spune societatea încă de când suntem mici. Acest comportament pe care adulții îl au față de copii atunci când sunt provocați, transmite viitorului adult că violența psihologică este ceva de dorit în relațiile romantice. Astfel, ajungem să confundăm a fi plăcut, apreciat, iubit cu a fi criticat, cicălit, agresat. Desigur că nu este normal, este un comportament toxic care nu trebuie încurajat.

Negging-ul este un tip de manipulare ce implică scăderea stimei de sine într-un mod subtil. Negging-ul a ieșit în evidență acum, în era întâlnirilor online unde se ascunde sub formă de flirt (3).

Agresorul transmite, în glumă, celuilalt mesajul că nu este important, valoros sau că nu este suficient de bun și că ar trebui să facă niște modificări. Manipulând astfel, cealaltă persoană își va dori să rămână în relație încercând să schimbe părerea pe care pretendentul/agresorul o are despre ea (3).

Poate părea inofensiv, dar acest negging este de fapt o formă de abuz. Vorbim despre abuz de fiecare dată când cineva manipulează pentru câștigul personal.

Negging-ul apare în mai multe contexte, poate însoți flirt-ul, dar poate fi prezent și în relații de prietenie și chiar în familie.

Cum recunoști negging-ul?

  • În primul rând, conține comentarii răutăcioase ascunse sub formă de compliment. De exemplu, “Felicitări pentru câștigarea locului 1, dar poate data viitoare vei încerca să înveți ceva mai util care să te ajute în viață!”,”Ești foarte frumușica având în vedere cât de scundă ești.”, “Mi se pare amuzant cum te-ai îmbrăcat, parcă te și văd mergând la cursuri îmbrăcată așa.”, “Când mă uit la tine pot să îmi imaginez cum arăți nemachiată.”, “Ești așa de mic/mică!”.
  • Îți arată că experiența lor de viață este mai valoroasă decât a ta: “Este drăguț că ai fost cu cortul weekendul acesta! Ți-am povestit despre când mi-am petrecut toată vara explorând Italia?”
  • Te compară tot timpul cu altcineva;
  • Te critică.

Cum poți răspunde?

Poți spune că te deranjează comentariile pe care le face și că vrei să se oprească. De asemenea, te poți distanța de lângă această  persoană. Dacă e cineva din grupul de prieteni poți alege să vă vedeți doar în grup, evitând întâlnirile 1 la 1.

Evită să jignești la rândul tău pentru că asta doar va agrava violența psihologică și nu le va schimba lor comportamentul.

Amintește-ți că ceea ce spun nu este adevărat și nu are legătură cu tine. Poți alege oricând să ieși dintr-o astfel de relație. Spune ce te deranjează și pleacă de acolo!

Ce este bullying-ul?

Spunem că se numește bullying când o persoană sau un grup râde, ironizează, pune porecle, atacă. Este tot o formă de violență psihologică dar poate fi și fizică (4).

Cei care recurg la astfel de comportamente atacă de obicei:

Imaginea fizică a copilului/adolescentului

Rasa și religia, Identitatea sexuală

Cum se comportă

Statutul social, mai exact lipsa popularității

Bullying-ul poate fi:

  • Fizic, de la îmbrânceli până la agresiune fizică sau sexuală;
  • Verbal prin tachinare;
  • Psihologic prin bârfă și/sau excluderea socială din grup;
  • Cyberbullying înseamnă atacarea persoanei prin comentarii răutăcioase pe internet, transmiterea de poze, mesaje, filmări compromițătoare adevărate sau false (5).

Îți poți imagina că efectele bullying-ului sunt foarte dăunătoare, iar un copil/adolescent care este supus la asta simte: frică, stres, anxietate, dificultatea de a-și face temele, gânduri despre a-și face rău.

Studiile au descoperit că persoanele care folosesc această formă de violență psihologică au în comun următoarele: doresc să îi controleze pe ceilalți, sunt egoiști, le este greu să socializeze sănătos, au un nivel scăzut de empatie, au o stimă de sine scăzută (4).

Ce poți face?

Discută cu un adult de încredere, nu reacționa la provocări și mergi mai departe, evită la la rândul tău să răspunzi agresiv, poți învăța să ai mai multă încredere în tine vorbind cu consilierul școlar/un psiholog, poți petrece timp cu oamenii care te apreciază și care te respectă și nu în ultimul rând, ia atitudine dacă altcineva se confruntă cu bullying-ul.

În situația în care tu ești cel care manifestă comportamente specifice bullying-ului, te încurajez să vorbești cu consilierul școlar/un psiholog, probabil este o parte rănită din tine care te împinge să ai astfel de comportamente, însă acestea nu sunt o soluție, doar fac rău. Ar ajuta să-ți imaginezi cum ar fi să fi în locul celui/celei pe care îl/o agresezi.

Fat-shaming sau a face de rușine o persoană pentru că este supraponderală

Persoana supraponderală este criticată, agasată de comentariile nepotrivite ale celorlalți despre corpul ei sau stilul alimentar adoptat.

Studiile au demonstrat că aceste comentarii nu vor motiva persoana supraponderală să slăbească, să țină dietă, sau să facă sport, etc. Rezultatul acestor comentarii se află, de fapt,  la polul opus – persoanele care resimt critică, judecată sau discriminare pentru că sunt supraponderale vor avea mai multe șanse să aibă probleme metabolice, depresie, apetit crescut, creștere în greutate și schimbări în comportament (stimă de sine scăzută, anxietate, depresie) (6).

Ce poți face?

Obezitatea este o problemă din ce în ce mai întâlnită în societatea în care trăim, iar consecințele sunt atât fizice cât și psihologice. Totuși, asta nu înseamnă că trebuie să-i învinovățim pe cei aflați în situația asta. Este valabil și pentru tine, dacă te confrunți cu această problemă. Nici tu nu ai de ce să te învinovățești.

 În loc să acordăm atenție aspectului fizic pe care apoi să-l criticăm pentru că nu este cum ne-am aștepta, putem observa calitățile persoanei. Dacă este important pentru tine, poți fi atent(ă) la stilul alimentar personal, iar dacă astfel poți inspira pe cineva să mănânce mai sănătos este foarte bine, însă trebuie să eviți impunerea propriului stil alimentar/de viață.

În încheiere, aș vrea să știi că este important dacă simți că cineva din grupul de prieteni sau adulți folosește violența psihologică asupra ta.

 

Te încurajez să cauți ajutor în apropierea ta, la prieteni și la persoanele adulte din rețeaua ta de suport: părinți, familia extinsă, profesori. Uneori ar putea fi necesară și susținerea unor specialiști cum ar fi: psiholog, consilier din cadrul unei școli sau asociații, psihiatru etc.

Bibliografie

  1. Al-kreimeen RA, Alghafary NA, Samawi FS (2022). The Association of Emotional Blackmail and Adjustment to College Life Among Warned Female Students at Al-Balqa University Students. Health Psychology Research.10(2);
  2. Stark, Cynthia A (2019). Gaslighting, Misogyny, and Psychological Oppression. The Monist, 102(2);
  1. Green, K., Kukan, Z., & Tully, R. (2017). Public perceptions of “negging”: lowering women’s self-esteem to increase the male’s attractiveness and achieve sexual conquest. Journal of Aggression, Conflict and Peace Research, 9, 95-105;
  2. Rosen, Nicole & Nofziger, Stacey. (2019). Boys, Bullying, and Gender Roles: How Hegemonic Masculinity Shapes Bullying Behavior. Gender Issues 36;
  3. Bond, L., Carlin, J. B., Thomas, L., Rubin, K., & Patton, G. (2001). Does bullying cause emotional problems? A prospective study of young teenagers. BMJ, 323, 480
  4. Tomiyama AJ, Carr D, Granberg EM, Major B, Robinson E, Sutin AR, Brewis A.(2018). How and why weight stigma drives the obesity ‘epidemic’ and harms health. BMC Med. 2018 Aug 15;16(1):123.

Articolul este scris de Psiholog Mădălina Popescu-Terciu și vine în continuarea și susținerea proiectelor coordonate de către Societatea pentru Educație Contraceptivă și Sexuală – Talk for Youth și Vorbește-mi despre ce nu se vorbește – și este finanțat de Surecheck.

Articolul face parte dintr-o serie de 24 de articole de specialitate scrise de psihologi și de medici ginecologi.

STAY TUNNED!

surecheck_logo_low-res

Partenerul media pentru acest proiect este Iqool

Vizitatori

N/A
Design fără titlu (5)

Când mintea îți este sabotată de propriul corp. Despre hormoni și nu numai

Ce fericită sunt! Dar… ce tristă sunt!

Hmmm… Schimbări de stare de la clipă la alta fără motiv? 🙂 Am conceput acest articol pentru a te ajuta să înțelegi mai bine ce se întâmplă în organismul tău și cum determină hormonii modificarea corpului, schimbările de dispoziție și alte procese metabolice.

Ce sunt hormonii și care este rolul lor?

Să începem cu începutul … Hormonii sunt mesageri chimici produși de glandele endocrine și secretați în sânge prin intermediul căruia ajung la organele țintă unde își îndeplinesc rolurile biologice. Ei reglează majoritatea proceselor de la nivelul corpului, inclusiv creșterea, dezvoltarea sexuală, ritmul circadian sau apetitul.

Hormonii sexuali se mai numesc și hormoni steroizi și joacă un rol vital în dezvoltarea sexuală, în reproducere, dar și în sănătate în general.

Hormonii sexuali feminini sunt produși în special la nivelul ovarelor, dar o cantitate de hormoni provine de la glandele suprarenale sau de la placentă în timpul sarcinii.

Acești hormoni au un rol în:

  • apariția pubertății
  • dezvoltare sexuală
  • reproducere
  • libido
  • creșterea osoasă și musculară,
  • răspunsul inflamator,
  • metabolismul colesterolului,
  • creșterea și distribuția părului,
  • distribuția țesutului grăsos.

Nivelul hormonilor în sânge este constant?

Nu, nivelurile hormonale variază de-a lungul timpului, cele mai importante modificări fiind în timpul pubertății, sarcinii și menopauzei. Ei variaza și în timpul ciclului menstrual dar și în condiții de stress, în funcție de administrarea unor medicamente sau în funcție de factori de mediu. De aceea dezechilibrele hormonale pot duce la infertilitate, pierderea densității osoase, acnee sau căderea părului.

