Ascultă ce au de spus profesorii despre problematica cerințelor educaționale speciale!
Cora Iulia Aprozeanu
Am avut ocazia de a discuta cu doamna Cora Iulia Aprozeanu care este prof. consilier școlar în București, dar și membră a comunității de practică din cadrul proiectului ASIGURacCES despre problemele din sistemul de învățământ românesc și barierele pe care copiii cu cerințe educaționale speciale le întâmpină.
Una dintre principalele concluzii a fost că resursele umane din învățământ nu sunt suficient de bine formate. Cu alte cuvinte, profesorii au nevoie de oportunități accesibile pentru a-și putea îmbunătăți competențele în lucrul cu copiii cu CES.
La capitolul resurse umane s-a mai menționat faptul că există un deficit foarte mare de consilieri școlari și profesori de sprijin. Un lucru alarmant este că în comunitățile rurale există instituții de învățământ la care nu ajunge niciodată un consilier școlar sau un profesor un profesor itinerant.
O altă problemă o reprezintă lipsă colaborării inter-instituționale când vine vorba de elevii cu CES. Spre exemplu, chiar dacă aceștia au fost diagnosticați în grădiniță, atunci când ajung la școală nimeni nu știe nimic despre particularitățile elevului respectiv. Soluția propusă ar fi o bază de date sau o sursă comună în care să existe informații privind progresul elevilor cu CES pe care profesorii și consilierii să le poată accesa astfel încât să-i poată ajuta.
ANCA ALINA MOTICA
Anca Alina Motica este profesoară la Școala Gimnazială Specială Baia Mare și face parte din comunitatea de practică a proiectului ASIGURacCES. Am vorbit împreună despre experiența sa în cadrul comunității de practică, dar și despre problematica CES.
Copiii cu cerințe educaționale speciale au nevoie de multă empatie și răbdare. Atunci când vine vorba despre dificultățile întâmpinate, interacțiunea și comunicarea cu părinții este una dintre marile provocări. Acest lucru se datorează faptului că părinții au nevoie la rândul lor de sprijin deoarece nu toți știu cum să acorde atenție copiilor.
Elevii cu CES sunt discriminați, iar drepturile și beneficiile pe care aceștia le au nu sunt suficiente. Un copil cu cerințe educaționale speciale are nevoie în permanență de suportul profesorului de sprijin, nu doar 4 ore pe săptămână.
Diferențe există chiar și în rândul elevilor cu CES deoarece „există familii care își permit terapii, își permit integrarea unui copil și familii care nu”. Costurile pe care o familie al unui copil cu CES trebuie să le suporte sunt foarte ridicate.
În ceea ce privește resursele educaționale ale elevilor cu CES acestea sunt destul de limitate. Anca Motica ne mărturisește că „există școli care nu au rampă de acces” și până la urmă „pornim de la rampa de acces”. O altă problemă este cea în cazurile în care „profesorii nu doresc să coboare ștacheta […], nu merg pe predarea pe nivele”.
__
Lucrăm împreună pentru o Europă incluzivă.
Proiect derulat de Societatea de Educație Contraceptivă și Sexuală, în parteneriat cu Centrul Municipiului București de Resurse și Asistență Educațională și Sex og Politikk, cu sprijinul financiar Active Citizens Fund România, program finanțat de Islanda, Liechtenstein și Norvegia prin Granturile SEE 2014-2021. Conținutul acestui material nu reprezintă în mod necesar poziția oficială a Granturilor SEE și Norvegiene 2014-2021; pentru mai multe informații accesați www.eeagrants.org.