INTRODUCERE
Distincția între cele trei concepte poate fi dificilă pentru că acestea sunt adesea folosite interschimbabil. Hărțuirea sexuală apare atunci când atenția sexuală nedorită este îndreptată spre o persoană, iar motivul din spatele acesteia este acela de a fi enervant, degradant, înfricoșător, umilitor sau ostil. Hărțuirea sexuală este definită în Legea 202/2002 ca fiind un comportament nedorit cu conotație sexuală, exprimat fizic, verbal sau nonverbal, având ca obiect sau ca efect lezarea demnității unei persoane și, în special, crearea unui mediu de intimidare, ostil, degradant, umilitor sau jignitor. Reprezintă un comportament care poate avea loc între toate persoanele care fac parte din comunitatea școlară, indiferent de statutul pe care îl ocupă în cadrul instituției. Nu depinde de intenția persoanei care hărțuiește, ci de impactul pe care comportamentul de hărțuire îl are asupra victimei.
Hărțuirea sexuală, Abuzul Sexual și VIOLUL
Hărțuirea sexuală este un comportament de care este responsabilă sau vinovată doar persoana care hărțuiește. Acest lucru poate include sărutul, atingerea sau flirtul. Hărțuirea sexuală poate fi:
- verbală (observații despre înfățișare/aspect, glume sau avansuri);
- non-verbală (holbatul și fluieratul);
- fizică (atingeri fizice nedorite sau viol/atac).
Violul este definit ca o situație în care o persoană este expusă unei penetrări nedorite – fie cu degetele, cu obiecte sau cu penisul. Abuzul este cumva mai extins decât violul și include incidente care sunt considerate mai puțin grave decât violul – cum ar fi pipăitul, diseminarea unor videoclipuri și imagini ale unei persoane pe rețelele de socializare sau pe internet.
Cum se creează un mediu sigur atunci când se abordează acest subiect:
Abuzul sexual este un subiect foarte sensibil și personal. Înainte de începerea lecției, asigurați-vă întotdeauna că informați grupul despre subiectul care urmează să fie discutat. De asemenea, este important ca facilitatorul să fie atent atunci când discută despre subiecte cum ar fi violul și abuzul și ar trebui să se aștepte la unele reacții după lecție. Prin urmare, este întotdeauna important să aibă pregătite informațiile necesare cu privire la locurile în care elevii pot solicita îndrumări. În plus, liderul de grup trebuie să evidențieze culpa și responsabilitatea autorului și nu a victimei abuzului.
Comportamentul parental și mediul familial sunt factori centrali în dezvoltarea comportamentului violent la tineri. Monitorizarea și supravegherea slabă a copiilor de către părinți și utilizarea pedepselor fizice aspre pentru a disciplina copiii, sunt predicții puternice ale violenței în timpul adolescenței și maturității (Krug et al, 2002, p.33). Violența în adolescență și la vârsta adultă a fost, de asemenea, strâns legată de conflictele parentale din copilăria timpurie și de atașamentul slab dintre copii și părinți (Ibidem).