Care sunt hormonii specifici feminini?

Poate cel mai cunoscut hormon sexual feminin este estrogenul. Acesta este produs în special de ovar în prima parte a ciclului menstrual. Mai exact este produs de foliculul dominant ovarian, adică cel care urmează să ovuleze la mijlocul ciclului menstrual. O mică cantitate de estrogen provine de la nivelul glandei suprarenale și de la nivelul țesutului gras. Estrogenul își manifestă efectele la nivelul creierului, sistemului cardiovascular, părului, sistemului musculoscheletal, pielii și tractului urinar.

Nivelul de estrogen poate fi determinat prin teste de sânge și are valori normale de 15-350pg/mL după prima menstruație, la femeia în menopauză sub 10 pg/mL, iar la bărbat între 10-40pg/mL.

Progesteronul este produs de ovar după ovulație din structura care poartă numele de corp galben, dar și de placentă în timpul sarcinii. Rolul său este de a pregăti endometrul pentru o viitoare sarcină și de a susține o viitoare sarcină.

Astfel, valorile progesteronul depind de existența ovulației și de existența sau absența sarcinii. Înainte de pubertate el este de 0,1-0,3 ng/mL, după ovulație 2-25 ng/mL, în primul trimestru de sarcină 10-44ng/mL, în al doilea trimestru de sarcină 19,5-82,5 ng/mL și în trimestrul trei de sarcină 65-290ng/mL.

Atunci când nivelul progesteronului este redus în utima parte a ciclului menstrual înseamnă existența unui ciclu anovulator, menstruații neregulate și posibil infertilitate.

Mai sunt si alți hormoni sexuali în organismul femeilor?

Deși este un hormon specific bărbaților, testosteronul  este prezent și la femei și are rol în fertilitate, libido, reglarea ciclului menstrual, creștere osoasă și producerea de hematii. Testosteronul este produs de ovar dar și de glandele suprarenale. Valorile din sânge sunt de 15-70ng/dl.

De-a lungul vieții, nivelurile hormonale fluctuează în limite foarte mari. Ce se întâmplă la pubertate?

Între 9 și 13 ani fetele intră la pubertate, proces care durează până la aproximativ 14 ani. O altă glandă endocrină, numită glanda hipofiză, localizată la baza creierului,  începe să producă niveluri mari de hormoni care la rândul lor acționează la nivelul ovarului unde declanșează ovulațiile cu producerea de estrogen și progesteron.

Astfel apar caracterele sexuale secundare, adică:

  • sânii se dezvoltă,
  • apare pilozitate la nivelul axilelor, picioarelor și pubelui,
  • creștere în greutate cu depunerea țesutului gras la nivelul feselor, coapselor și șoldurilor,
  • modificări la nivelul pelvisului
  • exces seboreic,
  • dezvoltarea și maturarea ovarelor, uterului și vaginului.

De regulă în jurul vârstei de 12 ani fetele experimentează și prima menstruație (menarha). În general menstruația apare cam la 2 ani de când încep să se dezvolte sânii. Ciclul menstrual poate fi inițial neregulat fără a însemna ca este ceva în neregula cu fetița respectivă. După o vreme majoritatea femeilor au un ciclu menstrual între 24 și 34 de zile.

Ce este ciclul menstrual?

Ciclul menstrual este perioada cuprinsă între prima zi a unei menstruații și ultima zi înainte de următoarea menstruație.  Este împărțit în 3 perioade, fiecare cu schimbările sale hormonale. Prima zi a ciclului menstrual este prima zi a menstuației. Menstruația reprezintă eliminarea endometrului, adică a mucoasei care căptușește cavitatea uterină, sub forma unei sângerări vaginale. În primele zile ale ciclului menstrual nivelul de estrogen și de progesteron este minim, motiv pentru care poate apărea instabilitatea emoțională cu schimbări ale dispoziției, cu stare de disforie. Glanda hipofiză începe să producă un hormon care actionează la nivelul ovarului și determină creșterea unui folicul ovarian. Acesta conține ovocitul, iar învelișul lui produce din ce în ce mai mult estrogen pe măsură ce crește, care la rândul său stimulează eliberarea de endorfine. În această perioadă dispoziția se îmbunătățește iar femeile sunt mai energice. Estrogenul mai este numit și hormonul fericirii. La nivelul uterului apare creșterea endometrului în așteptarea unei eventuale sarcini.

La mijlocul ciclului menstrul are loc ovulația, adică spargerea foliculului care a ajuns la o dimensiune de aproximativ 20mm și eliberarea ovocitului. Acesta este captat de trompa uterină și  este transportat către cavitatea uterină în vederea fertilizării de către spermatozoid dacă în această perioadă are loc contact sexual neprotejat. 

Urmează faza foliculară care implică un nivel scăzut de estrogen și unul crescut de progesteron. Dacă nu are loc fertilizarea ovocitului cu apariția sarcinii, nivelul de progesteron produs de ovar scade brusc și apare menstruația. În schimb daca apare sarcina, embrionul se implantează la nivelul endometrului și începe formarea viitoarei placente. Aceasta continuă să producă progesteron care este numit și hormonul sarcinii, dar și alți hormoni, cel mai important fiind hcg-ul (gonadotropina corionică umană) care determină pozitivarea testelor de sarcină.

Ce se întâmplă când producția de hormoni sexuali feminini scade?

Succesiune de cicluri menstruale se repetă pe toată perioada reproductivă a femeii. În jurul vârstei de 52 de ani apare o perioadă de tranziție cu fluctuații mari ale hormonilor o dată cu instalarea perimenopauzei. În această tranziție apar simptome precum menstruații neregulate, bufeuri ( adica valuri de caldură la nivelul corpului în special în jumatatea superioară), tulburări de somn, schimbări ale dispoziției. Toată această tranziție poate dura între 2 și 8 ani, în medie 4 ani, apoi se instalează menopauza. Ovarul scade producția de estrogen și progesteron la un minim, iar secundar apare uscăciunea vaginală, scăderea apetitului sexual și pierderea densității osoase cu osteoporoză. Tot în menopauză prin modificările hormonale crește riscul de patologii cardiovasculare și de accident vascular.

Ce alte roluri mai au estrogenul și progesteronul?

Hormonii sexuali au rol și în excitare și libido. Nivelurile crescute de estrogen preovulator determină lubrifierea vaginală și apariția dorinței sexuale, în timp ce progesteronul crescut determină scaderea libidoului. De aceea femeile au un apetit sexual mai crescut in preajma ovulației și mai scăzut după aceea. Cu toate acestea nu există un tratament hormonal acceptat în prezent pentru a crește dorința de a face sex, mai ales că administrarea de testosterone are numeroase efecte adverse cum ar fi:

  • creșterea ponderală,
  • iritabilitate,
  • pierderea părului capilar și apariția părului în exces la nivelul feței,
  • mărirea clitorisului.

Depresia postpartum care apare la unele femei are și ea o parte de determinism hormonal. După expulzia placentei, nivelurile de estrogen și progesteron ating un minim și astfel se poate explica de ce apare această stare de spirit la femeile care au născut. Treptat ovarele reiau producerea de hormonî, iar acest fenoment dispare. La femeile care alăptează, parțial ca mecanim de protecție, prolactina, hormon responsabil pentru producerea lactației, determină absența ovulațiilor și deci a menstruațiilor.

Ce se întâmplă dacă nivelurile hormonale sunt dezechilibrate?

Dezechilibrele hormonale afectează sănătatea și starea de bine a organismului atunci când persistă o perioadă lungă de timp.

Semnele de alarmă sunt:

  • menstruațiile neregulate,
  • hirsutismul (adică exces de păr la nivelul corpului și feței),
  • acnee,
  • uscăciune vaginală,
  • scăderea libidoului,
  • durere la nivelul sânilor ( mastodinie),
  • probleme gastrointestinale,
  • bufeuri,
  • transpirații nocturne,
  • creștere în greutate,
  • iritabilitate și schimbări frecvente ale stării de dispoziție,
  • anxietate, depresie și insomnie.

Cele mai frecvente cauze de modificare a echilibrului hormonal la femei sunt sindromul de ovar polichistic, insuficiența ovariană prematură, utilizarea de anticoncepționale sau a terapiei de substituție hormonală, exces ponderal, cancer ovarian și stress. Evident că este necesar să consulți medicul specialist în vederea corectei diagnosticări dar și a primirii tratamentului adecvat.

Astfel, semnele de alarmă care ar trebui să te ducă la medic sunt:

  • semnele de sarcină,
  • scăderea apetitului sexual,
  • uscăciune vaginală,
  • durere la contactul sexual,
  • menstruații neregulate,
  • infertilitate,
  • durere pelvină,
  • pierderea părului sau creșterea părului in exces la nivelul feței și trunchiului,
  • depresie,
  • simptome specifice perimenopauzei care afectează calitatea vietii.

Ne ajută detoxifierea să obținem un nivel optim al hormonilor în organism?

Curele de detoxifiere sunt importante și ele pentru a menține un echilibru hormonal, dar și un echilibru al întregului organism. Organul responsabil de metabolismul hormonilor sexuali este ficatul. Prin detoxifiere înțelegem îndepărtarea fiziologică sau medicamentoasă  a substanțelor toxice din organism. Deși nu putem considera hormonii sexuali ca fiind substanțe toxice, o bună funcționare a ficatului asigură un echilibru optim al hormonilor în circulația sanguină pentru o viață sănatoasă. Pe piață există numeroase preparate care promit cure de detoxifiere eficiente. Cei mai simplii pași pe care îi poate urma oricine pentru o detoxifiere sunt:

  • hidratarea corespunzătoare,
  • un număr optim de ore de somn neîntrerupt în condiții confortabile,
  • dietă echilibrată, bogată în fibre
  • activitate fizică regulată.

 În felul acesta presiunea pusă pe ficat scade, astfel încât el poate metaboliza mai eficient nivelurile crescute de estrogen.

Estrogenul în exces este asociat cu diverse forme de cancer, printre care cancerul de sân sau cancerul de endometru.

Sper că acest articol a răspuns la întrebările tale despre hormonii sexuali și rolul acestora în viața ta de zi cu zi 😊.

Articolul este scris de Dr. Alina Bușan-Pîrvoiu, Medic specialist Obstetrică-ginecologie, și vine în continuarea și susținerea proiectelor coordonate de către Societatea pentru Educație Contraceptivă și Sexuală – Talk for Youth și Vorbește-mi despre ce nu se vorbește – și este finanțat de Unicoms.

Articolul face parte dintr-o serie de 24 de articole de specialitate scrise de psihologi și de medici ginecologi.

STAY TUNNED!

surecheck_logo_low-res

Partenerul media pentru acest proiect este Iqool

Vizitatori

N/A
Contraceptia II

Contracepția: Ce? Cum? Când? Unde? – O discuție fără perdea (Partea a II-a)

Stai linistită, pentru că lămurim imediat și această situație; de fapt te poți afla într-una dintre urmatoarele 3 situații:

  • Dacă ai uitat o pastilă: iei pastila pe care ai uitat-o cât mai curând poți, iar pe următoarea o iei atunci când trebuia să o iei, chiar dacă asta înseamnă să iei 2 comprimate în aceeași zi; în această situație nu îți trebuie o metodă de contracepție suplimentară;
  • Dacă ai uitat să iei 2 pastile în timpul primelor 2 săptămâni de administrare: vei lua câte 2 pastile în fiecare dintre următoarele 2 zile, apoi vei termina folia de contraceptive normal; sfatul meu ar fi să folosești o metodă suplimentară de contracepție pentru următoarele 7 zile;
  • Dacă ai uitat să iei 2 pastile în timpul celei de-a treia săptămâni de administrare sau ai uitat mai mult de 3 pastile în orice moment al administrării: vei începe o nouă folie și vei folosi protecție suplimentară pentru următoarele 7 zile.

Este destul de larg răspândit și acest mit, și anume că dacă a trecut o perioadă mai lungă de timp de când iei pilulele contraceptive, să zicem 4-5 ani, trebuie să faci o pauză, pentru că dacă nu o faci, vei păți ceva rău. Această idee nu are de fapt nici un suport științific, pentru că nu a arătat nici un studiu că ar trebui să luăm o perioadă de pauză care va scădea riscul de apariție al efectelor adverse ale medicației. (Pe lângă faptul că în acea perioadă de pauză se obțin, de regulă, sarcini nedorite…)

Poate ai auzit o prietenă că ea ia un contraceptiv multifazic și nu ți-a fost clar ce înseamnă… Contraceptivele orale combinate monofazice conțin aceeași doză de estrogen și progesteron în toate comprimatele. Contraceptivele multifazice modifică dozele ambelor componente, adică pastilele pe care le vei administra la sfârșitul foliei nu mai au aceeași cantitate de hormoni cu cele de la începutul foliei; scopul lor este să mențină eficacitatea contracepției, dar să producă mai puține efecte asupra metabolismului tău și să scadă incidența apariției amenoreei (lipsa menstruației) și a sângerării dintre menstre. Totuși, studiile ne-au arătat că preparatele multifazice nu aduc vreo diferență sau aduc foarte mici îmbunătățiri asupra efectelor metabolice.

 

Efectele sau reacțiile adverse

Bun, a venit timpul să vorbim și despre reacțiile adverse ale contraceptivelor combinate, pentru că, la fel ca orice medicament, au și ele reacțiile lor adverse. Trebuie să știi că, de-a lungul timpului, doza de estrogen din COC a tot scăzut, pentru a scădea efctele adverse cardiovasculare, astfel că la momentul actual, aproape toate contraceptivele pe care le găsim pe piață sunt microdozate, adică au o doză mai mică de 50 de micrograme de estrogen; avem chiar și preparate ce conțin doar 20 de micrograme de estrogen pe comprimat. Voi trece în revistă cele mai importante efecte adverse:

  • Creșterea riscului de tromboză venoasă: este de 2 ori mai mare față de populația generală, dar se manifestă în primul rând în primii ani de utilizare și este concentrat la femeile supraponderale sau obeze. Riscul crește cu vârsta și greutatea femeii;
  • Creșterea riscului de tromboză arterială: COC microdozate nu cresc riscul de infarct miocardic acut sau accident vascular cerebral la femeile sănătoase nefumătoare;
  • Creșterea riscului de boală cardiovasculară: nu avem dovezi științifice pentru așa ceva;
  • Efectele adverse asupra profilului lipidic: sunt limitate doar la anumite preparate monofazice;
  • Creșterea incidentei HTA: nu a fost documentată o creștere semnificativă clinic;
  • Efectele adverse asupra metabolismului carbohidraților: fără semnificație clinică;
  • La nivelul ficatului: singura contraindicație hepatică absolută pentru folosirea COC este boala hepatică acută/cronică cu colestaza; odată ce enzimele hepatice revin la normal, poți folosi contraceptive combinate; legătura dintre COC și cancerul hepatic este neclară;
  • Cancerul de sân: utilizarea curentă sau recentă a COC se poate asocia cu o creștere ușoară a riscului de cancer de sân premenopauza; utilizarea contraceptivelor combinate nu crește și mai mult riscul cancerului de sân dacă ai istoric familial de cancer de sân sau dacă ești diagnosticată deja cu o boală benignă a sânului.

Înainte de a trece mai departe, vreau să mai fac o precizare, asupra unei situații care a creat probleme în trecut: dacă se întâmplă să rămân gravidă și să iau contraceptive combinate în timpul sarcinii, acest lucru este periculos pentru făt? Poți sta liniștită în această privință, pentru că studiile recente au arătat clar că riscul unei anomalii congenitale semnificative la femeile care au rămas gravide în timpul utilizarii COC sau la cele care au luat contraceptive în timpul sarcinii timpurii este de 2-3%, adică la fel ca în populația generală.

Alte avantaje ale contraceptivelor orale combinate pe lângă efectul contraceptiv, COC mai prezintă și următoarele avantaje:

  • Menstre regulate, cu flux și dureri reduse;
  • Mai puține sarcini ectopice;
  • Scăderea incidenței cancerului de endometru;
  • Scăderea incidenței cancerului ovarian;
  • Scăderea incidenței cancerului colorectal;
  • Mai puține cazuri de endometrioză.

COC sunt prescrise de către medic și în caz de sângerari uterine disfuncționale, dismenoree (durerea ce apare în timpul menstruației), acnee și hirsutism. Vreau să menționez aici că sunt indicate frecvent și în cazul chisturilor ovariene funcționale, dar eficiența lor în acest caz nu a fost demonstrată niciodată.

Un al doilea fel de pilule contraceptive despre care vreau să îți povestesc sunt contraceptivele ce conțin doar progesteron (progestin-only minipill). Acțiunea lor contraceptivă se bazează mai mult pe efectele asupra endometrului și mucusului cervical, pentru că acea cantitate mică de progesteron din circulație nu suprimă întotdeauna ovulația, astfel că aprox 40% dintre femeile care le folosesc vor ovula normal.

Ele sunt indicate în câteva situații:

  • Dacă ai vârsta mai mare de 40 de ani (în acest caz ai oricum o fecunditate redusă);
  • Dacă alăptezi, pentru că în acest caz eficiența lor este sporită de supresia ovulației indusă de prolactina (totodată nu au efecte adverse asupra volumului de lapte sau creșterii copilului);
  • Dacă fumezi;
  • Dacă ai afecțiuni importante, care contraindică folosirea COC, ca boli cardiovasculare, diabet zaharat cu afectare vasculară, lupus eritematos sistemic sever, etc.;
  • Dacă ai avut efecte adverse severe la folosirea COC.

Progestin-only pills nu au efecte metabolice semnificative, adică nu modifică factorii de coagulare, nivelul lipidelor și metabolismul carbohidraților.

Iar un al treilea fel de pilule contraceptive este reprezentat de “contracepția de urgență”. Se poate face cu mai multe comprimate de COC, adică 2-5 tablete, urmate de alte 2-5 tablete 12 ore mai târziu; dezavantajele acestei metode sunt reprezentate de efectele gastrointestinale (greață, vărsături) și de faptul că nu poate fi folosită dacă ai istoric personal sau familial de boală tromboembolică. Metoda de electie este actual reprezentată de administrarea de 750 mcg de levonorgestrel (tot un fel de progesteron) de 2 ori, la 12 ore distanță, în cel mult 72 de ore de la contactul sexual; cele 2 tablete pot fi adminstrate și în doză unică de 1.5 mg de levonorgestrel. Prin folosirea celei de-a doua metode ai un risc de 2 ori mai mic de efecte adverse gastrointestinale în comparație cu prima metodă.

Sunt foarte multe mituri care umblă printre adolescente în ceea ce privește “pilula de a doua zi”, așa cum mai este numit acest tip de contracepție. Cel mai important mi se pare să îți subliniez faptul că pilula de urgență recunoaște ca și mecanism de acțiune prevenirea/întârzierea ovulației și astfel prevenirea fertilizării; ea nu previne implantarea, deci dacă o folosești, nu înseamnă că faci un avort!!

Ultimul aspect pe care ți-l prezint este eficiența pilulelor contraceptive. COC au o eficiență de aproximativ 92-93%, ceea ce înseamnă că dintre 100 de femei care folosesc această metodă de contracepție timp de un an, la 7-8 dintre ele va apărea o sarcină nedorită. Eficiența pilulelor ce conțin doar progesteron este similară. Iar contracepția de urgență are o eficiență de aproximativ 85%, dacă este administrată în primele 72 de ore de la contactul sexual neprotejat.

Sper că acest articol ți-a clarificat multe aspecte în legatură cu pilulele contraceptive. Deși multe femei din România au o reținere să le folosească pentru că “nu vor să bage hormoni în ele”, sunt niște medicamente cu un profil de siguranță bun, care sunt foarte larg folosite în Europa Occidentală și SUA încă de la jumătatea secolului trecut.

Articolul este scris de Dr. Ioan Boleac, medic primar obstetrică-ginecologie, doctor în științe medicale, cu specializare în fertilizare in vitro, și vine în continuarea și susținerea proiectelor coordonate de către Societatea pentru Educație Contraceptivă și Sexuală – Talk for Youth și Vorbește-mi despre ce nu se vorbește – și este finanțat de Surecheck.

Dacă dorești să faci cunoștință cu Dl. Ioan Boleac aici îl poți găsi: https://ioanboleac.ro/

Articolul face parte dintr-o serie de 24 de articole de specialitate scrise de psihologi și de medici ginecologi.

STAY TUNNED!

surecheck_logo_low-res

Partenerul media pentru acest proiect este Iqool

Vizitatori

N/A
Consimtamant

NU ÎNSEAMNĂ NU – Despre consimțământ și abuz sexual

Știai că persoanele care sunt în contact cu nevoile lor și corpul lor, cunosc ce înseamnă consimțământul și pot identifica un comportament abuziv, au mai puține șanse să fie victimele unei agresiuni sexuale sau ale unui viol?

Motivul? Agresorii caută persoane vulnerabile, ținte ușoare care nu au informații și pot fi manipulate cu ușurință. Având în vedere aceste aspecte, articolul de mai jos iți oferă cunoștințe pentru a lua decizii asumate și sigure pentru tine.

Indiferent de cum definim actul sexual și sexualitatea, este important de spus că ar trebui să te simți confortabil(ă), să-ți facă plăcere și să fii în totalitate de acord cu ce îți propune partenerul sau partenera în timpul actului sexual.

Actul sexual se referă la interacțiunea sexuală dintre doi parteneri care pot fi de genuri diferite sau același gen. 

Oamenii fac sex din mai multe motive:

  • să obțină plăcere fizică;
  • să se simtă apropiați emoțional împreună;
  • să facă copii.

Sunt diferite moduri de a face sex (contact sexual, masturbare, sex oral, sex anal, îmbrățișări, mângâieri, sărut etc.), semn că nu există un manual strict de reguli despre ce ar trebui să faci sau nu. 

Grija pentru nevoile tale și ale celuilalt, crearea unui spațiu intim și sigur în care puteți experimenta sunt aspecte de care să ții cont.

Observă ce îți face ție plăcere, dar și ce îi face plăcere partenerului/partenerei. La fel de importante sunt și discuțiile libere între voi despre ce vă place sau nu vă place cu privire la sex. 

Viața sexuală nu este asemenea unui drum bătătorit, pot fi perioade în care nu vei face sex, alte perioade în care vei face mai mult sau mai puțin sex, important este să te raportezi sănătos la tine și la sexualitatea ta. Aceste schimbări sunt date de contextul de viață, modificările corporale (hormoni) sau dorințele sexuale (libido).

Sexualitatea sănătoasă a fost definită de Organizația Mondială a Sănătății ca o stare de bine în legătură cu sexualitatea din punct de vedere fizic, emoțional, mental și social. Când spunem sexualitate sănătoasă nu ne referim la absența bolii ori a disfuncțiilor sexuale, ci la o atitudine pozitivă în raport cu relațiile sexuale, dar și la experiențe sexuale sigure și plăcute, în care să nu te simți constrâns(ă), discriminat(ă), sau agresat(ă). Pentru ca sănătatea sexuală să fie obținută și menținută, trebuie să-ți fie respectate, protejate și îndeplinite drepturile sexuale (4).

Tu știi care sunt drepturile tale sexuale și reproductive (4)?

  1. Dreptul la sănătate
  2. Dreptul la viaţă
  3. Dreptul de a nu fi supus/ă violenţei
  4. Dreptul la viaţă privată şi de familie
  5. Dreptul de a nu fi supus/ă discriminării
  6. Dreptul la educaţie şi informare
  7. Dreptul de a decide numărul şi intervalul de timp dintre copii
  8. Dreptul de a consimţi liber şi la egalitate privind căsătoria. 
  9. Dreptul de a nu fi supus/ă practicilor vătămătoare

Sexul ar trebui să fie mereu sigur și plăcut pentru toți cei implicați. De asemenea, este extrem de important să te protejezi de sarcini nedorite și boli cu transmitere sexuală. Indiferent ce vă doriți să faceți în timpul sexului, este în regulă, atât timp cât vă dați amândoi consimțământul.

Dar ce este consimțământul?

Pe scurt, înseamnă că înainte de a avea relații sexuale cu cineva este necesar să ai acordul celeilalte persoane. Altfel spus, trebuie să vă doriți același lucru. Consimțământul (sexual) este despre a vorbi deschis despre ce vă doriți și ce nu vă doriți. 

SFAT: Ar trebui să verifici dacă partenerul/partenera se simte confortabil(ă) cu ceea ce faci din punct de vedere sexual.

Poți afla într-un singur fel dacă persoana cu care urmează să faci sex este de acord: Dacă întrebi și dacă primești un răspuns afirmativ. De exemplu, poți întreba: „Pot să te sărut?”, „Ai vrea să mergem în pat să continuăm?”, „Este ok pentru tine sau vrei să fac ceva diferit?”.

Consimțământul înseamnă că tu și persoana cu care alegi să faci sex spuneți „DA” la ceea ce urmează să faceți din punct de vedere sexual. Nu este ok să presupui că cealaltă persoana își dorește același lucru pe care tu ți-l dorești, iar absența unui „NU” nu este suficientă. Este extrem de important să verifici cum se simte partenerul/partenera, pentru că orice activitate sexuală în care unul din voi nu și-a dat acordul este dăunătoarea și încalcă legea. Această încălcare este considerată agresiune sexuală sau viol.

Sunt situații în care cei doi pot agrea un consimțământ non-verbal prin săruturi și mângâieri, dar acest lucru se întâmplă când aceștia sunt într-o relație de lungă durată.

Tu sau partenerul/partenera aveți dreptul să vă opriți în orice moment. Nu ești obligat(ă) să faci ceva ce nu îți este confortabil, chiar dacă deja faceți sex sau deja ți-ai dat consimțământul. Chiar dacă ați făcut sex de multe ori până acum, ai dreptul ca la un moment dat să nu-ți mai dorești asta și este ok. Ai putea spune: „Nu mă mai simt ok, vreau să ne oprim acum”. 

Observă limbajul corporal al partenerului/partenerei, oferă feedback despre ce îți place sau nu îți place, respectă limitele tale personale, dar și pe ale celuilalt.

Legile din țara noastră spun că o persoană care se află sub influența alcoolului sau a drogurilor nu va putea să-și dea consimțământul. Chiar dacă o va face, consimțământul nu va fi luat în considerare, deoarece capacitatea de a lua decizii poate fi influențată de consumul de alcool și/sau droguri. Dacă persoana cu care urma să întreții relații sexuale a devenit inconștientă, din varii motive, este de dorit să o ajuți să fie în siguranță, să-i acorzi primul ajutor, să apelezi serviciul de urgență 112 etc.

Legea protejează minorii în situația în care sunt presați să facă sex cu persoane majore, iar acordul pentru consimțământ în România este 15 ani.

Până acum am scris despre consimțământ, dar ce se întâmplă în lipsa lui? A acționa în lipsa consimțământului este foarte grav. Conform legii, încălcarea consimțământului este o infracțiune și poartă denumirea de agresiune sexuală sau viol.

Spunem că se numește agresiune sexuală atunci când cineva face ceva sexual unei alte persoane fără a-i cere consimțământul. De exemplu: atingerile nepotrivite, introducerea a ceva în oricare dintre părțile corpului, transmiterea de materiale pornografice etc.

Se numește abuz sexual când au loc aceleași comportamente ca în cazul agresiunii sexuale, dar victima este un copil, un adolescent sau un adult vulnerabil. În acest caz agresorul este văzut de victimă ca având o anumită autoritate și putere de decizie asupra ei. 

Abuzul sexual apare de obicei între: copil-adult, copil mic-copil mare, pacient-doctor, elev-profesor etc. Abuzatorul va dori să aibă o relație sexuală de lungă durată cu victima, astfel că o va manipula pentru a-și atinge obiectivul, va profita de nevoile victimei, va încerca să-i demonstreze victimei că relația lor este specială și va izola victima încercând să păstreze secretul (5). 

Abuzul sexual poate implica: exibiționism, masturbare în prezența minorului sau de către minor, prezentarea de materiale pornografice, interacțiune digitală obscenă, orice alt comportament sexual care este dăunător stării mentale, emoționale și fizice a copilului (5).

Se numește viol când are loc penetrarea vaginului, anusului sau a gurii fără consimțământul celeilalte persoane.

Cine sunt de obicei agresorii?

De cele mai multe ori, agresorii nu sunt străini, ci persoane cunoscute din anturajul de prieteni, vecini, colegi de la școală sau chiar din familie.

Ce ar trebui să faci dacă ai trecut prin abuz sexual, agresiune sexuală sau viol?

În primul rând, crede-mă când îți spun că nu este vina ta. Nu te învinovăți pentru ce nu ai făcut la momentul atacului sau pentru ce ai fi putut face. A fost un eveniment traumatizant, iar tu, mintea ta și corpul tău au reacționat în felul în care au știut la momentul respectiv pentru a supraviețui. Nu este vina ta! Vina este a agresorului! Dacă ai sentimente de vină legat de ceea ce ți s-a întâmplat, gândește-te la ce i-ai spune unui prieten aflat în aceeași situație. Cel mai probabil i-ai spune că nu este vina ei/lui ci a agresorului. Fii blând(ă) cu tine!

Unele victime se simt murdare, rușinate, rele, ca și când ele au provocat agresiunea/violul. Încearcă să separi acțiunea agresorului de cine ești tu ca persoană. Ceea ce s-a întâmplat nu te definește și nu te face murdară sau o persoană rea.

Oamenii care trec prin așa ceva pot experimenta următoarele stări: șoc, panică, confuzie, amorțeală, furie,  dificultăți în a lua decizii și pierderea încrederii în oameni. Vreau să știi că există persoane care te vor crede, te vor asculta și te vor ajuta.  

Următorul pas este să mergi într-un loc sigur și să vorbești cu cineva. Poate fi cineva din familie sau un prieten, un profesor, consilierul de la școală sau oricine în care ai încredere și te poate ajuta, de preferat un adult de încredere. 

În cazul unui viol este important să ajungi cât mai repede la medic pentru a primi îngrijiri medicale, cât și medicamente pentru evitarea bolilor cu transmitere sexuală sau a unei sarcini nedorite. De asemenea, medicii pot lua probe (salivă, păr, spermă, etc) care vor ajuta la prinderea agresorului.

Ai opțiunea de a merge la poliție să raportezi fapta. Este o alegere să declari fapta și indiferent ce decizie vei lua, vorbește cu cineva de încredere despre acest lucru. 

Persoanele care au trecut printr-o astfel de traumă se vindecă. Desigur, nu este ceva peste care vor trece cu ușurință, dar după un timp vor putea reveni la rutina lor zilnică, vor putea avea o viață normală. Capacitatea de recuperare după o astfel de traumă devine mai probabilă dacă aceste persoane au cerut ajutor, au găsit în jurul lor persoane care să le asculte, au înțeles că nu este vina lor, au ales să-și continue viața și să lase în trecut evenimentul traumatizant. 

Dacă ai trecut printr-o agresiune sexuală/viol sau simți că este posibil să fii abuzat(ă) sexual, poți căuta în apropierea ta specialiști care te pot ajuta: psiholog, consilier din cadrul unei asociații, psihiatru și/sau persoane adulte din rețeaua ta de suport: părinți, familia extinsă, profesori.

Biblografie

  1. 218 Noul Cod Penal Violul Infracţiuni contra libertăţii şi integrităţii sexuale – Legea 286/2009;
  2. 219 Noul Cod Penal Agresiunea sexuală Infracţiuni contra libertăţii şi integrităţii sexuale – Legea 286/2009;
  3. 220 Noul Cod Penal Actul sexual cu un minor Infracţiuni contra libertăţii şi integrităţii sexuale – Legea 286/2009;
  4. Saskatoon Sexual Assault & Information Centre (SSAIC) – https://ssaic.ca/wp-content/uploads/2017/11/Sexual-Assault-vs.-Sexual-Abuse.pdf;
  5. Sexual health and its linkages to reproductive health: an operational approach. Geneva: World Health Organization; 2017.

Articolul este scris de Psiholog Mădălina Popescu-Terciu și vine în continuarea și susținerea proiectelor coordonate de către Societatea pentru Educație Contraceptivă și Sexuală – Talk for Youth și Vorbește-mi despre ce nu se vorbește – și este finanțat de Surecheck.

Articolul face parte dintr-o serie de 24 de articole de specialitate scrise de psihologi și de medici ginecologi.

STAY TUNNED!

surecheck_logo_low-res

Partenerul media pentru acest proiect este Iqool

Vizitatori

N/A
Contraception

Contracepția: Ce? Cum? Când? Unde? – O discuție fără perdea (Partea I)

Anticoncepționale… Contracepție… Protecție… Cu siguranță ai auzit în jurul tău aceste cuvinte 😊. În acest articol, îmi doresc să îți răspund la întrebările despre contracepție pe care, cel mai probabil, ți le pui, și să vorbim fără rețineri despre acest subiect.

Probabil că știi deja că suntem în urma vecinilor noștri europeni în ceea ce privește utilizarea metodelor moderne de contracepție. Asta nu se întâmplă în marile orașe, unde eu zic că stăm mulțumitor de bine, ci mai ales în mediul rural, unde există multe adolescente care nu cunosc metodele moderne prin care te poți feri de o sarcină nedorită, din cauza lipsei educației sexuale și a posibilităților financiare reduse.

Ce ne arată cifrele? Că în anul 2019 în România au fost efectuate aproape 47.500 de întreruperi de sarcină, cu mult asupra mediei din Europa. Iar în anul 2021, aproape 9% dintre femeile care au născut în România au între 15 și 19 ani, un procent care ne apropie mai mult de țările din Africa, nicidecum din Europa, pentru că în Europa procentul era în jur de 1,6%, și asta cu câțiva ani în urmă!

Există însă și o parte bună a lucrurilor, și anume că la momentul actual avem disponibile în România aproape toate metodele moderne de contracepție, de la binecunoscuta pilulă orală până la implantul hormonal, și de la dispozitivul intrauterin până la inelul vaginal.

Contraceptive orale combinate

Voi începe cu cea mai folosită dintre căile moderne de contracepție, și anume contraceptivele orale combinate (COC). De ce se numesc “combinate”? Pentru că ele conțin 2 feluri de hormoni: un estrogen și un progesteron; aceștia sunt hormoni secretați în mod natural de către ovarele tale, dar cei care sunt folosiți în aceste pastile sunt hormonii sintetizați în laboratoare farmaceutice. Fiecare dintre acești 2 hormoni are rolul sau specific, iar prin însumarea lor se produce efectul care te interesează pe tine: este împiedicată ovulația ta și astfel apariția unei sarcini nedorite.

Păi începi cu un drum la ginecologul tău :). Acesta este cel care trebuie să îți evalueze starea de sănătate și să vadă dacă nu cumva prezinți vreo contraindicație pentru folosirea acestui tip de contracepție. Ginecologul îți va prescrie un set de analize de sânge (nu sunt multe, nu te speria!); să nu crezi că aceste analize îl vor ajuta pe medic să aleagă un anume produs dintre cele care sunt disponibile în farmacii, și acela, și doar acela, este cel care este potrivit pentru organismul tău (este un mit larg răspândit); nu, analizele sunt menite doar să evalueze starea ta de sănătate; dacă ele ies în limite normale, atunci medicul pur și simplu va alege unul dintre multiplele contraceptive microdozate disponibile (probabil unul cu care a avut o experiența pozitivă la alte paciente) și ți-l va prescrie.

Am menționat mai devreme și că există contraindicații; asta înseamnă că avem câteva situații în care, dacă te afli, ar fi periculos pentru tine să iei aceste pilule. Care sunt acestea? Păi principalele ar fi următoarele:

  • Dacă ai sau dacă ai avut anterior tromboflebite sau accidente tromboembolice (de exemplu tromboembolism pulmonar) sau afectarea vaselor de la nivelul creierului sau a vaselor coronare (cele de la nivelul inimii), sau dacă ai boli ce predispun la așa ceva; în principiu, toate bolile pe care ți le-am enumerat mai sus (cu excepția tromboflebitei) se pot reduce la un singur lucru: că ți se blochează un vas de sânge important în corp (în creier, inima, plămâni, etc), ceea ce este foarte periculos pentru tine, putând chiar duce la moartea ta!;
  • Afectarea importantă a ficatului tău sau chiar cancer de ficat;
  • Migrene cu aură (asta înseamnă o durere de cap ce tot reapare, după sau în același timp cu niște tulburări senzoriale ce poartă numele de “aură”; ca exemple de aură îți pot da anumite modificări ale vederii, gen fulgerari de lumină sau pete oarbe, sau furnicături la nivelul mâinilor);
  • Diabet zaharat cu afectare vasculară;
  • Diagnostic sau suspiciune de cancer de sân;
  • Sarcina;
  • Fumat;
  • Creșterea severă a nivelului din sânge al colesterolului sau trigliceridelor;
  • Hipertensiune arterială necontrolată.

În toate aceste cazuri trebuie să NU iei contraceptive orale combinate!! Ce poți face este să iei contraceptive ce conțin doar progesteron (o să îți vorbesc despre ele mai târziu) sau să folosești alt mijloc de contracepție.

Mai există și o serie de situații numite contraindicații relative, adică situații în care nu este la fel de periculos să iei pastilele ca situațiile pe care ți le-am enumerat mai devreme, dar tot este un lucru periculos, așa că medicul trebuie să îți explice situația respectivă și să îți prescrie contraceptivele doar cu acordul tău informat, ca următoarele:

  • Migrene fără aură – adică durere de cap ce reapare, dar fără acele tulburari senzoriale ce o anunță;
  • Hipertensiune arterială controlată;
  • Diabet zaharat sau diabet zaharat gestațional;
  • Prolaps de valvă mitrală;
  • Afecțiune hepatică;
  • Creșterea nivelului din sânge al grăsimilor.

Deci ai fost la ginecolog și concluzia a fost că nu ai contraindicații pentru pilulele contraceptive și că ești îndeajuns de sănătoasă încât să le poți administra, așa că ți-a scris o rețetă. Mergi la farmacie și cumperi contraceptivul respectiv.

Sunt mai multe metode de a începe administrarea lor, dar cea mai simplă și care îți dă cel mai puțin peste cap funcționarea ovarelor este să începi să le iei de la următoarea menstră.

Majoritatea contraceptivelor pe care le vei găsi la farmacie au 21 sau 28 de comprimate în folie. Dacă ginecologul ți-a prescris un contraceptiv care are 28 de comprimate în folie, vei începe cu prima pastilă în prima zi de menstră, iar apoi vei administra câte un comprimat pe zi, întotdeauna la aceeași oră (astfel au eficiența contraceptivă cea mai mare, iar riscul în ceea ce privește apariția unei sângerari între menstre este cel mai mic); după ce se termină prima folie, adică după 28 de zile, vei continua pur și simplu în ziua următoare cu primul comprimat dintr-o nouă folie, fără să faci nici o zi de pauză și asa mai departe… Dar mai vine menstra? Da, menstra va veni în principiu în timp ce administrezi ultimele pastile din folie, dar nu te mai interesează de fapt acest lucru.

Dacă ți-a fost prescris un contraceptiv cu 21 de comprimate în folie, atunci vei începe cu prima pastilă tot în prima zi de menstră, iar apoi vei administra câte un comprimat pe zi, la aceeași oră. După ce ai terminat folia, adică după 21 de zile, vei face o pauză de 7 zile, în care nu mai iei nici o pilulă; în principiu, în această pauză de 7 zile va veni menstra, dar nu te încurcă în nici un fel asta; după cele 7 zile de pauză, începi cu o nouă folie, tot câte un comprimat pe zi, apoi iar 7 zile pauză și tot așa…

Articolul este scris de Dr. Ioan Boleac, medic primar obstetrică-ginecologie, doctor în științe medicale, cu specializare în fertilizare in vitro, și vine în continuarea și susținerea proiectelor coordonate de către Societatea pentru Educație Contraceptivă și Sexuală – Talk for Youth și Vorbește-mi despre ce nu se vorbește – și este finanțat de Surecheck.

Dacă dorești să faci cunoștință cu Dl. Ioan Boleac aici îl poți găsi: https://ioanboleac.ro/

Articolul face parte dintr-o serie de 24 de articole de specialitate scrise de psihologi și de medici ginecologi.

STAY TUNNED!

surecheck_logo_low-res

Partenerul media pentru acest proiect este Iqool

Vizitatori

N/A
Design fără titlu (3)

Psihologia relațiilor de cuplu sau relații bune vs. relații NEbune :)

Relația de cuplu este o relație între două persoane, în general de sex diferit (însă nu este obligatoriu). Spre deosebire de celelalte relații, de prietenie, amiciție, colegialitate, relația de cuplu implică un nivel mai mare de intimitate fizică și psihică, sexuală, recreațională etc (1). Desigur, nivelul de intimitate este determinat de gradul de maturitate al partenerilor și de durata și etapa în care se află relația de cuplu.

Așadar… Ce ne face să ne dorim o relație de cuplu? 

Relația de cuplu este foarte importantă pentru majoritatea dintre noi, astfel că putem investi mult din timpul și energia noastră în direcția aceasta, visând la ea, căutând un partener sau experimentând relația și etapele ei, alături de un partener/parteneră. Este firesc să fii în căutarea unor relații de cuplu, cu atât mai mult la vârsta adolescenței și a tinereții, să îți dorești relații apropiate, intimitate, să te simți atras, să te simți apreciat, iubit, dorit de altă persoană, cu atât mai mult cu cât primești aceleași semnale și din partea cealaltă. Relația de cuplu are la bază nevoia de atașament, de relaționare, nevoie umană fundamentală. (2,3) Felul în care am relaționat în copilărie cu persoanele semnificative, care ne-au îngrijit, felul în care am învățat să comunicăm cu acestea, influențează modul în care comunicăm în relația de cuplu și, mai mult decât atât, determină și comportamentul sexual în cuplu.

Conform perspectivei evoluționiste, relația de cuplu are ca scop perpetuarea speciei, având funcție reproductivă, prin identificarea unui partener cu care să facem copii, pentru transmiterea mai departe a bagajului genetic (4).

Este sau nu importantă relația de cuplu?

Pentru unele persoane, relația de cuplu poate fi singura relație semnificativă. În societatea de astăzi, oamenii s-au distanțat din ce în ce mai mult, se izolează emoțional și au relații din ce în ce mai impersonale, motiv pentru care, relația de cuplu ajunge să fie, poate, principala relație sau poate cea mai intimă. În calitate de parteneri de cuplu așteptările celor doi pot fi foarte mari unul de la celălalt, fiind necesar ca fiecare să preia numeroase roluri (prieten, confident, tovarăș de activități, partener sexual, ajutor la nevoie etc.) ceea ce poate aduce o presiune suplimentară în relație. 

Atunci când relația de cuplu este una pozitivă, aceasta poate fi foarte hrănitoare din punct de vedere emoțional, fiind oportunitatea în care, în calitate de persoane independente, autonome, ne putem satisface toate nevoile emoționale alături de partener/parteneră (chiar dacă acestea au fost sau nu satisfăcute în trecut de părinți) (3). Acestea nu se întâmplă peste noapte, de la o zi la alta, ci presupun un parcurs cu diferite etape în care cei doi să își permită să se cunoască, să se descopere, să se susțină și să evolueze împreună.

Cum evoluează relația de cuplu?

Capacitatea de a fi îndrăgostit este pilonul de bază al relației de cuplu, combinând idealizarea partenerului cu dorința erotică și posibilitatea de a stabili o relație semnificativă cu acesta. Ulterior, îndrăgostirea este transformată într-o relație de dragoste stabilă (2). 

Cercetătorii au identificat trei etape ale relației de cuplu: 

  • Îndrăgostirea romantică – este prima etapă și se referă la perioada de început a relației, când atracția față de celălalt este mare, punem accentul pe calitățile observate, în mod special pe acele caracteristici care ne-ar putea satisface unele nevoi emoționale neîmplinite. Spre exemplu, la persoanele îndrăgostite apar frecvent exprimări de genul: “s-a uitat la mine așa… frumos” ( indică nevoia de a fi văzut, apreciat); “este așa sensibil…”, “am putut să discut orice..”(nevoia de a fi înțeles și acceptat); “este așa puternic” (nevoia de a fi protejată) și așa mai departe. Multe relații încep în adolescență sau în tinerețe, ceea ce mă face să îmi imaginez că probabil, ai experimentat această etapă, însă nu este obligatoriu. Și relațiile care încep la vârsta de 50 de ani, spre exemplu, trec prin această etapă, în care cei doi observă mai degrabă aspectele pozitive decât cele negative. 
  • Apoi, este etapa în care apare lupta pentru putere, cei doi ajung să fie mai atenți la aspectele negative, își testează limitele reciproc, negociază sarcinile și responsabilitățile în cuplu, cedează sau apar compromisuri, toate acestea fiind cauze ale conflictelor din cuplu. Este perioada în care cele mai multe relații se destramă. 
  • Interdependența sănătoasă sau iubirea matură – este etapa în care cei doi se cunosc deja, se acceptă cu bune și cu rele, reușesc să trăiască bine unul cu celălalt (5).

Perioadele critice într-un cuplu apar la 5-7 ani, datorită conflictelor frecvente și la 10 – 12 ani, când apare diminuarea intimității.

Iubirea romantică a adulților este o relație de atașament, foarte asemănătoare cu cea dintre mamă și copil. Nevoia noastră de conexiune, de a conta pentru o persoană dragă, de a ști că ne este alături, că este acolo pentru noi, nu dispare niciodată. Este o nevoie ce o avem pe parcursul întregii vieți. În calitate de adulți, ajungem să transferăm această nevoie de la cei care ne-au îngrijit în copilărie, la persoana iubită. Iubirea romantică presupune continuarea unui proces de conectare, având ca scop supraviețuirea noastră, oamenii fiind ființe sociale. În urma unor studii realizate de Gottman, pe durata câtorva zeci de ani, s-a descoperit că persoanele căsătorite au o durată a vieții mai mare cu 4 până la 8 ani.  

Relațiile sănătoase sunt cele în care cei doi parteneri au o stare de bine unul alături de celălalt, când reușesc să se accepte reciproc și experiențele pozitive împreună sunt semnificative și cântăresc mai mult decât cele negative. Ceea ce face face diferența între relații este receptivitatea emoțională a partenerilor. Adică simți că te acordezi emoțional cu celălalt, te simți confortabil cu celălalt, te simți iubit, înțeles, vezi și simți că îi pasă de tine. Receptivitatea emoțională se observă în cele mai mici și nesemnificative experiențe cotidiene, care adunate sunt esențiale pentru starea de bine. Cuplurile cu relații sănătoase sunt cupluri inteligente emoțional în sensul că, cei doi sunt conștienți de propriile emoții, le accepta, le exprimă și au capacitatea de a le gestiona, indiferent dacă sunt emoții pozitive sau negative. 

Între partenerii acestor cupluri există înțelegere și prețuire, se respectă unul pe celălalt precum  și relația dintre ei, având șanse mai mari să trăiască fericiți împreună.

De asemenea, relațiile pozitive se bazează, în general pe toleranță, viziune, valori și principii de viață asemănătoare asupra vieții. Contrar concepției că diferențele se atrag, principiile de viață asemănătoare ne asigură o relație de mai lungă durată (6).

Surprinzător, relațiile sănătoase nu presupun lipsa conflictelor sau a experiențelor negative. Când ești într-o relație pozitivă poți discuta și despre ce te deranjează, discuțiile fiind centrate, mai degrabă pe rezolvarea conflictelor, pe exprimarea și înțelegerea modului în care se simte fiecare partener în situația respectivă, și nu pe acuze aduse celuilalt “din cauza ta…”. Ceea ce ajută este abordarea cu compasiune a emoțiilor trăite, tratând cu interes situațiile problematice.

Analizând frecvența cu care apare un comportament negativ în relațiile durabile s-a observat o prezență de 1 la 5, adică pentru a avea energie să depășim efectele unui comportament negativ este necesar ca acesta să fie urmat de alte 5 comportamente pozitive. Printre acestea se numără manifestarea aprecierii și a admirației celuilalt, apropierea și timpul petrecut împreună, cuvintele de încurajare, cadourile, îmbrățișările sau gesturile tandre, precum și serviciile făcute pentru binele partenerului (6,7).

Toate acestea presupun interes față de partener și cunoașterea aspectelor semnificative din viața celor doi, adică este nevoie să fi prezent în relație, la fel cum și celălalt este necesar să fie prezent acolo, pentru tine.

Relațiile toxice sunt caracterizate de un nivel crescut al negativității existente între cei doi parteneri. Prin negativitate ne referim la anularea celuilalt sau a anumitor părți ale acestuia, neacceptarea partenerului/partenerei, învinovățirea celuilalt pentru ceea ce simt, orice gând, cuvânt sau comportament care transmite mesajul că nu este în regulă celălalt. 

Gottman face referire la cei patru călăreți care semnalizează relațiile disfuncționale. Aceștia sunt: 

  • Criticismul – are caracter general și exprimă sentimente sau păreri negative despre personalitatea sau caracterul celuilalt (“tu întotdeauna faci…”, “așa faci mereu”, “tu niciodată”). 
  • Disprețul – este o manifestare a lipsei de respect și presupune o atitudine de superioritate față de partener, ce poate fi exprimată prin sarcasm sau cinism (“chiar nu ești capabil să …” “numai eu pot!”). 
  • Defensiva – în urma atacului în mod repetat a celuilalt partener (“da, dar și tu…”).  
  • Împietrirea – care simbolizează retragerea sau evitarea conflictului de către unul dintre parteneri, prin absența fizică sau psihică din conflict (tăcere, evitare, ignorare) (6). 

Atunci când ești într-o relație disfuncțională, atât tu cât și partenerul vă puteți concentra atenția pe aspectele neplăcute, însă adevărata problemă este mai amplă și mai profundă. Partenerii nefericiți nu se mai percep unul pe celălalt ca fiind un refugiu emoțional unul pentru celălalt, de aceea într-o relație toxică poți simți lipsa afecțiunii, te poți simți respins, chiar abandonat (3). 

Ce se întâmplă în corpul nostru când suntem într-o relație toxică? 

Atunci când lucrurile escaladează și conflictele iau amploare, nivelul stresului crește și apare copleșirea emoțională și/sau manifestările corporale ale nivelului crescut de cortizol (bătăile inimii intense, transpirația, încordarea mușchilor, limbajul nonverbal etc.). Toate acestea fac imposibilă comunicarea dintre cei doi parteneri, având repercusiuni în mai multe planuri ale relației. Astfel pot să apară tentative repetate eșuate de împăcare. 

Cortizolul are un efect de bumerang în relație, stresul fiind perceput de ambele persoane implicate în conflict, cu atât mai mult cu cât între cei doi parteneri există o dinamică victimă-agresor (5,6).

Dacă dorești să evaluezi funcționalitatea în relația ta de cuplu îți recomand să completezi chestionarul de aici. În cazul în care ți se confirmă că lucrurile nu sunt bine pentru tine (pentru că da, atunci când nu ne este bine într-o relație, simțim, primim semnale din interiorul nostru), nu ezita să ceri ajutor specializat!

Meriți să îți fie bine!

Bibliografie

  1. Vasile, Diana L., (2007). Introducere în psihologia familiei şi psihosexologie., Ed. a 3-a – Bucureşti: Editura Fundaţiei România de Mâine.
  2. Otto, F. Kernberg. (2009). Relații de iubire – normalitate și patologie. Editura Trei, București.
  3. Johnson, S. (2020). Sensul iubirii., Bucureşti: ACT şi Politon.
  4. Buss, David M., Evolutionary psychology: the new science of the mind/David M. Buss, The University of Texas at Austin.— Fifth edition., 2016
  5. Hendrix, H.,, & Hunt, H., (2018). The Zero Negativity Guide for Couples. http://www.HarvilleandHelen.com
  6. Gottman, J. M., & Silver, N. (2015). The seven principles for making marriage work. Harmony.
  7. Chapman, G. (2007). Cele cinci limbaje ale iubirii. Editura Curtea Veche, București.
  8. https://www.istt.ro/wp-content/uploads/2016/11/chestionar_abuz1.pdf

Articolul este scris de Psiholog și Psihoterapeut integrativ, Cristina Teodorescu, și vine în continuarea și susținerea proiectelor coordonate de către Societatea pentru Educație Contraceptivă și Sexuală – Talk for Youth și Vorbește-mi despre ce nu se vorbește – și este finanțat de Surecheck.

Articolul face parte dintr-o serie de 24 de articole de specialitate scrise de psihologi și de medici ginecologi.

STAY TUNNED!

surecheck_logo_low-res

Partenerul media pentru acest proiect este Iqool

Vizitatori

N/A
Control ginecologic

Controlul ginecologic dezbrăcat de… secrete

“Controlul ginecologic”… chiar dacă nu îți sună bine aceste două cuvinte, chiar dacă îți este, poate, rușine să mergi la ginecolog, chiar dacă nu îți găsești timp pentru așa ceva sau te întrebi la ce te ajută pe tine acest lucru, ține minte ce îți voi spune acum: controlul ginecologic este extrem de important și s-ar putea să îți salveze viața într-o bună zi!

În acest articol îți voi explica de ce este în interesul tău să mergi la controlul ginecologic, apoi îți voi spune pe îndelete în ce constă acest control, ca să nu ți se mai pară atât de înfricoșător.

De ce trebuie să fac regulat un control ginecologic?

În primul rând, pentru că trăiești într-o țară care este, de mulți ani, printre primele în Europa în ceea ce privește mortalitatea dată de cancerele organelor genitale. Spun asta, nu ca să te sperii, ci pentru că (din păcate) aceasta este realitatea. Dacă ne uităm pe ultima statistică la nivel global, cea pentru anul 2020, aflăm că în România, în topul celor mai frecvent diagnosticate cancere la femei, locul 1 este ocupat de cancerul de sân, locul 3 de cancerul de col uterin, iar locul 5 de cancerul de uter. Ce înseamnă cancerul de col uterin pentru România? Răspunsul este sec: în fiecare zi a anului 2020, 9 femei au fost diagnosticate cu aceasta boală, iar 5 au pierdut lupta cu acest cancer.

În al doilea rând, pentru că ar fi bine să te obișnuiești cât mai devreme cu consultul ginecologic. Într-o țară care încă nu s-a învățat cu ideea de screening, în care unii părinți ocolesc subiectele ce țin de educație sexuală (pentru că gândesc că este rușinos să discute cu copiii lor așa ceva…) și în care multe fete își iau aceste informații de la prietene sau de la cosmeticiană, trebuie să înțelegi că medicul ginecolog este singurul care îți poate oferi informații validate științific.

Când ar fi bine să merg pentru prima dată la ginecolog?

Cel mai bun răspuns la această întrebare este că ar fi bine să mergi pentru prima dată atunci când apar primele întrebări ce țin de educația sexuală. Asta se poate întâmpla înainte sau după începerea vieții intime.

Dacă nu ai nici o problemă sau vreo întrebare care te chinuie, poți merge la primul consult atunci când trebuie să faci și pentru prima dată testul Papanicolau, adică la 2 ani de la debutul vieții sexuale sau la vârsta de 21 de ani.

În ce constă controlul ginecologic?

Consultul ginecologic înseamnă o succesiune de etape:

Discuția cu medicul ginecolog (sau anamneza, cum este ea numită medical) constă într-o serie de întrebări pe care medicul ți le pune pentru a afla istoricul tău medical, istoricul medical al familiei tale, stilul tău de viață, care este problema care te-a adus la el, ce alte investigații și analize ai mai efectuat până acum în legatură cu problema respectivă.

Ce întrebări ar putea să îți pună medicul ginecolog:

  • Când ai avut ultima menstruație?
  • Alte întrebări despre menstruația ta: cât durează? La ce interval vine? Este abundentă sau nu? Ai dureri la menstră sau nu?
  • Ai fost vreodată gravidă? Daca da, ai avut întreruperi de sarcină? Ai avut nașteri? Daca da, cum ai născut? Cum a decurs sarcina?
  • Folosești metode de contracepție?
  • Fumezi?
  • Când ai fost ultima oară la ginecolog?
  • Ești alergică la ceva?
  • Ai vreo problemă de sănătate? Dacă da, când a debutat? Iei vreun tratament?
  • Ai avut vreodată vreo intervenție chirurgicală?
  • Cineva din familia ta suferă de vreo afecțiune?
  • și lista poate continua…

Ce trebuie să faci tu?

  • Pai în primul rând trebuie să răspunzi foarte sincer la toate întrebările, pentru că este în interesul tău ca medicul să știe cât mai multe lucruri despre tine, ca să te poată ajuta cât mai bine. Pe langă asta, sinceritatea va duce la o încredere reciprocă, ceea ce este din nou în interesul tău, pentru că te vei vedea regulat cu medicul ginecolog pentru o perioadă lungă de timp, deci ar fi bine să aveți o relație bună și onestă încă de la început.
  • În al doilea rând, este important să te simți cât mai relaxată, de aceea ar fi bine să alegi niște haine în care să te simți confortabil; încearcă să lași deoparte rușinea sau alte concepții greșite, pentru că pe medic nu îl interesează dacă esti epilată sau nu, în ce ești îmbrăcată sau aspectul tău fizic; de asemenea, chiar dacă unele întrebări te vor jena (de exemplu cele legate de activitatea sexuală), ține minte că tot ce îi vei spune medicului este confidențial, medicul nu are cum să transmită aceste informații mai departe fără acordul tău, nici chiar membrilor familiei tale.
  • În al treilea rând, ține minte că tot ce se întâmplă în cadrul consultației are loc cu acordul tău; adică dacă nu ești de acord cu ceva, fie să răspunzi la anumite întrebări, fie anumite etape din cadrul consultului propriu-zis, este dreptul tău să refuzi! Aici trebuie totuși să menționez că, în funcție de ce anume refuzi tu, medicul poate să nu aibă suficiente elemente pentru a putea pune un diagnostic sau a formula o opinie și o să îți transmită acest lucru.
  • În al patrulea rând, dacă vii la medic cu o anumită problemă, nu doar pentru un control de rutină, îmi imaginez că ai mai multe întrebări în legatură cu acea problemă; sfatul meu este să faci o listă de acasă cu toate întrebările tale, pentru că s-ar putea ca atunci când te afli față în față cu doctorul, să uiți să întrebi ceva important (mai ales dacă ești stingherită sau emoționată în acele clipe).

Este optim să ai vezica goală în momentul examinării. Dacă vrei ca medicul să recolteze anumite probe din secreția cervico-vaginală (ca de exemplu, pentru testul Papanicolau sau pentru un examen de secreție vaginală), trebuie să eviți, cu cel puțin 24 de ore, optim 48 de ore înaintea controlului ginecologic, următoarele: contactul sexual, dușurile intravaginale, tampoanele interne sau ovulele administrate intravaginal. De asemenea, medicul nu poate recolta dacă ai o sângerare pe cale vaginală.

Tu te vei așeza pe masa ginecologică pe spate, cu picioarele așezate în suporții mesei (adică genunchii sunt îndoiți, iar picioarele depărtate). Medicul va introduce în vaginul tau speculul sau valvele, adică niște instrumente din plastic sau metal, de unică folosință sau nu, care îl ajută să vizualizeze mai bine vaginul și colul uterin. După inspecția vizuală, poate avea loc recoltarea din col sau/și vagin a probelor din secreția cervico-vaginală despre care ți-am vorbit mai devreme.

În timp ce tu rămâi în aceeași poziție, medicul va introduce două degete în vaginul tău, iar cu cealaltă mână va apăsa pe abdomenul tău; în acest fel, medicul va examina colul uterin, uterul, ovarele și trompele uterine, adică organele genitale interne.

Ce trebuie să reții aici este că, în ciuda faptului că acest moment al consultației te poate jena (și este normal să te simți puțin jenată), examenul cu valvele și tuseul vaginal durează, de obicei, câteva minute în total. Iar toată această examinare se desfășoară în interesul tău. Nu doare, dar este posibil să simți un ușor disconfort (aici contează și mai mult acea atitudine relaxată despre care îți povesteam mai devreme, pentru că psihicul contează foarte mult; cu cât esti mai anxioasă și cu cât este mai mare durerea pe care te aștepti să o simți, cu atât va fi mai mare gradul de disconfort pe care îl vei simți).

Pe de alta parte, medicul are datoria să efectueze aceste manevre cu blândețe și să îți explice în prealabil toate manevrele pe care le va efectua, pentru ca tu să știi la ce să te aștepți și să nu te ia prin surprindere cu ceva.

Se numește așa pentru ca medicul va introduce o sondă ecografică subțire acoperită cu un prezervativ în interiorul vaginului tău și va examina uterul, ovarele și trompele uterine. Motivul pentru care face asta în loc de a efectua o ecografie transabdominală (cu care poate ești mai obișnuită) este faptul ca ecografia transvaginală vizualizează organele genitale interne cu o rezoluție superioară ecografiei clasice, efectuată pe abdomen; astfel, informațiile aduse medicului sunt mai exacte și el poate să pună un diagnostic precis și cât mai aproape de adevăr.

Trebuie efectuat de către medicul ginecolog la fiecare 1-3 ani la pacienta care are între 20 și 39 de ani, și anual în cazul pacientei cu vârsta de cel puțin 40 de ani. Menționez aici că, datorită faptului că studiile au arătat că examinarea clinică a sânilor este ineficientă în scăderea mortalității prin cancerul de sân, mai multe organizații de profil au eliminat această examinare din ghidurile lor de screening.

Se începe cu inspecția sânilor, moment în care tu vei sta în șezut și cu palmele așezate pe coapse, iar medicul va analiza vizual sânii tăi, cautând modificari de formă sau de simetrie ale sânilor, modificări la nivelul pielii sanilor sau la nivelul mameloanelor (ca retracție, secreție, etc.).

Urmează apoi palparea ganglionilor limfatici, pe care medicul îi evaluează la nivelul axilei tale, dar și deasupra și dedesubtul claviculelor. Pentru examinarea axilei, tu rămâi în aceeași poziție, iar medicul îți îndepărtează brațul de corp, palpând axila și detectând ganglionii prin compresia lor pe peretele toracelui.

Ultima etapă a examinarii este palparea propriu-zisă a sânilor. Pentru asta, tu te vei întinde pe spate pe patul de examinare și vei ridica mâna deasupra capului, pentru a întinde țesutul sânului pe peretele toracelui. Ginecologul îți va palpa sistematic sânul, cu mișcări circulare, evaluând atât țesuturile superficiale, cât și pe cele profunde. Dacă i-ai spus că ai observat o secreție la nivelul mamelonului, îți va comprima și mamelonul, pentru a investiga acea secreție.

Tot rolul ginecologului este să sfătuiască pacienta să își evalueze vizual periodic sânii, iar dacă observă formațiuni la nivelul sânului sau axilei, secreție sau retracție la nivelul mamelonului, dureri la nivelul sânilor care nu sunt ciclice sau orice modificări ale pielii sânilor (ca de exemplu ulcerație, înroșire, edem sau încrețirea pielii), să se prezinte la medic. Dacă vrei să efectuezi și auto-palparea sânilor, ginecologul trebuie să îți prezinte beneficiile, limitările și potențialele prejudicii ale acestei manevre și să te sfătuiască să o practici în prima săptămână de după menstră.

Nu vreau să închei acest articol fără să îți subliniez încă o dată faptul ca ginecologul nu este un bau-bau, ci un om care a învățat mult ca să te ajute; el nu este acolo ca să te judece în nici un fel, ci doar să te ajute să rămâi sănătoasă.

Articolul este scris de Dr. Ioan Boleac, medic primar obstetrică-ginecologie, doctor în științe medicale, cu specializare în fertilizare in vitro, și vine în continuarea și susținerea proiectelor coordonate de către Societatea pentru Educație Contraceptivă și Sexuală – Talk for Youth și Vorbește-mi despre ce nu se vorbește – și este finanțat de Surecheck.

Dacă dorești să faci cunoștință cu Dl. Ioan Boleac aici îl poți găsi: https://ioanboleac.ro/

Articolul face parte dintr-o serie de 24 de articole de specialitate scrise de psihologi și de medici ginecologi.

STAY TUNNED!

surecheck_logo_low-res

Partenerul media pentru acest proiect este Iqool

Vizitatori

N/A
Avatar

Avatar vs Persoană. Cine sunt în realitate? Cine sunt în mediul online?

Mediul virtual este format din milioane de participanți din lumea întreagă. Prin intermediul acestor comunități virtuale avem ocazia să comunicăm, să ne facem prieteni, să ne facem cumpărăturile, să oferim ajutor altora, să ne contrazicem, să facem sex, să ne căsătorim sau să omorâm monștri.

Avatar social sau EU autentic?

Cercetătorii numesc această dorință de însumare a trăsăturilor pozitive și postarea lor pe rețelele de socializare – Avatar social (1).

Când ne prezentăm foarte diferit în mediul online față de cum suntem în realitate creăm o distanță între sine și ceea ce pretindem și ne dorim să fim. Această distanță are rolul de a compensa pentru încrederea în sine scăzută, abilitățile sociale deficitare, timiditate și anxietate socială (3).

Deși rețelele sociale ne permit să fim conectați constant, cercetările sugerează că atât cantitatea, cât și calitatea relațiilor sociale în societăți urbane a scăzut. Este evident că odată cu trecerea timpului devenim din ce în ce mai izolați din punct de vedere social (2).

Rețelele de socializare au avut succes pentru că hrănesc o nevoie înnăscută și anume nevoia de a aparține. Această nevoie ne-a ajutat să supraviețuim de-a lungul timpului, prin faptul că în trecut aparțineam unor triburi, comunități, sate, adunări cu care împărtășeam aceleași credințe, valori. Odată cu urbanizarea accelerată a societății, ne satisfacem aceste nevoi de a fi parte dintr-o comunitate prin intermediul rețelelor de socializare.

Deși putem simți parțial că aparținem unui grup în realitate, like-urile, reacțiile sau comentariile nu pot înlocui nevoia relațiilor umane, autentice.

Pretindem că suntem fericiți?

Invidia, gelozia, tendințele narcisice, sentimentele de insuficiență și chiar depresia sunt răspunsuri normale la acest proces de comparație constant față de care ne-am înconjurat.  Deși la prima vedere crearea unui avatar social pare că ne oferă libertate de exprimare și o viață socială potențial și/sau artificial mai bogată, analizând mai profund, vedem că tindem să dezvoltăm o nevoie narcisică de a ne conforma la identitatea socială (pozitivă și exacerbată) a celor pe care îi urmărim în mediul online (1).

Există dovezi conform cărora psihicul este afectat atunci când există o diferență între imaginea de sine din mediul online și realitatea persoanei, ceea ce poate duce la dificultăți de acceptare a realității și conflict la nivelul sinelui (1, 3).

Un exemplu de expunere a acestei contradicții poate fi situația în care o persoană postează poze din vacanța exotică, iar după un timp realizează că nu mai are banii necesari să-și mențină standardul de viață „proclamat” pe rețelele de socializare sau se plânge unui coleg că nu mai are banii necesari, ceea ce denotă un alt tip de expunere și o trezire nedorită a sinelui la realitate.

Un alt exemplu de expunere frecventă și de actualitate este acela în care, în cadrul unei întâlniri, o persoană își va respinge pretendentul, deoarece există o diferență mare între persoana din fața ei și avatarul social (pretendentul fiind întinerit și îmbunătățit virtual).

Din aceste exemple putem observa că oamenii manifestă o tendință evoluționistă de însumare și prezentare strategică a aspectelor pozitive. Aceste aspecte pozitive sunt mai ușor de acceptat și preluat, spre deosebire de aspectele neplăcute care tind să fie respinse (3). Cu toate acestea, nu trebuie să uitam că, atât aspectele nostre pozitive, cât și cele negative sunt normale și universale naturii umane.

Cum te poți proteja de efectele negative?

Sigur, nu tot ce implică mediul online este dăunător. Atât timp cât reușim să integrăm componentele identității noastre din mediul online și offline într-un TOT autentic, armonios, congruent cu noi, nu vom experimenta efectele negative. Depresia, invidia, gelozia, tendințele narcisice, sentimentele de insuficiență, acestea încep să apară atunci când există o diferență considerabilă între cine suntem și cine pretindem să fim prin utilizarea unui avatar social (1).

Oricât de tentante și atractive sunt posibilitățile aproape nelimitate pe care ni le oferă rețelele de socializare, nu uita că pentru a fi bine cu tine și pentru a menține echilibrul emoțional este important să ai zilnic interacțiuni reale, față în față și autentice cu oamenii din viața ta.

Cui poți cere ajutorul?

Dacă crezi că experimentezi unul sau mai multe dintre efectele negative menționate în articol sau poate doar simți că nu mai faci față solicitărilor zilnice din ultimul timp, poți să cauți în apropierea ta specialiști care te pot ajuta: psiholog, consilier din cadrul unei asociații, psihiatru și/sau persoane adulte din rețeaua ta de suport: părinți, familia extinsă, profesori.

Bibliografie

  1. Brunskill D. Social media, social avatars and the psyche: is Facebook good for us? Australas Psychiatry. 2013 Dec;
  2. James A. Roberts & Meredith E. David (2019): The Social Media Party: Fear of Missing Out (FoMO), Social Media Intensity, Connection, and Well-Being, International Journal of Human–Computer Interaction The Social Media Party: Fear of Missing Out (FoMO), Social Media Intensity, Connection, and Well-Being James A. Roberts & Meredith E. David, 2019;
  3. Stănculescu E. Online Self – Presentation from the cyberpsychology perspective. The 7th international scientific conference eLearning and Software for education Bucharest, 2011.

Articolul este scris de Psiholog Mădălina Popescu-Terciu și vine în continuarea și susținerea proiectelor coordonate de către Societatea pentru Educație Contraceptivă și Sexuală – Talk for Youth și Vorbește-mi despre ce nu se vorbește – și este finanțat de Surecheck.

Articolul face parte dintr-o serie de 24 de articole de specialitate scrise de psihologi și de medici ginecologi.

STAY TUNNED!

surecheck_logo_low-res

Partenerul media pentru acest proiect este Iqool

Vizitatori

N/A